 | as |
|
| Plin [ plin ] VEZI SINONIME PENTRU plin PE ESINONIME.COM definiția cuvântului plin în mai multe dicționareDefinițiile pentru plin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLIN: PLIN2, -Ă, plini, -e, adjectiv (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu» sau «de») 1. (Despre vase, încăperi, cavități, în opoziție cu gol) Care este umplut cu ceva, în care se află ceva pînă la limită. [Castroanele] nu le-am văzut pline niciodată. SAHIA, N. 32. Fîntîna era plină pînă-n gură cu apă. CREANGĂ, forme 290. Mai poruncește să-i aducă o iapă sireapă și un sac plin cu nuci. id. ib. 101. Leagă sacul la gură pînă e plin (= ia măsuri chiar de la început, dacă verb reflexiv:ei să nu se facă risipă). • Expresia: Plin ochi = umplut pînă la limita capacității, fără să mai poată primi nimic în plus. Nistor umbla cu altă sticlă și le turna paharele pline ochi. DUMITRIU, N. 182. Făt-Frumos se duse la hambare... și le găsi pline ochi cu grîu. POPESCU, B. I 14. • (În legătură cu abstracte sau în contexte figurate) Toată noaptea, plin de grijă, n-a închis ochii. BASSARABESCU, substantiv neutru 19. Cîte frunți pline de gînduri, gînditoare le privești! EMINESCU, O. I 130. Toți, plini de furie, fac irupție pe scările palatului. BOLINTINEANU, O. 249. • (Fără determinări sau cu determinarea subînțeleasă) Cînd pămîntul, cu viața lui plină și bogată, rămînea departe în urmă ca un punct negru, atunci începea grozavul chin al bietului prizonier din colivie. BART, S. M. 65. Măi bădiță, satu-i plin Că amîndoi ne iubim! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 69. (expresie) A fi plin de sine = a avea o părere prea bună despre sine, a fi încrezut, îngîmfat, înfumurat. A-i fi cuiva paharul plin, se zice cînd cineva are de îndurat multe amărăciuni, necazuri. Multe, doamne, l-au bătut, I-a fost paharul plin. COȘBUC, P. I 229. ♦ (Despre arme de foc) în care se află cartușe; încărcat. El are-o pușcă plină cu trei glonți la rădăcină. ALECSANDRI, P. I 36. Căută pistoalele. Unul e încă plin. NEGRUZZI, S. I 28. Dar culcat și cum culcat? Cu pușca plină la cap, Cu pistoale La picioare. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 308. 2. Care cuprinde sau conține ceva în cantitate (în număr) mare, (mai mult decît am aștepta să găsim). vezi ticsit. Bîrnoavă ieși singur în curtea plină de ostași. SADOVEANU, O. VII 142. Albumul ei cu scoarțe violete E plin de cărți poștale ilustrate. TOPÎRCEANU, P. 209. Iată! cuptiorul grijit de dînsa era plin de plăcinte. CREANGĂ, P. 290. Haide maică, haide dragă, Cu poala plină de zloți Și mă scoate dacă poți. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 318. ♦ (Despre ochi) învăluit, acoperit. Bietul grec s-a despărțit de mine cu ochii plini de lacrimi. GALACTION, O. I 90. Gherghina tresări și întoarse spre dînsul doi ochi plini de spaimă. REBREANU, R. I 200. Și bărbia i-o ridică, s-uită-n ochii-i plini de apă. EMINESCU, O. I 84. 3. Fără goluri; compact, masiv, îndesat. Să-mi spui, dacă... pot nădăjdui Să secer grîne coapte și pline-n spic. COȘBUC, P. II 191. A luat furtunosul zbor al graurilor, grămădiți în stol larg și plin, drept termen de comparațiune. ODOBESCU, S. III 30. Pentru tine rujă plină, Nici n-am somn, nici n-am odihnă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 16. 4. Care este acoperit, umplut cu ceva. În vale lăsăm caii plini de spume. BART, S. M. 23. Salcîmii plini de floare Se uită lung spre sat, Și-n soare Frunzișul legănat Le-atîrnă ca o barbă. TOPÎRCEANU, S. A. 45. își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. 187. • (Întărit prin «ciucur») Și unde nu ne trezim într-o bună dimineață plini ciucur de rîie căprească. CREANGĂ, A. 27. • figurat Pe-același drum de soare plin Veneau doi inși. COȘBUC, P. I 228. În tăcerea aceea plină de lumina lunii, s-a auzit din umbra unui tufiș glas de privighetoare. CARAGIALE, P. 61. ♦ Acoperit cu o materie care murdărește, strică; murdar, mînjit, uns. Sînt plin de praf, de funingine... Aș face un duș. BARANGA, I. 161. Plini de sînge, plini de scrum se luptară iar voinicii colo-n marginea de drum. EFTIMIU, Î. 120. Eram plini pe degete de grăsime. SAHIA, N. 57. De toate cele plină Pe mănușiți și pe obraz. VLAHUȚĂ, P. 115. 5. (Despre ființe, corpul lor sau părți ale corpului) Cu forme rotunde, durdulii. vezi gras. Paserile pline și rotunde zburau pe deasupra tufișurilor, pe deasupra prunilor. SADOVEANU, O. V 4. Purta în suflet rîsul ei cald, buzele ei pline și umede. REBREANU, I. 20. El era mare și plin la trup, gras la față. BĂLCESCU, O. II 269. 6. Care are amploare, intensitate; întreg, desăvîrșit, neștirbit. Visătorul Dionis se opri în dreptul acelui portret, care sub lumina plină a lunei părea viu. EMINESCU, N. 39. • Expresia: Lună plină = lună perfect rotundă, aflată în faza maximă. Sînt mîndre seri cu lună plină. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 5. Iat-o! Plină despre munte Iese luna din brădet. COȘBUC, P. I 48. Voce plină = voce sonoră, cu volum, adîncă. Profesor plin = profesor cu toate titlurile și drepturile prevăzute de lege. Catedră plină = catedră pe care o are un astfel de profesor. [Avea] perspectiva certă a înaintării la o catedră definitivă și plină. C. PETRESCU, R. DR. 300. În plin... (sau plină...) = în mijlocul..., în miezul..., în toiul..., în culmea... Mă strigă cineva aici în plin cîmp. SAHIA, S. 120. Portul era în plină sărbătoare. BART, E. 140. (Franțuzism rar) Plină mare = largul mării. Căpitanul dete ordin să ție spre plina mare. BOLINTINEANU, O. 270. Forme diferite ale cuvantului plin: plin-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLIN: PLIN, -Ă, (I) plini, -e, adjectiv, (II) plinuri, substantiv neutru I. Adj. 1. (Despre vase, încăperi, recipiente etc.) Care este umplut cu ceva, în care se află ceva până la limită. • Expresia: Plin ochi = umplut până la limita capacității. A fi plin de sine (sau de el) = a avea o părere foarte bună despre sine, a fi încrezut, îngâmfat. A-i fi (cuiva) paharul plin, se spune despre cineva care a îndurat prea multe necazuri și nu le mai poate suporta. ♦ (Despre arme de foc) în care au fost introduse cartușe; încărcat. 2. Fără goluri; întreg, compact, masiv. ♦ Întreg, deplin, neștirbit. • Profesor plin = profesor universitar titular, cu toate titlurile și drepturile prevăzute de lege. Catedră plină = catedră care are numărul de ore prevăzut de regulament. 3. Care cuprinde, conține, are ceva în cantitate sau în număr mare. + (Despre ochi) Năpădit, inundat de lacrimi. 4. Care este acoperit, încărcat total sau parțial cu ceva. ♦ Murdar, mânjit, uns (cu ceva). 5. (Despre ființe, corpul lor sau părți ale corpului) Cu forme rotunde, durdulii; grăsuț. 6. Care are amploare, intensitate; desăvârșit. Lună plină = lună perfect rotundă, aflată în faza ei maximă. Voce plină = voce sonoră, cu volum. Expresia: În plin(ă)... = în mijlocul..., în miezul..., în toiul... II. substantiv neutru Ceea ce umple un vas, o cavitate, un spațiu etc.; conținut, cuprins. • Plinul conductei = cantitate de fluid care rămâne în permanență într-o conductă de transport. Locuţiune adverbiala Din plin = din abundență. • locuțiune adjectiv și adverb În plin = în centru, la țintă. • locuțiune prepoziție În plinul... = în mijlocul...; prin extensie În toiul... Expresia: A-i merge cuiva în plin = a-i merge cuiva bine, a avea succes, a reuși, a izbândi. A da o lovitură (sau a lovi, a nimeri) în plin = a nimeri bine ținta vizată, a-și ajunge scopul. A-i ieși (cuiva) cu plin(ul) = a-i ieși cuiva în cale cu un vas plin (fapt considerat în credința populară ca semn prielnic). A face plinul = a umple cu benzină până la refuz rezervorul unei mașini. – latina plenus. Forme diferite ale cuvantului plin: plin-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLIN: PLIN, -Ă, plini, -e, adjectiv, substantiv neutru I. Adj. 1. (Despre vase, încăperi, recipiente etc.) Care este umplut cu ceva, în care se află ceva până la limită. • Expresia: Plin ochi = umplut până la limita capacității. A fi plin de sine (sau de el) = a avea o părere foarte bună despre sine, a fi încrezut, îngâmfat. A-i fi (cuiva) paharul plin, se spune despre cineva care a îndurat prea multe necazuri și nu le mai poate suporta. ♦ (Despre arme de foc) În care au fost introduse cartușe; încărcat. 2. Fără goluri; întreg, compact, masiv. ♦ Întreg, deplin, neștirbit. • Profesor plin = profesor universitar titular, cu toate titlurile și drepturile prevăzute de lege. Catedră plină = catedră care are numărul de ore prevăzut de regulament. 3. Care cuprinde, conține, are ceva în cantitate sau în număr mare. ♦ (Despre ochi) Năpădit, inundat de lacrimi. 4. Care este acoperit, încărcat total sau parțial cu ceva. ♦ Murdar, mânjit, uns (cu ceva). 5. (Despre ființe, corpul lor sau părți ale corpului) Cu forme rotunde, durdulii; grăsuț. 6. Care are amploare, intensitate; desăvârșit. Lună plină = lună perfect rotundă, aflată în faza ei maximă. Voce plină = voce sonoră, cu volum. • Expresia: În plin(ă)... = în mijlocul..., în miezul..., în toiul... II. substantiv neutru Ceea ce umple un vas, o cavitate, un spațiu etc.; conținut, cuprins. • Plinul conductei = cantitate de fluid care rămâne în permanență într-o conductă de transport. • Locuţiune adverbiala Din plin = din abundență. • locuțiune adjectiv și adverb În plin = în centru, la țintă. • locuțiune prepoziție În plinul... = în mijlocul...; prin extensie în toiul... • Expresia: A-i merge cuiva în plin = a-i merge cuiva bine, a avea succes, a reuși, a izbândi. A da o lovitură (sau a lovi, a nimeri) în plin = a nimeri bine ținta vizată, a-și ajunge scopul. A-i ieși cuiva cu plin(ul) = a-i ieși cuiva în cale cu un vas plin (fapt considerat în credința populară ca semn prielnic). A face plinul = a umple cu benzină până la refuz rezervorul unei mașini. – latina plenus. Forme diferite ale cuvantului plin: plin-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLIN: PLIN 1 substantiv neutru (De obicei articulat) Ceea ce umple un vas, o încăpere, o cavitate; conținut. Șampanie la Capșa beau mulți, făcînd paradă De golul cel din creieri, de plinul cel din ladă. MACEDONSKI, O. I 48. • Plinul conductei = cantitate de fluid care rămîne în permanență într-o conductă de transport. • locuțiune prepoziție În plinul... = în mijlocul, prin extensie în toiul. Îl plesni pe cel călare în plinul obrazului. CAMIL PETRESCU, O. II 385. S-au temut apoi, în plinul ospățului, să nu se năpustească o ceată de călăi. C. PETRESCU, R. DR. 8. • Locuţiune adverbiala Din plin = din abundență, din belșug, la maximum. Cu toate că lumina zilei pătrunde din plin, mai ard lămpile electrice. BARANGA, I. 179. Lumina cădea din plin în obrazul lui Boldur Iloveanu. C. PETRESCU, A. 332. • Expresia: A-i merge cuiva în plin = a-i merge cuiva bine, a avea succese, a reuși în ceea ce întreprinde. Ziua ne-a mers în plin, zise stăpînul moșiei către mulțimea [de vînători]. GANE, N. I 128. Rodică... în plin să-ți meargă verb reflexiv:erile tale. ALECSANDRI, P. III 45. A da o lovitură (sau a lovi) în plin = a nimeri bine ținta. (În superstiții) A-i ieși cuiva cu plin (sau cu plinul) = a-i ieși cuiva în cale cu un vas plin (semn că aceluia îi va merge bine în ziua aceea). Cînd un creștin se întîlnea, dimineața, cu popa Tonea era ca și cum i-ar fi ieșit cu plin. GALACTION, O. I 173. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLIN: PLIN adjectiv 1. întreg, neînceput. (Pe masă se afla un pahar plin cu apă.) 2. complet. (Vagonul este plin.) 3. doldora, încărcat, îndesat, înțesat, ticsit. (Plasă plin de cumpărături.) 4. încărcat, umplut, (Transilvania) tecăruit. (Pivniță plin cu lemne.) 5. greu, încărcat. (Un coș plin de poame.) 6. compact, masiv. (O bară plin.) 7. împînzit, înțesat, ticsit, (figurat) împănat. (Loc plin de oameni.) 8. acoperit, încărcat. (O grădină plin cu flori.) 9. încărcat, (prin Olt.) rapăn. (Un cais plin de fructe.) 10. înmuiat, muiat, scăldat. (Cu ochii plin de lacrimi.) 11. bun, întreg. (O zi plin a tot săpat.) 12. bucălai, bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuj, rotofei, rotund, (regional) brusnat, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlav. (Copil plin.) 13. corpolent, gras, gros, obez, planturos, rotofei, rotund, umflat, voluminos, (popular) trupeș, (regional) încălat. (O femeie plin.) 14. gras, împlinit, rotund, rotunjit. (Brațe plin.) 15. bombat, mare. mășcat, (regional) măzărat. (Un bob de grîu plin.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PLIN: PLIN2 plină (plini, pline) 1) și figurat (în opoziție cu gol) (despre vase, recipiente, încăperi etc.) Care conține atât cât poate cuprinde. Pahar plin. Sac plin. Magazie plină. • plin (cu) ochi umplut până la limită. A fi plin de sine a fi încrezut. 2) și figurat Care posedă sau conține o cantitate ori un număr mare (de ceva). plin de bani. plin de greșeli. plin de emoții. 3) Care cuprinde toate elementele necesare; căruia nu-i lipsește nimic; întreg; complet. • Lună plină lună rotundă. Voce plină voce puternică și sonoră. 4) (despre persoane sau despre părți ale corpului) Care are forme rotunde. plin la trup. Față plină. 5) Care este fără goluri; care nu e deșert. Nucă plină. Știulete plin. /<lat. plenus Forme diferite ale cuvantului plin: plină Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PLIN: PLIN1 n. Conținut al unui recipient. • Din plin din belșug; din abundență. A face plinul a umple cu benzină rezervorul unei mașini. A-i merge (cuiva) din plin a reuși în toate. A-i ieși (cuiva) cu plinul a ieși în fața sau a trece pe dinaintea cuiva cu ceva plin, în special cu o căldare de apă, ceea ce, în superstiții, este considerat ca semn bun. /<lat. plenus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru plin: plin a. 1. care conține tot ce poate conține: un pahar plin cu apă; 2. umplut cu: ziar plin de informațiuni; 3. gras: figură plină; 4. figurat pătruns: plin de devotament. [latina PLENUS]. ║ n. 1. a merge în plin, a avea succes, a se împlini dorințele; 2. vas plin: a ieși cu plin. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru plin: plin adjectiv masculin, plural plini; forme singular plínă, plural plíne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru plin: plin1 adjectiv masculin, plural plini; forme plínă, plural plíne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru plin: plin substantiv neutru, (spații) plural plínuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PLIN: PLIN substantiv verbal conținut, cuprins. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru plin: plin substantiv verbal CONȚINUT. CUPRINS. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Plin: Plin ≠ deșert, gol, sec Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru plin: plin2 substantiv neutru, plural plínuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PLIN' plimbulíțăplimbúșplimbúțăplimnicérPLINPLINĂCIÚNEPLINĂTÁTEPLINEÁLĂplinésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL plin Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului plin dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Pe masă se afla un pahar plin cu apă. Vagonul este plin. Plasă plin de cumpărături. Pivniță plin cu lemne. Un coș plin de poame. O bară plin. Loc plin de oameni. O grădină plin cu flori. Un cais plin de fructe. Cu ochii plin de lacrimi. O zi plin a tot săpat. Copil plin. O femeie plin. Brațe plin. Un bob de grîu plin. PLIN2 plină plini, pline 1 și figurat în opoziție cu gol despre vase, recipiente, încăperi etc. Pahar plin. Sac plin. Magazie plină. • plin cu ochi umplut până la limită. A fi plin de sine a fi încrezut. Plin de bani. Plin de greșeli. Plin de emoții. • Lună plină lună rotundă. Voce plină voce puternică și sonoră. Plin la trup. Față plină. Nucă plină. Știulete plin. Pe masă se află un pahar plin cu apă. Vagonul este plin. Pivniță plin cu lemne. O grădină plin cu flori. Un cais plin de fructe. Brațe plin. • Din plin din belșug; din abundență. A face plinul a umple cu benzină rezervorul unei mașini. A-i merge cuiva din plin a reuși în toate. A-i ieși cuiva cu plinul a ieși în fața sau a trece pe dinaintea cuiva cu ceva plin, în special cu o căldare de apă, ceea ce, în superstiții, este considerat ca semn bun. |
GRAMATICA cuvântului plin? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului plin. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul plin poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE plin? Vezi cuvântul plin desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul plin?[ plin ] Se pare că cuvântul plin are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL plin Inţelegi mai uşor cuvântul plin dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Plin ochi = umplut pînă la limita capacității, fără să mai poată primi nimic în plus Expresie A fi plin de sine = a avea o părere prea bună despre sine, a fi încrezut, îngîmfat, înfumurat Lună plină = lună perfect rotundă, aflată în faza maximă Voce plină = voce sonoră, cu volum, adîncă Profesor plin = profesor cu toate titlurile și drepturile prevăzute de lege Catedră plină = catedră pe care o are un astfel de profesor = în mijlocul Franțuzism rar Plină mare = largul mării Plin ochi = umplut până la limita capacității A fi plin de sine sau de el = a avea o părere foarte bună despre sine, a fi încrezut, îngâmfat Profesor plin = profesor universitar titular, cu toate titlurile și drepturile prevăzute de lege Catedră plină = catedră care are numărul de ore prevăzut de regulament Lună plină = lună perfect rotundă, aflată în faza ei maximă Voce plină = voce sonoră, cu volum = în mijlocul Plinul conductei = cantitate de fluid care rămâne în permanență într-o conductă de transport Locuţiune adverbiala Din plin = din abundență locuțiune adjectiv și adverb În plin = în centru, la țintă = în mijlocul Expresia: A-i merge cuiva în plin = a-i merge cuiva bine, a avea succes, a reuși, a izbândi A da o lovitură sau a lovi, a nimeri în plin = a nimeri bine ținta vizată, a-și ajunge scopul A-i ieși cuiva cu plinul = a-i ieși cuiva în cale cu un vas plin fapt considerat în credința populară ca semn prielnic A face plinul = a umple cu benzină până la refuz rezervorul unei mașini Plin ochi = umplut până la limita capacității A fi plin de sine sau de el = a avea o părere foarte bună despre sine, a fi încrezut, îngâmfat Profesor plin = profesor universitar titular, cu toate titlurile și drepturile prevăzute de lege Catedră plină = catedră care are numărul de ore prevăzut de regulament Lună plină = lună perfect rotundă, aflată în faza ei maximă Voce plină = voce sonoră, cu volum = în mijlocul Plinul conductei = cantitate de fluid care rămâne în permanență într-o conductă de transport Locuţiune adverbiala Din plin = din abundență locuțiune adjectiv și adverb În plin = în centru, la țintă = în mijlocul A-i merge cuiva în plin = a-i merge cuiva bine, a avea succes, a reuși, a izbândi A da o lovitură sau a lovi, a nimeri în plin = a nimeri bine ținta vizată, a-și ajunge scopul A-i ieși cuiva cu plinul = a-i ieși cuiva în cale cu un vas plin fapt considerat în credința populară ca semn prielnic A face plinul = a umple cu benzină până la refuz rezervorul unei mașini Plinul conductei = cantitate de fluid care rămîne în permanență într-o conductă de transport = în mijlocul, prin extensie în toiul Locuţiune adverbiala Din plin = din abundență, din belșug, la maximum A-i merge cuiva în plin = a-i merge cuiva bine, a avea succese, a reuși în ceea ce întreprinde A da o lovitură sau a lovi în plin = a nimeri bine ținta În superstiții A-i ieși cuiva cu plin sau cu plinul = a-i ieși cuiva în cale cu un vas plin semn că aceluia îi va merge bine în ziua aceea |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL plin |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Reflexiv a i se înăcri cuiva sufletul de cineva sau de ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul plin are forma: plínuri
