 | as |
|
| Pocni [ poc-ni ] VEZI SINONIME PENTRU pocni PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pocni în mai multe dicționareDefinițiile pentru pocni din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a pocni (forma la infinitiv) A pocni conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POCNI: POCNÍ, pocnesc, verb IV. 1. intranzitiv A produce un pocnet, a face să se audă un pocnet, a răsuna cu zgomot scurt și sec; a plesni, a trosni. în popasul de sus au stat ș-au ascultat cum pocnește gheața într-un pîrîu din vale, cine știe unde. SADOVEANU, B. 215. Undeva porniră răzlețe focuri de arme. Se întețiră un timp. Tăcură iar. Mai pocni departe un glonț întîrziat. C. PETRESCU, T. II 13. Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. Roțile pocneau tot mai des peste încrucișări. REBREANU, R. I 13. Pe vatra veche ard, Pocnind din verb reflexiv:eme-n verb reflexiv:eme, Trei verb reflexiv:eascuri rupte dintr-un gard, Iar flacăra lor geme. COȘBUC, P. I 191. • Expresia: A-i pocni cuiva fălcile, se zice despre cel care mănîncă lacom. • (Urmat de determinări arătînd instrumentul, introduse prin prepoziție «din» sau «cu») Sofron Vesbianu pocnea din degete, înaintînd spre tine. C. PETRESCU, Î. II 93. Pocnind din bici pe lîngă boi, în zori de zi el a trecut Cu plugul pe la noi. COȘBUC, P. I 93. Moș Nichifor avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mîna lui și cu șfichiul de mătasă, cu care pocnea de-ți lua auzul. CREANGĂ, P. 107. Merge tot mereu Voinicelul meu Din frunze pocnind, Codri vechi trezind. ALECSANDRI, P. P. 62. • (Poetic) Tunete bătrîne pe-a certurilor vatră Pocnesc cu-a lor ciocane. EMINESCU, O. IV 305. ♦ (Popular) A izbi cu zgomot (ținta). Iată chiot s-auzea, Buzduganul vîjîia, Drept în ușă că pocnea. ANT. literar popular I 423. Apoi durda-și întindea Și-n plin durda lui pocnea. Potirașii gios cădea, în sînge se vîrcolea. ALECSANDRI, P. P. 88. 2. tranzitiv A lovi (pe cineva sau ceva) scurt și cu putere. Își pocni caii și birja porni. DUMITRIU, N. 80. Cucoana Aretia și-a pocnit palmele una de alta, a holbat ochii mari... și s-a uitat la mine. SADOVEANU, O. VIII 46. • figurat La orice împrejurare, te pocnea cu o anecdotă. SADOVEANU, O. VI 33. • intranzitiv Pocni cu sbiciul în cătanele împăratului. RETEGANUL, P. I 10. 3. intranzitiv A se sparge, a se crăpa. Gurița ei gîndeai că-i cerașă pocnită în două. RETEGANUL, P. IV 3. Nu știu ce face de-i pocnește lui Dănilă un ochi din cap. CREANGĂ, P. 58. ♦ A se rupe (din cauza unei întinderi puternice). Vijelia... face să se cutremure și să pocnească pînza întinsă peste capătul bărcii. DUMITRIU, P. forme 17. Și pe Gruia că-l punea... Tot în lanț Pînă-n grumazi. Da el numai se clătea, Toate ferele pocnea. BIBICESCU, P. P. 296. Turcii iar că l-o legat Cu o vină de bou... oricît o mai smîncit Vîna n-o pocnit. ȘEZ. IV 9. 4. intranzitiv (Neobișnuit) A nimeri, a brodi. Merge numai într-un noroc, unde va pocni, să pocnească. ȚICHINDEAL, forme 24. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POCNI: POCNÍ, pocnesc, verb IV. 1. intranzitiv A răsuna cu un zgomot scurt și sec; a detuna. ♦ (Despre uși, ferestre etc.) A se izbi, a se trânti cu putere și cu zgomot. ♦ figurat A izbucni pe neașteptate, a se declanșa. ♦ (Despre încheieturi, oase, degete) A trosni (prin întindere sau răsucire). • Expresia: A-i pocni (cuiva) fălcile = a-i trosni cuiva fălcile. 2. tranzitiv și intranzitiv (Adesea figurat) A lovi scurt și cu putere. ♦ tranzitiv A lovi drept în țintă. 3. intranzitiv A se sparge, a crăpa (cu violență și zgomot). ♦ A se rupe (prin întindere, solicitare prea mare etc.). [Variante: pocăní verb IV] – Poc + sufix -(ă)ni. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POCNI: POCNÍ, pocnesc, verb IV. 1. intranzitiv A răsuna cu un zgomot scurt și sec; a detuna. ♦ (Despre uși, ferestre etc.) A se izbi, a se trânti cu putere și cu zgomot. ♦ figurat A izbucni pe neașteptate, a se declanșa. ♦ (Despre încheieturi, oase, degete) A trosni (prin întindere sau răsucire). • Expresia: A-i pocni (cuiva) fălcile = a-i trosni cuiva fălcile. 2. tranzitiv și intranzitiv (Adesea figurat) A lovi scurt și cu putere. ♦ tranzitiv A lovi drept în țintă. 3. intranzitiv A se sparge, a crăpa (cu violență și zgomot). ♦ A se rupe (prin întindere, solicitare prea mare etc.). [Variante: pocăní verb IV] – Poc + sufix -(ă)ni. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POCNI: POCNI verb 1. a trosni, (regional) a troscăni. (pocni din pistoale.) 2. a exploda, a plesni. (Ce-a pocni?) 3. a plesni, a trosni. (pocni din bici.) 4. a pîrîi, a trosni. (Îi pocni încheieturile.) 5. a izbi, a lovi, a plesni. (Acum te pocni!) 6. a ajunge, a atinge, a izbi, a lovi, a nimeri, a ochi, (popular) a păli, a picni, (regional) a tîlni, (Transilvania) a tălăli. (Glonțul pocni iepurele.) 7. a (se) ciobi, a (se) ciocni, a (se) crăpa, a (se) fisura, a plesni, a (se) sparge. (Vasul a pocni de-a lungul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pocni: pocní verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pocnésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea pocneá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural pocneáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pocni: pocní (a pocni) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pocnésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea pocneá; conjunctiv prezent 3 să pocneáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru POCNI: POCNÍ verb vezi crăpa, plesni. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pocni: pocni verb vezi CRĂPA. PLESNI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'POCNI' pocmétePOCNEÁLĂPÓCNETPÓCNETULPOCNÍPOCNÍREPOCNÍTPOCNITOÁREpocnitor |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pocni Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pocni dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Pocni din pistoale. Ce-a pocni? 3. Pocni din bici. Îi pocni încheieturile. Acum te pocni! 6. Glonțul pocni iepurele. Vasul a pocni de-a lungul. Pocni din pistoale. Ce-a pocni? 3. Îi pocni încheieturile. Pocní a pocni verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pocnésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea pocneá; conjunctiv prezent 3 să pocneáscă. |
GRAMATICA cuvântului pocni? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pocni. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pocni poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE pocni? Vezi cuvântul pocni desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pocni?[ poc-ni ] Se pare că cuvântul pocni are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL pocni Inţelegi mai uşor cuvântul pocni dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-i pocni cuiva fălcile = a-i trosni cuiva fălcile A-i pocni cuiva fălcile = a-i trosni cuiva fălcile |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pocni |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb în primă audiție?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
