 | as |
|
| Plecare [ ple-ca-re ] VEZI SINONIME PENTRU plecare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului plecare în mai multe dicționareDefinițiile pentru plecare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLECARE: PLECÁRE2, plecări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) pleca 2 și rezultatul ei. 1. (Rar) Supunere, respect, ascultare, smerenie. Unde [este] dreapta pregătire și plecarea inimii? GALACTION. I 170. 2. (Învechit) înclinare, predispoziție; imbold, impuls. În plecările și chiar în exteriorul lui... se restrînse tiparul părinților. HASDEU, I. vezi 6. O puternică plecare... mă îndeamnă să cînt. NEGRUZZI, S. II 12. • Expresia: (Învechit) A fi (sau a veni) în plecare să... = a fi gata de..., a fi dispus să... Măndica era în plecare să se deie îm dragoste cu pușchiu cel de Pepelea. ALECSANDRI, T. 826. De mînie... au venit în plecare de a-i omorî pe toți. DRĂGHICI, R. 261. ♦ (Neobișnuit) Gînd ascuns, intenție. El adăuga, spre a pipăi și mai bine plecările deputaților împăratului, «că speră că nu i se vor cere înapoi cetățile Ardealului». BĂLCESCU, O. II 276. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLECARE: PLECÁRE1, plecări, substantiv feminin Acțiunea de a pleca1; pornire (din loc); deplasare; purcedere la drum. Mama lui hotăra plecările și întoarcerile. SADOVEANU, B. 92. Se duse în voiaj... trimițînd fostei sale soții în ajunul plecării o frumoasă ediție a întîmplărilor lui Telemach. NEGRUZZI, S. I 79. • locuțiune adjectiv Gata de plecare = pe punctul de a porni. Pe linia întîia, lîngă peron, aștepta un expres gata de plecare. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 7. • Locuţiune adverbiala La plecare = în momentul pornirii. La plecare, dăduse de urma lui Boldur Iloveanu ca să-și ia rămas bun. C. PETRESCU, A. 394. La plecare, îi conduceau cu toții pînă la colțul străzii. BASSARABESCU, vezi 8. • Expresia: (Sport) A lua plecarea = a lua startul, a porni. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLECARE: PLECARE s. I. 1. aplecare, culcare, culcat, curbare, înclinare, încovoiere, îndoire. (plecare crengilor din cauza rodului.) 2. înclinare, închinare, prosternare, (rar) prosternație. (plecare adîncă a cuiva in fața...) 3. smerenie, supunere, umilință, (învechit) plecat, umiliațiune, umilitate. (plecare în fața divinității.) II. 1. pornire, (popular) porneală, (învechit) purcedere, purces. (plecare noastră are loc în zori.) 2. ducă, pornire. (E gata de plecare.) 3. ducere, mergere, mers, pornire. (După plecare lui de acolo.) 4. (SPORT) start. (A avut o plecare bună.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLECARE: PLECÁRE, plecări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) pleca; înclinare; pornire, deplasare. • Punct de plecare = începutul unei acțiuni. • locuțiune adjectiv și adverb Gata de plecare = pe punctul de a porni. La plecare = în momentul pornirii. ♦ (Sport) Momentul în care se dă pornirea într-o cursă; start. ♦ (învechit) Înclinație, atracție, predispoziție. – vezi pleca. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLECARE: PLECÁRE, plecări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) pleca; înclinare; pornire, deplasare. • Punct de plecare = începutul unei acțiuni. • locuțiune adjectiv și adverb Gata de plecare = pe punctul de a porni. La plecare = în momentul pornirii. ♦ (Sport) Momentul în care se dă pornirea într-o cursă; start. ♦ (învechit) Înclinație, atracție, predispoziție. – vezi pleca. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru plecare: plecare substantiv verbal AFECȚIUNE. APLECARE. APLICAȚIE. APTITUDINE. ATAȘAMENT. ATRACȚIE. CHEMARE. COMPLIMENT. DAR. DECLINARE. DECLINAȚIE. FLEXIUNE NOMINALĂ. HAR. ÎNCHINĂCIUNE. ÎNCLINARE. ÎNCLINAȚIE. ÎNZESTRARE. MĂTANIE. PLECĂCIUNE. PLOCONEALĂ. PORNIRE. PREDILECȚIE. PREDISPOZIȚIE. PREFERINȚĂ. REVERENȚĂ. SIMPATIE. TALENT. TEMENEA. VOCAȚIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PLECARE: PLECÁRE plecareări forme 1) vezi A PLECA și A SE PLECA. 2): Punct de plecare (sau de pornire) a) loc de unde trebuie să plece cineva undeva; b) început. 3) Moment, marcat printr-un semnal, în care începe o probă sportivă. [G.-D. plecării] /v. a (se) pleca Forme diferite ale cuvantului plecare: plecareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PLECARE: PLECÁRE s. I. 1. vezi aplecare. 2. vezi prosternare. 3. vezi smerenie. II. 1. vezi pornire. 2. ducă, pornire. (E gata de plecare.) 3. ducere, mergere, mers, pornire. (După plecare lui de acolo.) 4. vezi start. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru plecare: plecáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat plecării; plural plecări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru plecare: plecáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat plecắrii; plural plecắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Plecare: Plecare ≠ întoarcere, sosire, venire Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'PLECARE' plebiscitarísmPLECÁplecăciósPLECĂCIÚNEPLECÁREPLECÁTPLECÁTEplecățélplecătí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Plecare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului plecare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Plecare crengilor din cauza rodului. Plecare adîncă a cuiva in fața. Plecare în fața divinității. Plecare noastră are loc în zori. E gata de plecare. După plecare lui de acolo. A avut o plecare bună. PLECÁRE plecareări forme 1 vezi A PLECA și A SE PLECA. 2: Punct de plecare sau de pornire a loc de unde trebuie să plece cineva undeva; b început. E gata de plecare. După plecare lui de acolo. |
GRAMATICA cuvântului Plecare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului plecare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Plecare poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE plecare? Vezi cuvântul plecare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul plecare?[ ple-ca-re ] Se pare că cuvântul plecare are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Plecare Inţelegi mai uşor cuvântul plecare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe= a fi gata de locuțiune adjectiv Gata de plecare = pe punctul de a porni Locuţiune adverbiala La plecare = în momentul pornirii Sport A lua plecarea = a lua startul, a porni Punct de plecare = începutul unei acțiuni locuțiune adjectiv și adverb Gata de plecare = pe punctul de a porni La plecare = în momentul pornirii Punct de plecare = începutul unei acțiuni locuțiune adjectiv și adverb Gata de plecare = pe punctul de a porni La plecare = în momentul pornirii |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma libertate de conștiință?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul plecare are forma: plecări
