 | as |
|
| Plutuire [ plu-tu-i-re ] VEZI SINONIME PENTRU plutuire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului plutuire în mai multe dicționareDefinițiile pentru plutuire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PLUTUIRE: PLUTUÍRE (< plută1) substantiv feminin Operație de finisare a pieilor tăbăcite, prin tratare cu săruri de crom, pentru a le oferi moliciune sau a le imprima un desen caracteristic; constă în rularea pielii pe o scândură rotunjită, acoperită cu plută1. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLUTUIRE: PLUTUÍRE, plutuiri, substantiv feminin Acțiunea de a plutui și rezultatul ei; plutuit. – vezi plutui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLUTUIRE: PLUTUÍRE, plutuiri, substantiv feminin Acțiunea de a plutui și rezultatul ei; plutuit. – vezi plutui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLUTUIRE: PLUTUÍRE, plutuiri, substantiv feminin Acțiunea de a plutui și rezultatul ei. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru plutuire: plutuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat plutuírii; plural plutuíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru plutuire: plutuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat plutuírii; plural plutuíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLUTUIRE: PLUTUIRE substantiv plutuit. (plutuire pieilor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PLUTUIRE' PLUTONÍTEPLUTÓNIUPLUTOSPLUTUÍPLUTUÍREPLUTUÍTPLUVIÁLpluviálăpluviodenudáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PLUTUIRE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului plutuire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Plutuire pieilor. Plutuire pieilor. |
GRAMATICA cuvântului PLUTUIRE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului plutuire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PLUTUIRE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE plutuire? Vezi cuvântul plutuire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul plutuire?[ plu-tu-i-re ] Se pare că cuvântul plutuire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PLUTUIRE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Limbă încărcată?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul plutuire are forma: plutuíri
