 | as |
|
| Placentar [ pla-cen-tar ] VEZI SINONIME PENTRU placentar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului placentar în mai multe dicționareDefinițiile pentru placentar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLACENTAR: PLACENTÁR, -Ă, placentari, -e, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care aparține placentei (1), privitor la placentă. 2. substantiv neutru (La plural ) Subclasă de mamifere care cuprinde animale cu placentă; (și la sg.) animal care face parte din această subclasă. – Din limba franceza placentaire. Forme diferite ale cuvantului placentar: placentar-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLACENTAR: PLACENTÁR, -Ă, placentari, -e, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care aparține placentei (1), privitor la placentă. 2. substantiv neutru (La plural ) Subclasă de mamifere care cuprinde animale cu placentă; (și la sg.) animal care face parte din această subclasă. – Din limba franceza placentaire. Forme diferite ale cuvantului placentar: placentar-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PLACENTAR, -Ă: PLACENTÁR, -Ă adjectiv 1. Referitor la placentă, al placentei. 2. Cu placentă. // substantiv neutrupl. Mamifere la care schimburile nutritive dintre organismul matern și pui se face prin intermediul placentei (1). [conform limba franceza placentaire(s)]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru placentar: *placentár, -ă adjectiv (despre placentă). anatomie Al placenteĭ: vasele placentare. Zool. Care are placentă: mamiferele se împart în placentare și neplacentare. substantiv neutru, plural e. Un placentar. vezi mamifer. Forme diferite ale cuvantului placentar: placentar-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLACENTAR: PLACENTÁR, -Ă, placentari, -e, adjectiv 1. Care aparține placentei, al placentei. Vase placentare. 2. Care are placentă, cu placentă. Mamifere placentare. Forme diferite ale cuvantului placentar: placentar-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PLACENTAR: PLACENTÁR placentară (placentari, placentare) 1) Care ține de placentă; propriu placentei. 2) (despre mamifere) Care are placentă; cu placentă. /<fr. placentaire Forme diferite ale cuvantului placentar: placentară Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PLACENTAR: PLACENTÁR, -Ă adjectiv 1. referitor la placentă. 2. (despre mamifere) cu placentă. (< limba franceza placentaire) Forme diferite ale cuvantului placentar: placentar-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru placentar: placentár adjectiv masculin, plural placentári; forme singular placentáră, plural placentáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru placentar: placentár1 adjectiv masculin, plural placentári; forme placentáră, plural placentáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru placentar: placentár substantiv neutru, plural placentáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru placentar: placentár2 substantiv neutru, plural placentáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PLACENTAR' plácePLĂCEÁPLACÉBOPLACÉNTĂPLACENTÁRPLACENTÁȚIEPLACENTÍTĂPLACENTÓMplácer |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL placentar Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului placentar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PLACENTÁR placentară placentari, placentare 1 Care ține de placentă; propriu placentei. |
GRAMATICA cuvântului placentar? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului placentar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul placentar poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE placentar? Vezi cuvântul placentar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul placentar?[ pla-cen-tar ] Se pare că cuvântul placentar are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Eminență cenușie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul placentar are forma: placentáre
