 | as |
|
| Pocăit [ po-că-it ] VEZI SINONIME PENTRU pocăit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pocait în mai multe dicționareDefinițiile pentru pocait din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POCĂIT: POCĂÍT1, -Ă, pocăiți, -te, adjectiv Care se câiește (sau, s-a căit) pentru greșelile făcute și promite să se îndrepte. Dascălul Pândele a dat cu ochii de surorile lui,, care veniseră și ele pocăite, cu ochii plînși. PAS, Z. I 226. Sabina își încrucișă brațele pe piept, pocăită. C. PETRESCU,, C. vezi 12. Oaia rătăcită S-a-ntors la vechea turmă nu numai pocăită. BOLINTINEANU, O. 146. Forme diferite ale cuvantului pocait: pocait-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POCĂIT: POCĂÍT, -Ă, pocăiți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care se căiește. 2. S. m. și forme Adept al unei secte creștine apărute în Ungaria în jurul anului 1825, care consideră pocăința mai presus de orice virtute; prin generalizare adept al unor secte religioase creștine, sectant. – vezi pocăi. Forme diferite ale cuvantului pocait: pocait-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POCĂIT: POCĂÍT, -Ă, pocăiți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care se căiește. 2. S. m. și forme Adept al unei secte creștine apărute în Ungaria în jurul anului 1825, care consideră pocăința mai presus de orice virtute; prin generalizare adept al unor secte religioase creștine, sectant. – vezi pocăi. Forme diferite ale cuvantului pocait: pocait-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POCĂIT: POCĂÍT 2, -Ă, pocăiți, -te, substantiv masculin și forme Persoană adeptă, a unei secte religioase care pune pocăința mai presus, de orice virtute; prin extensie adept al unei secte- religioase, desprinsă din religia creștină. Ești pocăit,, de-aia îți zic oamenii Martalog. DUMITRIU, N. 181. Forme diferite ale cuvantului pocait: pocait-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POCĂIT: POCĂÍT pocaittă (pocaitți, pocaitte) m. și forme Adept al unei secte religioase creștine, care consideră pocăința ca fiind perfecționarea morală supremă. /v. a se pocăi Forme diferite ale cuvantului pocait: pocaittă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pocăit: pocăít, -ă adjectiv și substantiv Care regretă păcatele și nu le maĭ face: un pocăit. Forme diferite ale cuvantului pocait: pocait-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pocăit: pocăít adjectiv masculin, substantiv masculin, plural pocăíți; adjectiv feminin, substantiv feminin pocăítă, plural pocăíte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POCĂIT: POCĂIT adjectiv, s. 1. adjectiv (familial) spăsit. (O atitudine pocait.) 2. substantiv (termen bisericesc) sectant. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pocăit: pocăít adjectiv masculin, substantiv masculin, plural pocăíți; forme singular pocăítă, plural pocăíte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pocăit: pocăit a. și m. penitent. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'POCAIT' POCĂIÁLĂPOCAIÁNIEPOCĂÍNȚĂPOCĂÍREPOCĂÍTPOCÁLpocâlteálăPOCÂLTÍPOCÂLTÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pocăit Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pocăit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii POCĂÍT pocăittă pocăitți, pocăitte m. O atitudine pocăit. O atitudine pocăit. |
GRAMATICA cuvântului pocăit? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pocăit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pocăit poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pocăit? Vezi cuvântul pocăit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pocăit?[ po-că-it ] Se pare că cuvântul pocăit are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pocăit |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da cu împrumut?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul pocăit are forma: pocăíți
La singular substantivul pocăit are forma: pocăítă
