 | as |
|
| Pleca [ ple-ca ] VEZI SINONIME PENTRU pleca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pleca în mai multe dicționareDefinițiile pentru pleca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a pleca (forma la infinitiv) A pleca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLECA: PLECÁ, plec, verb I. I. 1. reflexiv și tranzitiv A (se) înclina (într-o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca. • Expresia: (tranzitiv) A-și pleca capul (sau fruntea, grumazul, genunchiul) = a (se) supune, a (se) umili. A (nu) avea unde să(-și) plece capul (ori trupul, oasele) = a (nu) se (putea) odihni, a (nu) avea unde să se odihnească. A(-și) pleca inima = a) a da ascultare păsului, suferințelor cuiva; b) a arăta smerenie, evlavie față de cineva; c) a (se) dedica, a (se) închina. A(-și) pleca urechea = a) a asculta cu atenție, a lua în considerare; b) a da crezare vorbelor de nimic, bârfelilor. ♦ reflexiv A se înclina în fața cuiva în semn de respect, de admirație, de devotament, de supunere; a se închina. ♦ A (se) culca la pământ, a (se) răsturna. 2. reflexiv (Despre aștri) A coborî (spre apus), a apune. • Expresia: A se pleca spre apus = (despre persoane și despre forța, gloria, prestigiul lor) a fi în declin. II. tranzitiv A supune unei influențe, unei puteri; a subjuga. ♦ reflexiv A ceda în fața unei forțe, a se supune. ♦ reflexiv (popular) A se îndupleca; a se milostivi. III. intranzitiv 1. A se pune în mișcare pentru a se îndepărta (de un loc), a părăsi pe cineva sau ceva spre a se duce în altă parte; a porni. ♦ specializare A porni într-o cursă sportivă. 2. A avea începutul, punctul de pornire; a lua ca ipoteză. Pleacă de la ideea că trebuie să reușească. – latina plicare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLECA: PLECA verb I. 1. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a (se) coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, (învechit și popular) a (se) povedi, (regional) a (se) poligni, (învechit) a (se) închina. (Crengile se pleca de rod.) 2. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) povîrni, a (se) prăvăli, (popular și fam.) a (se) hîi. (Casa s-a pleca pe o parte.) 3. a se închina, a se înclina, a se prosterna. (S-a pleca adînc în fața lui.) 4. a se smeri, a se supune, a se umili. (Se pleca în fața divinității.) 5. a apune, a asfinți, a coborî, a dispărea, a pieri, (livresc) a declina, (rar) a scădea, (popular) a scăpăta, a sfinți, (figurat) a se culca, a se scufunda. (Soarele se pleca după dealuri.) 6. a se închina, a se preda, a se supune, (învechit) a se cuceri, a se paradosi, a se supleca. (Nu s-au pleca inamicului.) 7. a ceda, a se supune. (Să nu se pleca în fața dușmanului.) II. 1. a porni, (învechit) a (se) clăti, a purcede. (Au pleca la drum.) 2. a se duce, a merge, a porni, (popular) a (se) mișca, (învechit și regional) a păsa. (Unde pleca?) 3. a (o) apuca, a se îndrepta, a o lua, a merge, a se orienta, a păși, a pomi, (rar) a se îndruma, (popular) a purcede, a se purta, (învechit și regional) a năzui, (Transilvania) a arădui. (A pleca pe drumul acela.) 4. a se căra, a se duce. (Să pleca imediat de aici!) 5. a se retrage. (Vă rog să-mi permiteți să pleca.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLECA: PLECÁ, plec, verb I. I. 1. reflexiv și tranzitiv A (se) înclina (într-o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca. • Expresia: (tranzitiv) A-și pleca capul (sau fruntea, grumazul, genunchiul) = a (se) supune, a (se) umili. A (nu) avea unde să(-și) plece capul (ori trupul, oasele) = a (nu) se (putea) odihni, a (nu) avea unde să se odihnească. A(-și) pleca inima = a) a da ascultare păsului, suferințelor cuiva; b) a arăta smerenie, evlavie față de cineva; c) a (se) dedica, a (se) închina. A(-și) pleca urechea = a asculta cu atenție, a lua în considerare. • reflexiv A se înclina în fața cuiva în semn de respect, de admirație, de devotament, de spunere; a se închina. ♦ A (se) culca la pământ, a (se) răsturna. 2. reflexiv (Despre aștri) A coborî (spre apus), a apune. ♦ figurat (învechit) A decădea. II. tranzitiv A supune unei influențe, unei puteri; a subjuga. ♦ reflexiv A ceda în fața unei forțe, a se supune. ♦ reflexiv (popular) A se îndupleca; a se milostivi. III. intranzitiv 1. A se pune în mișcare pentru a se îndepărta (de un loc), a părăsi pe cineva sau ceva spre a se duce în altă parte; a porni. ♦ specializare A porni într-o cursă sportivă. 2. A avea începutul, punctul de pornire; a lua ca ipoteză. Pleacă de la ideea că trebuie să reușească. – latina plicare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLECA: PLECÁ1, plec, verb I. intranzitiv A părăsi locul unde se află și a se duce în altă parte, a se deplasa dintr-un loc în altul; a porni. Eu cred că are dreptate și trebuie să plecăm. DUMITRIU, N. 34. Cînd am plecat, un ornic bătea din ceață rar. ARGHEZI, vezi 114. • (Urmat de determinări arătînd locul de pornire sau de destinație, scopul, timpul, modul etc.) Nechifor Lipan plecase de acasă după niște oi la Dorna ș-acu sfîntu-Andrei era aproape și el încă nu se întorsese. SADOVEANU, B. 9. Eu plec cu sacu-n spate. La calea jumătate, Cer plata, trei săruturi. COȘBUC, P. I 63. Căpitanul, fără vorbă, s-a închinat adînc și a plecat degrabă să-și facă datoria. CARAGIALE, O. III 71. Ea picioru-l pune-n scară Și la codru pleacă iarăși. EMINESCU, O. I 103. • (În apostrofări) Pleacă (de aici)! • (Despre lucruri și despre abstracte) Parcă tot sîngele îmi plecase spre capătul lumii. CAMIL PETRESCU, U. N. 229. Dorul meu pe unde pleacă Nu-i pasăre să-l întreacă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 90. • tranzitiv (Rar) Harabalele-ncărca și la moară le pleca. TEODORESCU, P. P. 146. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PLECA: PLECÁ verb vezi accepta, admite, aproba, consimți, convinge, cuceri, decide, declina, determina, face, hotărî, încuviința, îndupleca, îngădui, învoi, lăsa, ocupa, permite, primi, subjuga, supune. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pleca: pleca verb vezi ACCEPTA. ADMITE. APROBA. CONSIMȚI. CONVINGE. CUCERI. DECIDE. DECLINA. DETERMINA. FACE. HOTĂRÎ. ÎNCUVIINȚA. ÎNDUPLECA. ÎNGĂDUI. ÎNVOI. LĂSA. OCUPA. PERMITE. PRIMI. SUBJUGA. SUPUNE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pleca: plecá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu plec, persoana a treia singular: el / ea și plural pleácă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pleca: plecá (a pleca) verb, indicativ prezent 3 pleácă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PLECA' plebícolPLEBISCÍTPLEBISCITÁRplebiscitarísmPLECÁplecăciósPLECĂCIÚNEPLECÁREPLECÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pleca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pleca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Crengile se pleca de rod. Casa s-a pleca pe o parte. S-a pleca adînc în fața lui. Se pleca în fața divinității. Soarele se pleca după dealuri. Nu s-au pleca inamicului. Să nu se pleca în fața dușmanului. Au pleca la drum. Unde pleca? 3. A pleca pe drumul acela. Să pleca imediat de aici! 5. Vă rog să-mi permiteți să pleca. Unde pleca acum seara? 3. Să pleca imediat de aici! 5. Vă rog să-mi permiteți să pleca. Plecá a pleca verb, indicativ prezent 3 pleácă. |
GRAMATICA cuvântului pleca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pleca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pleca poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pleca? Vezi cuvântul pleca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pleca?[ ple-ca ] Se pare că cuvântul pleca are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL pleca Inţelegi mai uşor cuvântul pleca dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe tranzitiv A-și pleca capul sau fruntea, grumazul, genunchiul = a se supune, a se umili A nu avea unde să-și plece capul ori trupul, oasele = a nu se putea odihni, a nu avea unde să se odihnească A-și pleca inima = a a da ascultare păsului, suferințelor cuiva; b a arăta smerenie, evlavie față de cineva; c a se dedica, a se închina A-și pleca urechea = a a asculta cu atenție, a lua în considerare; b a da crezare vorbelor de nimic, bârfelilor A se pleca spre apus = despre persoane și despre forța, gloria, prestigiul lor a fi în declin tranzitiv A-și pleca capul sau fruntea, grumazul, genunchiul = a se supune, a se umili A nu avea unde să-și plece capul ori trupul, oasele = a nu se putea odihni, a nu avea unde să se odihnească A-și pleca inima = a a da ascultare păsului, suferințelor cuiva; b a arăta smerenie, evlavie față de cineva; c a se dedica, a se închina A-și pleca urechea = a asculta cu atenție, a lua în considerare |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pleca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A i se tăia cuiva genunchii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul pleca se conjugă: ei ele pleácă
