 | as |
|
| Platnic [ plat-nic ] VEZI SINONIME PENTRU platnic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului platnic în mai multe dicționareDefinițiile pentru platnic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLATNIC: PLÁTNIC, -Ă, platnici, -e, adjectiv (Determinat prin «bun» sau «rău»; adesea substantivat) Care plătește; care satisface obligațiile (bănești) pe care le-a contractat. La sfîrșitul săptămînii se întîmpla să nu capeți nimic, fiindcă nici patronul nu se alegea cu nimic de pe urma cîtorva imprimate făcute pentru firme nevoiașe, rău platnice. PAS, Z. I 304. Corăbierii, văzînd că-i platnic bun, i-au făgăduit că or abate pe-aici. SBIERA, P. 244. Să-i scrii și d-ta o vorbă, arătîndu-i că va avea în mine un bun mușteriu și bun platnic. CARAGIALE, O. VII 111. Forme diferite ale cuvantului platnic: platnic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLATNIC: PLÁTNIC, -Ă, platnici, -ce, adjectiv, substantiv masculin și forme (Rar) (Persoană) care plătește, care trebuie să plătească; plătitor. • Expresia: Bun (sau rău) platnic = persoană care își îndeplinește bine (sau rău) obligațiile bănești, care plătește ușor și la timp (sau greu și cu întârziere). – Plată + sufix -nic. Forme diferite ale cuvantului platnic: platnic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLATNIC: PLÁTNIC, -Ă, platnici, -ce, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care plătește, care trebuie să plătească; plătitor. • Expresia: Bun (sau rău) platnic = persoană care își îndeplinește bine (sau rău) obligațiile bănești, care plătește ușor și la timp (sau greu și cu întârziere). – Plată + sufix -nic. Forme diferite ale cuvantului platnic: platnic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PLATNIC: PLÁTNIC platniccă (platnicci, platnicce) și substantival învechit (despre persoane) Care plătește sau trebuie să plătească; plătitor • Bun (sau rău) platnic persoană care își îndeplinește (sau nu-și îndeplinește) obligațiile bănești. /plată + sufix platnicnic Forme diferite ale cuvantului platnic: platniccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru platnic: plátnic, -ă adjectiv (despre plată; sîrb. poloneză platnik). Care plătește, plătitor. Solvabil: a fi bun platnic. Responsabil (Vechĭ). Plătibil (Vechĭ): înscris platnic către înfățișător. Forme diferite ale cuvantului platnic: platnic-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru platnic: plátnic (rar) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural plátnici; adjectiv feminin, substantiv feminin plátnică, plural plátnice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru platnic: plátnic adjectiv masculin, substantiv masculin, plural plátnici; forme singular plátnică, plural plátnice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru platnic: platnic m. cel ce are de plătit: bun, rău platnic. [Serb. PLATNIK]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru platnic: platnic substantiv verbal CAUȚIUNE. FIDEJUSOR. GARANT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PLATNIC: PLÁTNIC substantiv, adjectiv verbal datornic, debitor. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru platnic: platnic substantiv, adjectiv verbal DATORNIC. DEBITOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PLATNIC: PLÁTNIC substantiv, adjectiv plătitor. (Bun platnic.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLATNIC: PLATNIC substantiv, adjectiv plătitor. (Bun platnic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PLATNIC: PLÁTNIC adjectiv verbal plătibil. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru platnic: platnic adjectiv verbal PLĂTIBIL. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PLATNIC' PLĂTITÓRPLATITÚDINEplatitudinístplátmăPLÁTNICPLĂTNICÍEPlatonPLATONIÁNPLATÓNIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL platnic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului platnic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PLÁTNIC platniccă platnicci, platnicce și substantival învechit despre persoane Care plătește sau trebuie să plătească; plătitor • Bun sau rău platnic persoană care își îndeplinește sau nu-și îndeplinește obligațiile bănești. /plată + sufix platnicnic. Bun platnic. Bun platnic. |
GRAMATICA cuvântului platnic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului platnic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul platnic poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE platnic? Vezi cuvântul platnic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul platnic?[ plat-nic ] Se pare că cuvântul platnic are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL platnic Inţelegi mai uşor cuvântul platnic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Bun sau rău platnic = persoană care își îndeplinește bine sau rău obligațiile bănești, care plătește ușor și la timp sau greu și cu întârziere Bun sau rău platnic = persoană care își îndeplinește bine sau rău obligațiile bănești, care plătește ușor și la timp sau greu și cu întârziere |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL platnic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma proprietate nudă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul platnic are forma: plátnici
La singular substantivul platnic are forma: plátnică
