Definiție pisica

Cautăm definiția cuvântului pisica în mai multe dicționare

Definițiile pentru pisica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PISICĂ:
PISÍCĂ, pisici, substantiv feminin

I.

1. Mamifer domestic carnivor din familia felidelor, cu corpul suplu, acoperit cu blană deasă și moale de diferite culori, cu capul rotund, cu botul foarte scurt, cu maxilarele puternice și cu ghearele retractile și ascuțite (Felis domestica); specializare femela acestui animal.
• Pisică sălbatică = specie de pisică (I 1), mai mare decât aceasta, cu blana roșcată-cenușie cu dungi negre, care trăiește în pădure (Felis silvestris).
• Expresia: A trăi (sau a se înțelege, a se iubi) ca câinele (sau ca șoarecele) cu pisica = a nu se înțelege, a trăi rău cu cineva. A umbla cu pisica-n traistă = a căuta să înșeli, să păcălești pe cineva. A cumpăra pisica în traistă = a se înșela la cumpărături (luând marfa pe nevăzute). A avea ochi de pisică = a) a avea privire ageră; b) a fi viclean. (familial) A avea nouă suflete ca pisica = a fi rezistent, a avea o mare vitalitate. A fi (sau a sta ca o) pisică plouată = a fi abătut, descurajat, fără chef; a arăta prost, a avea o ținută necorespunzătoare. A se spăla ca pisica, se spune despre cei care se spală superficial și, prin extensie, despre cei neglijenți. Piere (sau moare) pisica, se spune pentru a arăta că se petrece ceva neobișnuit, de importanță deosebită.

2. Blană de pisică (I

1) prelucrată.

3. Compus: pisică-de-mare = specie de pește marin cu scheletul cartilaginos, lung de 60-100 cm, cu corpul turtit romboidal și cu coada terminată cu un spin veninos (Trygon pastinaca).

II. Nume dat unor obiecte, instrumente, dispozitive, părți ale acestora etc., care prind sau trag ceva, se înfig în ceva etc.

1. Dispozitiv de agățare și de desprindere a berbecului din capătul cablului de ridicare de la sonetele cu cădere liberă.

2. Cărucior deplasabil pe o grindă sau pe un pod rulant, prevăzut cu un mecanism de ridicare a sarcinilor; cărucior de macara.

3. Mănunchi de sârme de oțel, folosit pentru curățarea de noroi sau de pământ a utilajelor de foraj.

– Pis + sufix -ică.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PISICĂ

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PISICĂ:
PISÍCĂ, pisici, substantiv feminin

I.

1. Mamifer domestic carnivor din familia felidelor, cu corpul suplu, acoperit cu blană deasă și moale de diferite culori, cu capul rotund, cu botul foarte scurt, cu maxilarele puternice și cu ghearele retractile și ascuțite (Felis domestica); specializare femela acestui animal.
• Pisică sălbatică = specie de pisică (I 1), mai mare decât aceasta, cu blana roșcată-cenușie cu dungi negre, care trăiește în pădure (Felis silvestris).
• Expresia: A trăi (sau a se înțelege, a se iubi) ca câinele (sau ca șoarecele) cu pisica = a nu se înțelege, a trăi rău cu cineva. A umbla cu pisica-n traistă = a căuta să înșeli, să păcălești pe cineva. A cumpăra pisica în traistă = a se înșela la cumpărături (luând marfa pe nevăzute). A avea ochi de pisică = a) a avea privire ageră; b) a fi viclean. (familial) A avea nouă suflete ca pisica = a fi rezistent, a avea o mare vitalitate. A fi (sau a sta ca o) pisică plouată = a fi abătut, descurajat, fără chef; a arăta prost, a avea o ținută necorespunzătoare. A se spăla ca pisica, se spune despre cei care se spală superficial și, prin extensie, despre cei neglijenți. Piere (sau moare) pisica, se spune pentru a arăta că se petrece ceva neobișnuit, de importanță deosebită.

2. Blană de pisică (I

1) prelucrată.

3. Compus: pisică-de-mare = specie de pește marin cu scheletul cartilaginos, lung de 60-100 cm, cu corpul turtit romboidal și cu coada terminată cu un spin veninos (Trygon pastinaca).

II. Nume dat unor obiecte, instrumente, dispozitive, părți ale acestora etc., care prind sau trag ceva, se înfig în ceva etc.

1. Dispozitiv de agățare și de desprindere a berbecului din capătul cablului de ridicare de la sonetele cu cădere liberă.

2. Cărucior deplasabil pe o grindă sau pe un pod rulant, prevăzut cu un mecanism de ridicare a sarcinilor; cărucior de macara.

3. Mănunchi de sârme de oțel, folosit pentru curățarea de noroi sau de pământ a utilajelor de foraj.

– Pis + sufix -ică.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PISICĂ

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PISICĂ:
PISÍCĂ, pisici, substantiv feminin

I. Animal domestic, carnivor, din familia felinelor, cu corpul suplu, acoperit cu o blană moale de culori variate, cu ochii ageri; este folositor prin faptul că stîrpește șoarecii (Felis domestica); (spre deosebire de cotoi, motan) femela acestui animal; mîță. O pisică gălbuie se strecură repede sub laviță. PETRESCU, S. 29. Nici că ai văzut așa pisică cuminte de cînd ai făcut ochi. ALECSANDRI, T. I 384. Un șoarece de neam... Întîlni într-o zi pe chir Pisicovici, Cotoi care avea bun nume-ntre pisici. ALEXANDRESCU, P. 71.
       • (În proverbe și zicători) Cînd pisica nu-i acasă, șoarecii joacă pe masă (= în lipsa celor mari, cei mici își fac de cap). Pisica cu clopoței nu prinde șoareci (= cine se laudă prea mult, dinainte, cu ceea ce are de gînd să facă, nu realizează mare lucru). Ce iese din pisică șoareci mănîncă, se zice despre cineva cu caracter urît, asemănător cu al părinților. Pisica blîndă zgîrie rău ( = nu te încrede în cei blînzi, căci adesea sînt primejdioși).
       • Expresia: A se înțelege (sau a trăi unul cu altul, a se iubi) ca șoarecele (sau cîinele) cu pisica = a se certa tot timpul, a nu se putea suferi. A avea ochi de pisică = a avea ochi foarte ageri și pătrunzători. Nu mai mănîncă pisica oțet vezi oțet.
♦ Blana animalului descris mai sus. O scurteică... căptușită cu pisică. CARAGIALE, la CADE.
       • Pisică sălbatică = animal de pradă înrudit cu pisica domestică, însă mai mare decît aceasta, cu blana deasă, de culoare roșcat-cenușie cu dungi negre; e răspîndit și în pădurile din țara noastră (Felis silvestris). Pisica sălbatică și tigrul [titlu]. ALEXANDRESCU, P. 108. Pisică de angora vezi angora. Pisică siameză vezi siamez.

II. (tehnică)

1. Dispozitiv de agățare și de desprindere a berbecului din capătul cablului de ridicare de la sonetele cu cădere liberă, folosite la baterea piloților unei construcții.

2. Căruciorul unei mașini de ridicat.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PISICĂ

Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PISICĂ:
PISÍCĂ (< pis) s..f

I.

1. Mamifer carnivor din familia felidelor, cu corpul suplu, acoperit cu blană deasă, moale, de diverse culori, cu cap rotund, bot scurt, maxilare puternice și gheare retractile (Felis catus); (popular) mâță. Domesticită, prezintă un mare număr de rase și de varietăți (comună, numită și europeană, cu păr scurt, persană, birmaneză, abisiană, norvegiană de pădure, sphinx, angora, siameză etc.).
       • Pisica sălbatică = mamifer de pradă înrudit cu pisica, lung de c. 70 cm, cu blană cenușie-gălbuie, tărcată cu negru și vârful cozii negru (Felis silvestris). Trăiește în pădurile de foioase din Europa și Asia. În lume mai există numeroase alte specii de pisici sălbatice, în general cu un număr mic de exemplare, de exemplu în Africa pisica libiană, pisica cu picioare negre, pisica de deșert în Asia, p.-leopard, p.-pescar, p.-marmorată, în America de Sud pisica de pampas, pisica lui Geoffrey, pisica chiliană, pisica andină; unele sunt considerate specii rare, ocrotite de lege.
       • Pisica de stepă (sau de barcană) = mamifer carnivor (Felis manul) înrudit cu pisica, cu corpul suplu, de c. 50 cm lungime, cu blană cenușie-gălbuie cu puține pete negre, urechi foarte mici, răspândit în regiuni de stepă și de semideșert, de la Marea Caspică și până în centrul Chinei.
       • P.-tigru vezi serval.
       • Expresia: A avea ochi de pisică = a vedea foarte bine.

2. Pisică-de-mare = pește selacian marin, ovipar, cu corpul turtit dorsoventral, lipsit de solzi, de c. 60-100 cm lungime, cu un spin veninos în coadă. Există mai multe specii; în Marea Neagră trăiește Trygon pastinaca.

II. (tehnic)

1. Dispozitiv pentru agățarea și declanșarea berbecului de sonetă cu cădere liberă.

2. Căruciorul unei mașini de ridicat.

3. Mănunchi de sârme din oțel folosit la curățarea utilajelor de foraj.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

PISICĂ

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PISICĂ:
PISÍCĂ pisicaci forme

1) Mamifer carnivor de talie mică, foarte sprinten, cu blană netedă, de diferite culori, cu ochi ageri (care văd și în întuneric) și cu ghearele ascuțite, retractile.
• pisica domestică specie de pisică care trăiește pe lângă case și se hrănește cu șoareci. pisica sălbatică specie de pisică, mai mare decât cea domestică, cu blana de culoare cenușie întunecată și cu dungi negre transversale, care trăiește prin păduri. pisicaca cu clopoței nu prinde șoareci cel care-și dă în vileag intențiile poate rata scopul urmărit.

2) Blană a acestui mamifer. 3): pisica-de-mare pește marin veninos, de talie mică, având corp în formă de romb. [G.-D. pisicii] /pis + sufix pisicaică
Forme diferite ale cuvantului pisica: pisicaci
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

PISICĂ

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PISICĂ:
PISICĂ s.

1. (zoologie; Felis domestica) (popular) mîță, (Bucovina) cotoroabă, (învechit) cătușă.

2. (zoologie) pisică sălbatică (Felis silvestris) = (regional) mîță sălbatică.

3. (entomologie) pisica-popii = (regional) sfaiog, mîța-popii.

4. (tehnic) (regional) mîță. (Piedica de la căruță numită pisica.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

pisică

Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru pisică:
pisică, pisici substantiv feminin (argoul lumii interlope) poșetă de damă de dimensiuni reduse, care în loc de fermoar sau capsă are o închizătoare formată din două bucăți metalice care se trec una peste alta.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

pisică

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pisică:
pisică forme animal domestic din ordinul carnivorelor, care prinde șoareci (Felis). [Diminutiv din pisă, după strigătul pis! pis! cu care o chemăm].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

pisică

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pisică:
pisícă substantiv feminin, genitiv dativ articulat pisícii; plural pisíci
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

pisică

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pisică:
pisícă substantiv feminin, genitiv dativ articulat pisícii; plural pisíci
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CUVINTE APROPIATE DE 'PISICA'

PISÉTĂ pisezéz PÍSI PISÍC PISÍCĂ pisícă-de pisícă-de-máre pisicár pisicărésc

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pisică

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pisică dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

PISÍCĂ pisicăci forme 1 Mamifer carnivor de talie mică, foarte sprinten, cu blană netedă, de diferite culori, cu ochi ageri care văd și în întuneric și cu ghearele ascuțite, retractile.

• pisică domestică specie de pisică care trăiește pe lângă case și se hrănește cu șoareci.

Pisică sălbatică specie de pisică, mai mare decât cea domestică, cu blana de culoare cenușie întunecată și cu dungi negre transversale, care trăiește prin păduri.

Pisicăca cu clopoței nu prinde șoareci cel care-și dă în vileag intențiile poate rata scopul urmărit.

3: pisică-de-mare pește marin veninos, de talie mică, având corp în formă de romb.

Pisicii] /pis + sufix pisicăică.

Piedica de la căruță numită pisică.

GRAMATICA cuvântului pisică?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pisică.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pisică poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul pisică sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
La plural substantivul pisică are forma: pisíci

VEZI PLURALUL pentru pisică la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE pisică?

Vezi cuvântul pisică desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pisică?

[ pi-si-că ]
Se pare că cuvântul pisică are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL pisică

Inţelegi mai uşor cuvântul pisică dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

Pisică sălbatică = specie de pisică I 1, mai mare decât aceasta, cu blana roșcată-cenușie cu dungi negre, care trăiește în pădure Felis silvestris

A trăi sau a se înțelege, a se iubi ca câinele sau ca șoarecele cu pisica = a nu se înțelege, a trăi rău cu cineva

A umbla cu pisica-n traistă = a căuta să înșeli, să păcălești pe cineva

A cumpăra pisica în traistă = a se înșela la cumpărături luând marfa pe nevăzute

A avea ochi de pisică = a a avea privire ageră; b a fi viclean

Familial A avea nouă suflete ca pisica = a fi rezistent, a avea o mare vitalitate

A fi sau a sta ca o pisică plouată = a fi abătut, descurajat, fără chef; a arăta prost, a avea o ținută necorespunzătoare

Compus: pisică-de-mare = specie de pește marin cu scheletul cartilaginos, lung de 60-100 cm, cu corpul turtit romboidal și cu coada terminată cu un spin veninos Trygon pastinaca