 | as |
|
| Pitic [ pi-tic ] VEZI SINONIME PENTRU pitic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pitic în mai multe dicționareDefinițiile pentru pitic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PITIC: PITÍC2, -Ă, pitici, -ce, substantiv, adjectiv 1. S. m. și forme Individ care aparține unor populații din Africa centrală, cu statura mult inferioară celei mijlocii, pigmeu; persoană a cărei statură este (foarte) mică, datorită unor tulburări endocrine, unor carențe alimentare etc.; prin generalizare persoană de statură (foarte) mică. ♦ (În basme) Personaj fantastic, mic de statură, caracterizat prin vioiciune și istețime. 2. S. m. figurat Om lipsit de calități, de merite, de valoare; pigmeu. 3. S. forme (astronomie; în sintagmele) Pitică albă = stea aflată în stadiul relativ final al evoluției sale, caracterizată printr-o densitate mare, luminozitate mică și prin scăderea treptată a temperaturii, fiind lipsită de surse de energie internă. Pitică roșie = stea aflată în stadiul absolut final al evoluției sale, caracterizată prin temperaturi efectiv coborâte și prin luminozitate foarte mică. 4. Adj. (Despre oameni și animale) De statură foarte mică, scund, mic. ♦ (Despre plante) Care aparține unei specii scunde, puțin înalte; prin extensie nedezvoltat, pipernicit, chircit. • (Ca determinativ, urmând după un nume de plantă sau de animal, indică specii sau rase ale acestora) Mere pitice. ♦ (Despre obiecte) De dimensiuni reduse; mic, minuscul. – conform limba slavă (veche) pitikŭ. Forme diferite ale cuvantului pitic: pitic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PITIC: PITÍC, -Ă, pitici, -ce, substantiv masculin, substantiv feminin, adjectiv 1. S. m. și forme Individ a cărui înălțime este mult inferioară celei mijlocii, pigmeu; persoană a cărei statură este (foarte) mică, datorită unor tulburări endocrine, unor carențe alimentare etc.; prin generalizare persoană de statură (foarte) mică. ♦ (În basme) Personaj fantastic, mic de statură, vioi și isteț. 2. S. m. figurat Om lipsit de calități, de merite, de valoare. 3. Pigmeu (2). 4. S. forme (astronomie; în sintagmele) Pitică albă = stea aflată în stadiul relativ final al evoluției sale, caracterizată printr-o densitate mare, luminozitate mică și prin scăderea treptată a temperaturii, fiind lipsită de surse de energie internă. Pitică roșie = stea aflată în stadiul absolut final al evoluției sale, caracterizată prin temperaturi efectiv coborâte și prin luminozitate foarte mică. 5. Adj. (Despre oameni și animale) De statură foarte mică, scund, mic. ♦ (Despre plante) Care aparțin unei specii scunde, puțin înalte; prin extensie nedezvoltat, pipernicit, chircit. • (Ca determinativ, urmând după un nume de plantă sau de animal, indică specii sau rase ale acestora) Mere pitice. ♦ (Despre obiecte) De dimensitmi reduse; mic, minuscul. – conform limba slavă (veche) pitikŭ. Forme diferite ale cuvantului pitic: pitic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PITIC: PITÍC2, -Ă, pitici, -e, substantiv masculin și forme 1. Individ avînd o statură mult inferioară celei mijlocii (de cele mai multe ori din cauza unei insuficiente funcționări a unor glande cu secreție internă). ♦ figurat Om neînsemnat. Ici, umbre de noroade le vezi ocărmuite De umbra unor pravili călcate, siluite. De alte mai mici umbre, neînsemnați pitici. ALEXANDRESCU, M. 5. 2. Persoană dintr-un neam de oameni mici de statură, care trăiesc în centrul Africii; pigmeu. (în literatura fantastică) Guliver în țara piticilor. ▭ Acei pitici nemărginit de mici aveau regii lor, purtau războaie și poeții lor nu găseau în univers destule metafore și comparațiuni pentru apoteoza eroilor. EMINESCU, N. 66. 3. (În basme) Personaj fantastic de statură mică, caracterizat prin vioiciune și istețime. Afară era un zvon ca o fugă de pitici cu clopoței minusculi în ciucurii de la opinci. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 86. Ba Peneș-împărat aăzînd pe Barbă-Cot piticul stînd Pe-un gard de-alături privitor L-a pus la joc. COȘBUC, P. I 58. Forme diferite ale cuvantului pitic: pitic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PITIC: PITÍC, -Ă, pitici, -e, adjectiv (Despre oameni și animale) De statură foarte mică, scund; (despre plante) chircit, pipernicit, nedezvoltat; (despre obiecte) de dimensiuni reduse, mic. Privi în juru-i; își coborî ochii spre uncheșul pitic. SADOVEANU, O. VII 102. În gura văii, lîngă pod Boierii stau cu frică Ei par o gloată de norod, Pe cai pitici și plini de glod. COȘBUC, P. I 195. Nor de fluturi Zboară-n cale-i și cu-a lor aripi se pare C-ar voi s-o mai oprească printre arborii pitici. ALECSANDRI, P. III 84. Foaie verde măr pitic Nu mai zi, flăcău, nimic. TEODORESCU, P. P. 276. ♦ (Despre unele plante și animale) Care face parte din specia de plante sau de animale care râmîn totdeauna mici. Trandafiri pitici. Găini pitice. Forme diferite ale cuvantului pitic: pitic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pitic: pitíc, -ă substantiv masculin și forme (vechea slavă pitikŭ, maĭmuță, despre vgr. pithekos, maĭmuță. vezi patic, galeopitec). Vest. Pigmeŭ, om foarte scund: pin centru Africiĭ există un popor de piticĭ, ĭar piticiĭ născuțĭ din părințĭ normalĭ îs degenerațĭ. figurat Om fără merit. Adj. Pipernicit, mic: brazĭ piticĭ, găinĭ pitice. Pin ext. Scund, jos, umil: casă pitică. S. m. Est (chitic). Obleț (pește). adverb A tăcea chitic, a tăcea ca peștele, a nu crîcni, a nu sufla. substantiv neutru Un fel de carne de la pulpa vaciĭ: carne de la chitic. vezi bondoc, ghindoc, ghibirdic, pochindoc, popondoc, prichindel. Forme diferite ale cuvantului pitic: pitic-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pitic: pitic a. și m. 1. care e de o statură foarte mică; 2. puțin înalt: tavanul e atât de pitic ISP. Piticii cei isteți poartă în basme numele de Ghemiș, Neghiniță, Pipăruș, Prichiduță, Sfredeluș; iar piticul răutăcios, cel de Statu-palmă. [Vechiu-bulg. PITIKŬ (din greacă PÍTHICHOS, maimuță), literar de talia maimuței]. ║ m. Zool. chitic: puii tăcură pitic popular Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PITIC: PITÍC1 piticcă (piticci, piticce) 1) (despre persoane) Care are statură mai mică decât cea obișnuită; de statură mică. 2) (despre unele varietăți de animale și plante) Care are o înălțime mai mică decât cea proprie speciei. 3) (despre obiecte) Care are dimensiuni foarte reduse; de proporții mici; minuscul; miniatural. /cf. limba slavă (veche) pitiku Forme diferite ale cuvantului pitic: piticcă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru PITIC: PITIC substantiv 1. – frecv. (Dm; Băl II; CL; Buc; C Ștef); – C. (BCI IV 202); – T. (16 A I 287); -escu; -eni substantiv (Sd XI 258); -i substantiv (Dm); Piticu, T. (A Gen II 66). 2. Pitic/ă fam. (Nif). 3. Piticar, -iul (Buc). 4. Compus + cot: Piticot, băn. (LB). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PITIC: PITÍC2 piticci m. 1) Persoană de statură neobișnuit de joasă; pigmeu; liliputan. 2) figurat Persoană lipsită de valoare; om de nimic; pigmeu. 3) (în basme) Personaj fantastic de statură foarte mică, vioi și isteț. /cf. limba slavă (veche) pitiku Forme diferite ale cuvantului pitic: piticci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PITIC: PITIC substantiv, adjectiv 1. substantiv liliputan, (regional) ghemiș, (Transilvania) nimuric, (învechit) nan. (Un pitic de la circ.) 2. adjectiv liliput, liliputan, (învechit) logoș. (Om pitic.) 3. adjectiv mic, scund. (Fasole pitic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PITIC: PÍTIC1, pitice, adjectiv (În sintagma) Jocuri pitice = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia antică, în cinstea zeului Apolo. – Din limba franceza [jeux] pythiques. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PITIC: PÍTIC, -Ă adjectiv Referitor la Apolo. ♦ Jocuri pitice = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia, în cinstea zeului Apolo. [< limba franceza pythique]. Forme diferite ale cuvantului pitic: pitic-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PITIC: PÍTIC adjectiv plural jocuri piticce = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia, în cinstea zeului Apolo. (< limba franceza /jeux/ pythiques) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pitic: pitíc substantiv masculin, adjectiv masculin, plural pitíci; forme singular pitícă, genitiv dativ articulat pitícei, plural pitíce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pitic: pitíc adjectiv masculin, substantiv masculin, plural pitíci; adjectiv feminin, substantiv feminin pitícă, plural pitíce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pitic: pític (istorie) adjectiv masculin, plural pítici; forme singular pítică, plural pítice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Pitic: Pitic ≠ gigant, gigantic, namilă, uriaș Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru pitic: pitíc, -ă, adjectiv (regional) mic. Forme diferite ale cuvantului pitic: pitic-ă Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PITIC: PITÍC substantiv verbal boiștean. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pitic: pitic substantiv verbal BOIȘTEAN. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PITIC' PITIÁDĂPIȚIÁNĂPITIÁTICPITIATÍSMPÍTICpiticaniePÍTICEpiticéniepiticésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pitic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pitic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PITÍC1 piticcă piticci, piticce 1 despre persoane Care are statură mai mică decât cea obișnuită; de statură mică. PITÍC2 piticci m. Un pitic de la circ. Om pitic. Fasole pitic. Un pitic de la circ. Om pitic. Fasole pitic. |
GRAMATICA cuvântului pitic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pitic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pitic poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE pitic? Vezi cuvântul pitic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pitic?[ pi-tic ] Se pare că cuvântul pitic are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL pitic Inţelegi mai uşor cuvântul pitic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeForme astronomie; în sintagmele Pitică albă = stea aflată în stadiul relativ final al evoluției sale, caracterizată printr-o densitate mare, luminozitate mică și prin scăderea treptată a temperaturii, fiind lipsită de surse de energie internă Pitică roșie = stea aflată în stadiul absolut final al evoluției sale, caracterizată prin temperaturi efectiv coborâte și prin luminozitate foarte mică Forme astronomie; în sintagmele Pitică albă = stea aflată în stadiul relativ final al evoluției sale, caracterizată printr-o densitate mare, luminozitate mică și prin scăderea treptată a temperaturii, fiind lipsită de surse de energie internă Pitică roșie = stea aflată în stadiul absolut final al evoluției sale, caracterizată prin temperaturi efectiv coborâte și prin luminozitate foarte mică PÍTIC1, pitice, adjectiv În sintagma Jocuri pitice = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia antică, în cinstea zeului Apolo ♦ Jocuri pitice = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia, în cinstea zeului Apolo PÍTIC adjectiv plural jocuri piticce = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia, în cinstea zeului Apolo |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pitic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și pierde capul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul pitic are forma: pitícă
La plural substantivul pitic are forma: pitíci
