 | as |
|
| Politeist [ po-li-te-ist ] VEZI SINONIME PENTRU politeist PE ESINONIME.COM definiția cuvântului politeist în mai multe dicționareDefinițiile pentru politeist din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POLITEIST: POLITEÍST, -Ă, politeiști, -ste, substantiv masculin și forme, adjectiv 1. S. m. și forme Adept al politeismului. 2. Adj. Care aparține politeismului, privitor la politeism. – Din limba franceza polythéiste. Forme diferite ale cuvantului politeist: politeist-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POLITEIST: POLITEÍST, -Ă, politeiști, -ste, substantiv masculin și forme, adjectiv 1. S. m. și forme Adept al politeismului. 2. Adj. Care aparține politeismului, privitor la politeism. – Din limba franceza polythéiste. Forme diferite ale cuvantului politeist: politeist-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru politeist: *politeíst, -ă substantiv și adjectiv (despre vgr. polýtheos, politeist, despre polýs, mult, și theós, zeŭ). Care se închină maĭ multor zeĭ. Adj. Religiune politeistă. Forme diferite ale cuvantului politeist: politeist-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POLITEIST,-Ă: POLITEÍST,-Ă, politeiști,-ste, adjectiv Care ține de politeism, al politeismului. Vechii greci erau politeiști. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POLITEIST: POLITEIST adjectiv, substantiv (termen bisericesc) idolatru, păgîn, (învechit) idoloslugaș, idoloslujebnic. (Popoarele politeist antice.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POLITEIST: POLITEÍST1 politeiststă (politeistști politeistste) Care ține de politeism; propriu politeismului. /<fr. polythéiste Forme diferite ale cuvantului politeist: politeiststă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru POLITEIST: POLITEÍST, -Ă adjectiv Referitor la politeism, propriu politeismului. [conform limba franceza polythéiste]. Forme diferite ale cuvantului politeist: politeist-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POLITEIST: POLITEÍST2 politeiststă (politeistști, politeistste) m. și forme Adept al politeismului. /<fr. polythéiste Forme diferite ale cuvantului politeist: politeiststă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru politeist: politeíst adjectiv masculin, substantiv masculin, plural politeíști; adjectiv feminin, substantiv feminin politeístă, plural politeíste Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru politeist: politeíst substantiv masculin, adjectiv masculin, plural politeíști; forme singular politeístă, plural politeíste Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru POLITEIST: POLITÉIST, -Ă adjectiv, substantiv masculin forme (adept) al politeismului. (< limba franceza polythéiste) Forme diferite ale cuvantului politeist: politeist-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru politeist: politeist m. cel ce profesează politeismul. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'POLITEIST' POLITEHNICÍSMpolitehnicístPOLITEHNIZÁREPOLITEÍSMPOLITEÍSTpoliteízmPOLITELÍEpolitemáticpolitematísm |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL POLITEIST Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului politeist dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Popoarele politeist antice. POLITEÍST1 politeiststă politeistști politeistste Care ține de politeism; propriu politeismului. POLITEÍST2 politeiststă politeistști, politeistste m. |
GRAMATICA cuvântului POLITEIST? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului politeist. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul POLITEIST poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE politeist? Vezi cuvântul politeist desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul politeist?[ po-li-te-ist ] Se pare că cuvântul politeist are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL POLITEIST |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Caudine adjectiv în expresie a trece pe sub furcile caudine?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul politeist are forma: politeíști
La singular substantivul politeist are forma: politeístă
