 | as |
|
| Poamă [ poa-mă ] VEZI SINONIME PENTRU poamă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului poama în mai multe dicționareDefinițiile pentru poama din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POAMĂ: POÁMĂ, poame, substantiv feminin 1. Rodul arborilor fructiferi, al pomilor; fruct, roadă. Găsi pomi plini cu poame și izvoare răcoroase și bău și mîncă cu poftă. POPESCU, B. II 91. De zece zile caii n-au ros decît coaja copacilor și oamenii s-au hrănit numai cu poame. NEGRUZZI, S. I 167. Poamele [Bîrsei] sînt cireșele, vișinile, perile, merile, prunele, nucile. GOLESCU, Î. 26. După poamă se cunoaște pomul, și după faptă omul. 2. (La plural ) Fructe (în special mere și pere) uscate la soare sau în cuptoare speciale și păstrate pentru iarnă. 3. (Moldova, numai la sg., cu sens colectiv) Struguri. Spînzură din ramuri nalte vițele cele de vie, Struguri vineți și cu brumă, poamă albă-aurie. EMINESCU, O. IV 132. Dealurile și toate locurile era îmbrăcate cu vii mult roditoare, avînd cea mai aleasă poamă. DRĂGHICI, R. 28. 4 (Rar; la plural ) Bob de strugure uscat; stafidă. Voinicelul le împarte poame (stafide). SEVASTOS, N. 77. 4. figurat Om de nimic, rău, netrebnic, ticălos, derbedeu; femeie stricată. Aflase ea de mult ce fel de poamă-i boierul. MIRONESCU, S. A. 92. Dădu fata cu ochii închiși, fără să cerceteze ce poamă era acel Peneș-impărat de al cărui nume nici n-auzise pînă atunci. POPESCU, B. III 109. Ți-am aflat eu blăstămățiile, știu eu în sfîrșit ce poamă ești. ALECSANDRI, T. 1278. • (Determinat prin «a dracului», prin «rea» sau, ironic, prin «bună») Nevasta, poamă bună. Fetele, poame bune și ele. STANCU, despre 189. Tache ieșea poamă rea, după zisa tuturor. despre ZAMFIRESCU, la TDRG. Hei-hei! Nu știți d-voastră ce poam-a dracului e Harap-Alb. CREANGĂ, P. 230. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POAMĂ: POÁMĂ, poame, substantiv feminin 1. Rodul comestibil al arborilor fructiferi; prin generalizare fruct. • Expresia: Poamă acră = persoană urâcioasă, cicălitoare, rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos și mezocarpul cărnos, provenit din dezvoltarea și modificarea receptaculului florii. 2. (La plural ) Fructe tăiate felii, uscate la soare sau în cuptoare (speciale) pentru a fi păstrate pentru iarnă. 3. (regional; la singular cu sens colectiv) Struguri. ♦ Stafidă. ♦ Viță de vie. ♦ (La plural ) Coacăz. 4. figurat Persoană lipsită de seriozitate și de caracter; om de nimic, ticălos, derbedeu. ♦ Femeie imorală, ușuratică, stricată. 5. Compuse: (botanică; regional) poama-cânelui = a) verigar; b) barba-caprei; poame-de-runc = zmeur; poama-vulpii = a) dalac; b) remf; poama-momiței = vuietoare; poamele-mâței = arăriel; poame-de-pământ = cartof. – latina poma. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POAMĂ: POÁMĂ, poame, substantiv feminin 1. Rodul comestibil al pomilor fructiferi; prin generalizare fruct. • Expresia: Poamă acră = persoană urâcioasă, cicălitoare, rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos și mezocarpul cărnos, provenit din dezvoltarea și modificarea receptaculului florii. 2. (La plural ) Fructe tăiate felii, uscate la soare sau în cuptoare (speciale) pentru a fi păstrate pentru iarnă. 3. (regional; la singular cu sens colectiv) Struguri. ♦ Stafidă. ♦ Viță-de-vie. ♦ (La plural ) Coacăz. 4. figurat Persoană lipsită de seriozitate și de caracter; om de nimic, ticălos, derbedeu. ♦ Femeie imorală, ușuratică, stricată. 5. Compuse: (botanică; regional) poama-câinelui = a) verigar; b) barba-caprei; poame-de-runc = zmeur; poama-vulpii = a) dalac; b) remf; poama-momiței = vuietoare; poamele-mâței = arăriel; poame-de-pământ = cartof. – latina poma. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru poamă: poámă (poáme), substantiv feminin – 1. Fruct, rod. – 2. Fruct comestibil. – 3. (Transilvania) Conservă de fruct uscat. – 4. (Moldova) Strugure; viță-de-vie. – 5. Castă, rasă, specie. – Mr. poame. latina pōma, plural de la pōmum, interpretat ca sing. forme (Pușcariu 1345; Candrea-Dens., 1419; REW 6645), conform italiana poma, limba franceza pomme, albaneză pemë. – derivat pomiță, substantiv feminin (fructă, bobiță de fruct); pomușoară, substantiv feminin (bobiță; coacăză, Ribes rubrum); pomar, substantiv masculin (vînzător de struguri); pomar, substantiv neutru (uscător de fructe); pomărie, substantiv feminin (cantitate de fructe); pomoroage, substantiv feminin plural (Banat, cantitate de fructe). Forme diferite ale cuvantului poama: poáme Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru poamă: poamă forme 1. fruct: poama nu cade departe de tulpina ei; 2. poamă acră, aguridă: frunză verde poamă acră; poama-vulpii, plantă din locuri umede cu proprietăți purgative sau vomitive (Paris quadrifolia); 3. figurat și fam. om, nu glumă: e poamă bună; 4. Moldova strugure. [latina POMA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POAMĂ: POÁMĂ1 poamae forme 1) Rod comestibil al unor pomi; fruct. 2) la sing. regional Fruct în formă de ciorchine al viței de vie; struguri. 3) la plural Fructe preparate pentru iarnă (tăiate și uscate). 4) figurat Persoană viciată din punct de vedere moral. /<lat. poma Forme diferite ale cuvantului poama: poamae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POAMĂ: POÁMĂ2 poamae forme mai ales articulat 1) Dans popular, executat într-un tempo vioi, cu pași săltați, care redă tescuitul. 2) Melodie după care se execută acest dans. Forme diferite ale cuvantului poama: poamae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru poamă: poamă, poame substantiv feminin 1. persoană lipsită de seriozitate și de caracter, om de nimic / ticălos / derbedeu 2. femeie ușuratică Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru poamă: poamă substantiv verbal CATEGORIE. FEL. GEN. PRUNĂ. SOI. SPECIE. SPEȚĂ. STAFIDĂ. STRUGURE. TIP. VIȚĂ-DE-VIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru POAMĂ: POÁMĂ substantiv (botanică) fruct, rod, (Moldova) poricale (la plural), (învechit) plod. (Arbore cu multe poama.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POAMĂ: POAMĂ substantiv (botanică) fruct, rod, (Moldova) poricale (la plural), (învechit) plod. (Arbore cu multe poama.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru poama: !poáma-cấinelui (plantă) (regional) substantiv feminin articulat, genitiv dativ articulat poámei-cấinelui Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru poamă: poámă substantiv feminin, genitiv dativ articulat poámei; plural poáme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru poamă: poámă substantiv feminin, genitiv dativ articulat poámei; plural poáme Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'POAMA' POÁLEpoále-n-brâupoáleșpoáltăPOÁMĂPOAMA-CÂINELUIpoama-cîineluiPOAMĂ-DE-PĂMÂNTpoamă-de-pămînt |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL poamă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului poamă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii POÁMĂ1 poamăe forme 1 Rod comestibil al unor pomi; fruct. POÁMĂ2 poamăe forme mai ales articulat 1 Dans popular, executat într-un tempo vioi, cu pași săltați, care redă tescuitul. Arbore cu multe poamă. Arbore cu multe poamă. |
GRAMATICA cuvântului poamă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului poamă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul poamă poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE poamă? Vezi cuvântul poamă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul poamă?[ poa-mă ] Se pare că cuvântul poamă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL poamă Inţelegi mai uşor cuvântul poamă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Poamă acră = persoană urâcioasă, cicălitoare, rea Compuse: botanică; regional poama-cânelui = a verigar; b barba-caprei; poame-de-runc = zmeur; poama-vulpii = a dalac; b remf; poama-momiței = vuietoare; poamele-mâței = arăriel; poame-de-pământ = cartof Poamă acră = persoană urâcioasă, cicălitoare, rea Compuse: botanică; regional poama-câinelui = a verigar; b barba-caprei; poame-de-runc = zmeur; poama-vulpii = a dalac; b remf; poama-momiței = vuietoare; poamele-mâței = arăriel; poame-de-pământ = cartof |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL poamă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face pe cineva chiseliță?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul poamă are forma: poáme
