eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție polen


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Polen [ po-len ]
VEZI SINONIME PENTRU polen PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului polen în mai multe dicționare

Definițiile pentru polen din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POLEN:
POLÉN, (rar) polenuri, substantiv neutru Pulbere, de obicei galbenă, în care se găsesc celulele mascule ale plantelor cu flori și care se produce în antenele staminelor. Albinele grele de mierea suptă și cu picioarele încărcate de polen se întorc seara din îndepărtate finețe. C. PETRESCU, S. 180. Suflul renăscător al vîntului dezrobește polenurile și le împrăștie. ANGHEL, PR. 115.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

POLEN
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POLEN:
POLÉN, (rar) polenuri, substantiv neutru (botanică) Pulbere, de obicei galbenă, constituită din grăuncioare microscopice produse de anterele staminelor.

– Din limba franceza , latina pollen, germana Pollen.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

POLEN
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POLEN:
POLÉN, polenuri, substantiv neutru (botanică) Pulbere, de obicei galbenă, constituită din grăuncioare microscopice produse de anterele staminelor.

– Din limba franceza , latina pollen, germana Pollen.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

POLEN
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru POLEN:
POLÉN substantiv neutru Pulbere (galbenă) provenită din staminele plantelor cu flori, care reprezintă celulele sexuale mascule. [< limba franceza pollen, conform latina pollen

– făină fină].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

polen
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru polen:
* polén n., plural e și urĭ (în franceză pollen, despre latina póllen, póllinis, făină foarte măruntă). botanică Prafu fecundat al florilor, pe care-l răspîndesc maĭ mult insectele.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

POLEN
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru POLEN:
POLÉN substantiv neutru pulbere (galbenă) produsă de staminele fanerogamelor, celulele reproducătoare mascule. (< limba franceza , latina pollen, germana Pollen)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

POLEN
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POLEN:
POLÉN polenuri n. botanică Praf gălbui produs de anterele plantelor cu semințe. /<fr., latina pollen, germana Pollen
Forme diferite ale cuvantului polen: polenuri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

POLEN
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POLEN:
POLEN substantiv (botanică) (învechit și regional) pulbere. (polen de flori.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

polen
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru polen:
polen n. botanică pulberea fecundătoare a florilor.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

polen
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru polen:
polen substantiv neutru singular (er., eufem.) spermă.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

polen
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru polen:
polén substantiv masculin singular (regional) pelin.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

polen
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru polen:
polén substantiv neutru, plural polénuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

polen
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru polen:
polén substantiv neutru, plural polénuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'POLEN'
POLEMOLÓGICPOLEMOLOGÍEPOLEMONIUMpolemoscópPOLÉNPOLÉNĂPOLÉNICpoleniférPOLENIZÁ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL polen
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului polen dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
POLÉN polenuri n.
Polen de flori.
Polen de flori.

GRAMATICA cuvântului polen?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului polen.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul polen poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul polen sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul polen are forma: polénuri
VEZI PLURALUL pentru polen la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE polen?
Vezi cuvântul polen desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul polen?
[ po-len ]
Se pare că cuvântul polen are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL polen

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A plânge sau a râde cu hohot sau în hohote?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
soi de pere care se păstrează bine toată iarna
organ care hotărăște; la dispoziție
a plânge sau a râde foarte tare, zgomotos
unul după altul, potrivit ordinii stabilite sau momentului indicat
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app