Definiție plinge

Cautăm definiția cuvântului plinge în mai multe dicționare

Definițiile pentru plinge din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLÎ́NGE:
PLÎ́NGE, plîng, verb

III.

1. intranzitiv A vărsa lacrimi (de durere, mai rar de emoție, de bucurie). Copiii speriați din somn se țineau de fustele mamelor și plîngeau. VLAHUȚĂ, O. A. II 53. Smărăndița a mîncat papara și pe urmă ședea cu mînile la ochi și plîngea ca o mireasă, de sărea cămeșa de pe dînsa. CREANGĂ, A.

4. Și nime-n urma mea Nu-mi plîngă la creștet, Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted. EMINESCU, O. I 216.
       • figurat Vîntul plîngea prin porumb și tot lanul plîngea cu el. SANDU-ALDEA, U. P. 140. Și clopotele-n limba lor Plîngeau cu glas tînguitor. COȘBUC, P. I 153. De-a pururea aproape vei fi de sînul meu... Mereu va plînge apa, noi vom. dormi mereu. EMINESCU, O. I 129.
       • tranzitiv Parcă... Își plînsese toate lacrimile și acum privea moale, buimacă. CAMIL PETRESCU, O. II 476. (Cu complement intern) Și mai greu ofta, Plînset Că plîngea, Vaiet Că-mi scotea. TEODORESCU, P. P. 466.

2. tranzitiv A jeli o persoană moartă, un. lucru pierdut, o situație dureroasă, vărsînd lacrimi, tînguin- du-se. Copilă dragă, nu-l mai plînge... Pe-o piatră capul el și-a pus Și pe vecie doarme dus. MACEDONSKI, O. I 156. Rămasă singură, plîngea cu lăcrîmi de văduvie singurătatea ei. EMINESCU, N.

3. Boierul plînge timpul cînd țara-a lui era, O vacă ce cu lapte pe el îndestula. BOLINTINEANU, O. 142. Oile s-or strînge, Pe mine m-or plînge Cu lacrimi de sînge. ALECSANDRI, P. P.

2.
       • Expresia: A-și plînge păcatele = a ispăși o vină. Cum îți plîngi păcatele, Că n-ai ținut vorbele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 260.

3. tranzitiv A compătimi pe cineva din toată inima, a avea milă de cineva. Plîngeam pe acea nenorocită femeie silită a bea un nou pahar de durere! NEGRUZZI, S. I 49.
       • (intranzitiv, în expresie) A-i plînge (cuiva) de milă = a deplînge (pe cineva) din toată inima, a-i părea foarte rău de nenorocirea altuia. Baba se duce în poiată, găbuiește găina, o apucă de coadă și o ia la bătaie, de-ți venea să-i plîngi de milă! CREANGĂ, O. A. 162. Că de sus de pe movilă De-oi zvîrli ghioaga cea mare, Zău, ți-oi plînge chiar de milă, Măi tătare, măi tătare!... ALECSANDRI, O. 70.

4. reflexiv A se văita, a se tîngui. Trăiesc acei ce verb reflexiv:eau să lupte, Iar cei fricoși se plîng și mor. COȘBUC, P. I 194. De asta te plîngi, stăpîne?

– D-apoi de care alta, măi Chirică? CREANGĂ, P. 155. Alții în visuri de înălțare Se plîng deoparte cu ah și vah! Că mereu sufăr de-o boală mare. ALECSANDRI, T. I 377.

5. reflexiv A-și arăta nemulțumirea, a reclama. Păgubașul s-a plîns la miliție.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PLÎNGE

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLÎNGE:
PLÎNGE verb

1. a lăcrima. (A început să plinge.)

2. (familial și peiorativ) a (se) bîzîi. (Ești copil mare, de ce plinge?)

3. a (se) miorcăi, a (se) smiorcăi, (glumeț) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Un sugar care plinge.)

4. a se boci, a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a se lamenta, a se tîngui, a se văicări, a se văita, (popular) a se aoli, a se mișeli, (învechit și regional) a se olălăi, a se olecăi, (regional) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilvania) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Moldova și Bucovina) a se frăsui, (învechit) a se glăsi, a se glăsui. (S-a plinge toată ziua.)

5. a căina, a compătimi, a deplînge, (livresc) a deplora, (învechit și popular) a tîngui, (învechit și regional) a căi, (regional) a sărăci, (Transilvania, Maramures și Moldova) a șăinăli, (învechit) a jeli, a jelui. (Îl plinge pentru tot ce-a îndurat.)

6. a murmura, (popular) a cîrti, (învechit și regional) a tînji. (Să nu aud că te plinge!)

7. a reclama. (Cui să ne plinge?)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

plînge

Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru plînge:
plînge (plấng, plấns), verb –

1. A vărsa lacrimi. –

2. A compătimi, a deplînge. –

3. A jeli (un mort). –

4. (reflexiv) A se tîngui, a se văita.

– Mr. plîngu, plînșu, plînzire, megl. plǫng, plǫns, plǫngiri, istr. plîng, plîns. latina plangĕre (Pușcariu 1339; Candrea-Dens., 1409; REW 6572; Rolhfs, Differenzierung, 33), conform italiana piangere, prov. planher, limba franceza plaindre, cat. planyer, spaniolă plañir. Uz general (ALR, II, 231).

– derivat plîngăcios, adjectiv (plîngător, gata să plîngă); plîngător (variantă rară plîngaci), adjectiv care plînge, trist); plîngere, substantiv feminin (acțiunea de a plînge sau de a se jelui; reclamație; cerere); plîngătoare, substantiv feminin (bocitoare); plîns (variantă plînset), substantiv neutru (plîngere, tînguire); plînsoare, substantiv feminin (plîns, scîncet); deplînge, verb (a compătimi, a deplora), format după limba franceza déplorer, conform deplora.
Forme diferite ale cuvantului plinge: plấng plấn
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

plînge

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru plînge:
plînge verb vezi REGRETA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'PLINGE'

PLÎNGĂCIÓS PLÎNGĂRÉȚ PLÎNGĂTÓR plîngătui PLÎ́NGE plî́ngere PLINÍ pliniciós plinínță

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL plînge

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului plînge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

A început să plînge.

Ești copil mare, de ce plînge? 3.

Un sugar care plînge.

S-a plînge toată ziua.

Îl plînge pentru tot ce-a îndurat.

Să nu aud că te plînge! 7.

Cui să ne plînge?.

GRAMATICA cuvântului plînge?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului plînge.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul plînge poate fi: substantiv, adjectiv, verb,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul plînge sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE plî́nge?

Vezi cuvântul plî́nge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul plî́nge?

[ plî́-nge ]
Se pare că cuvântul plî́nge are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL plînge

Inţelegi mai uşor cuvântul plînge dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

A-și plînge păcatele = a ispăși o vină

intranzitiv, în expresie A-i plînge cuiva de milă = a deplînge pe cineva din toată inima, a-i părea foarte rău de nenorocirea altuia

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A duce pe cineva de sau la braț?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
fiecare, oricare; toată lumea
țesut de susținere a elementelor sistemului nervos
a sprijini pe cineva, ducându-l de braț
foarte aproape
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?