 | as |
|
| Plăcere [ plă-ce-re ] VEZI SINONIME PENTRU plăcere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului placere în mai multe dicționareDefinițiile pentru placere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLĂCERE: PLĂCÉRE, plăceri, substantiv feminin 1. Sentiment sau senzație de mulțumire, de bucurie, produs de ceva care satisface gustul sau dorința noastră. Cînd am învățat pe de rost pe Eminescu, ca și astăzi, găseam în neprețuitele lui versuri o pricină de nepătrunsă plăcere intelectuală. SADOVEANU, VI 466. Am primit cu o vie plăcere buchetul și mai ales scrisoarea d-tale. NEGRUZZI, S. I 98. Cîtă ai simțit plăcere cînd a lui Mihai soție A venit să-ți povestească fapte ce l-au strălucit. ALEXANDRESCU, P. 132. • Locuţiune adverbiala Cu plăcere = cu drag, bucuros, din toată inima. Ieși numai oleacă să te văd încaltea... și apoi să mor cu plăcere. CREANGĂ, P. 226. Așteaptă cu plăcere. CONACHI, P. 263. Fără plăcere = în silă, fără voie. El a șezut la masă fără plăcere. La TDRG. Maică urîtul mă cere, Nu mă da fără plăcere. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 274. • Expresia: A face (cuiva) plăcere = a face (cuiva) o bucurie; a-i face pe plac. Și de verb reflexiv:ei plăcere-a-mi face... Fă în viață o minune Hotărîndu-te a-mi spune Adevăr neprelucrat. ALECSANDRI, P. I. 211. Îmi face (mare) plăcere = (formulă de politețe) mă bucură, mă încîntă. Fă-mi plăcerea (sau îmi iaci plăcerea...)! = (formulă de politețe) fii bun..., te rog să... Scoase din buzunarul vestei o cutiuță de email cu pastile parfumate și, înainte de a se servi, o întinse Sabinei: – îmi faci plăcerea, domnișoară? C. PETRESCU, C. vezi 14. (Familiar) Cu plăcere, formulă de răspuns la mulțumirile exprimate de cineva pentru un serviciu oarecare. 2. Distracție, petrecere; desfătare. Iubind în taină am păstrat tăcere, Gîndind că astfel o să-ți placă ție, Căci în priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. EMINESCU, O. I 200. Într-o noapte furtunoasă Prințul, cu-ai săi cavaleri, într-o sală luminoasă Se-mbătau de dulci plăceri. BOLINTINEANU, O. 93. Alții adevereau... că e o vînturătoare ce cutreieră lumea pentru plăcerile ei. NEGRUZZI, S. I 44. 3. Voie; dorință, plac. Pînă ce vine stăpînul, poate aveți plăcere să vă răcoriți cu cîte-o cupă de jintiță înăcrită. SADOVEANU, O. L. 36. Chiar și eu m-aș tocmi la d-ta, dacă ți-a fi cu plăcere. CREANGĂ, P. 202. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLĂCERE: PLĂCERE s. 1. hatîr, plac, poftă. (I-a făcut placere.) 2. chef, dispoziție, dorință, gust, plac, poftă, voie, voință, verb reflexiv:ere, (popular) verb reflexiv:ută, (învechit) deșiderat, ogod, poftire, poftit, poftitură, rîvnă, rîvnire, tabiet. (După placere inimii.) 3. delectare, desfătare, farmec, încîntare, voluptate, verb reflexiv:ajă, (învechit și regional) tefericie, (învechit) încîntec, (familial) deliciu, (figurat) savoare. (Viață plină de placerei; placere pe care o poate da o lectură bună.) 4. distracție, petrecere. (Viață plină de placerei.) 5. agrement, amuzament, divertisment, (învechit) zefchiu. (Parc de placerei.) 6. bucurie, desfătare, mîngîiere, mulțumire, satisfacție, (învechit și popular) mulțumită, (învechit) haz, mîngîietură. (Simte o mare placere.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLĂCERE: PLĂCÉRE, plăceri, substantiv feminin 1. Acțiunea de a plăcea și rezultatul ei; stare afectivă fundamentală, determinată de satisfacerea unor tendințe, a unor cerințe vitale; sentiment sau senzație de mulțumire, de bucurie provocate de ceva care satisface gustul sau dorința noastră. • Locuţiune adverbiala Cu plăcere = a) cu drag, bucuros, din toată inima; b) formulă de răspuns la mulțumirile exprimate de cineva pentru un serviciu. Fără plăcere = în silă, fără voie. • Expresia: Fă-mi plăcerea... = fii bun..., te rog... 2. Distracție, petrecere; desfătare, agrement. 3. Dorință, voie, chef, gust. • Locuţiune adverbiala După (sau de) plăcere = pe plac, după voie, după gust. – vezi plăcea. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLĂCERE: PLĂCÉRE, plăceri, substantiv feminin 1. Acțiunea de a plăcea și rezultatul ei; stare afectivă fundamentală, determinată de satisfacerea unor tendințe, a unor cerințe vitale; sentiment sau senzație de mulțumire, de bucurie provocate de ceva care satisface gustul sau dorința noastră. • Locuţiune adverbiala Cu plăcere = a) cu drag, bucuros, din toată inima; b) formulă de răspuns la mulțumirile exprimate de cineva pentru un serviciu. Fără plăcere = în silă, fără voie. • Expresia: Fă-mi plăcerea... = fii bun..., te rog... 2. Distracție, petrecere; desfătare, agrement. 3. Dorință, voie, chef, gust. • Locuţiune adverbiala După (sau de) plăcere = pe plac, după voie, după gust. – vezi plăcea. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PLĂCERE: PLĂCÉRE placerei forme 1) Sentiment de bucurie și de mulțumire trezit de senzații sau emoții pozitive (și care se manifestă, de regulă, cu maximă intensitate în procesul împlinirii unei dorințe); mulțumire. • Cu placere a) bucuros; cu tragere de inimă; b) formulă de răspuns la mulțumirile aduse de cineva pentru un serviciu. 2) Sentiment de satisfacere a gustului; chef; voie; plac. • După (sau de) placere după dorință; pe plac. /v. a plăcea Forme diferite ale cuvantului placere: placerei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru plăcere: plăcere forme 1. mulțumire sufletească: această știre îmi face plăcere; 2. distracțiune, petrecere: plăcerea vânatului; 3. plural desfătările vieții: a renunța la plăceri. [latina PLACERE, cu valoarea nominală]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru plăcere: plăcére substantiv feminin, genitiv dativ articulat plăcérii; plural plăcéri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru plăcere: plăcére substantiv feminin, genitiv dativ articulat plăcérii; plural plăcéri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Plăcere: Plăcere ≠ neplăcere, repulsie Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare dă următoarea definitie pentru PLACERE: PLÁCERE substantiv feminin vezi place. [DMLR] Definiție sursă: Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare |
CUVINTE APROPIATE DE 'PLACERE' PLACENTÁȚIEPLACENTÍTĂPLACENTÓMplácerPLĂCÉREplacersplácetPLACHÉTĂPLACHETOPOIÉZĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PLACERE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului placere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I-a făcut placere. După placere inimii. Viață plină de placerei; placere pe care o poate da o lectură bună. Viață plină de placerei. Parc de placerei. Simte o mare placere. PLĂCÉRE placerei forme 1 Sentiment de bucurie și de mulțumire trezit de senzații sau emoții pozitive și care se manifestă, de regulă, cu maximă intensitate în procesul împlinirii unei dorințe; mulțumire. • Cu placere a bucuros; cu tragere de inimă; b formulă de răspuns la mulțumirile aduse de cineva pentru un serviciu. • După sau de placere după dorință; pe plac. I-a făcut placere. Parc de placerei. |
GRAMATICA cuvântului PLACERE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului placere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PLACERE poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE plăcere? Vezi cuvântul plăcere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul plăcere?[ plă-ce-re ] Se pare că cuvântul plăcere are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL PLACERE Inţelegi mai uşor cuvântul placere dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Cu plăcere = cu drag, bucuros, din toată inima Fără plăcere = în silă, fără voie A face cuiva plăcere = a face cuiva o bucurie; a-i face pe plac Îmi face mare plăcere = formulă de politețe mă bucură, mă încîntă ! = formulă de politețe fii bun Locuţiune adverbiala Cu plăcere = a cu drag, bucuros, din toată inima; b formulă de răspuns la mulțumirile exprimate de cineva pentru un serviciu Fără plăcere = în silă, fără voie = fii bun Locuţiune adverbiala După sau de plăcere = pe plac, după voie, după gust Locuţiune adverbiala Cu plăcere = a cu drag, bucuros, din toată inima; b formulă de răspuns la mulțumirile exprimate de cineva pentru un serviciu Fără plăcere = în silă, fără voie = fii bun Locuţiune adverbiala După sau de plăcere = pe plac, după voie, după gust |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PLACERE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a-și pierde compasul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul plăcere are forma: plăcéri
