 | as |
|
| Pişca [ piş-ca ] VEZI SINONIME PENTRU pişca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pisca în mai multe dicționareDefinițiile pentru pisca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a pișca (forma la infinitiv) A pișca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PIȘCA: PIȘCÁ, pișc, verb I. 1. tranzitiv A apuca pielea cu vîrful degetelor și a o strînge (pînă începe să doară); a ciupi. Da dumneata ce tot mei cu mine...? Mă-nghiontești, mă piști, ce naiba verb reflexiv:ei? GALAN, Z. R. 244. Ia du-te în casă, trezește-ți copilul din somn și el atunci are să înceapă a plînge; pe urmă pișcă-l tot cîte oleacă și el are să înceapă a țipa. CREANGĂ, P. 173. • figurat Frusina pișcă inima tuturor bărbaților, GALACTION, O. I 128. ♦ (Cu privire la coardele sau strunele unor instrumente muzicale) A apuca cu degetele, a ridica apoi puțin în sus și a-i da drumul brusc pentru a scoate sunete. Moțăia, însă degetele pișcau, arare, strunele. PAS, L. I 33. Chitaristul... pișcă, patetic și cadențat, coardele chitarei. DELAVRANCEA, la TDRG. 2. tranzitiv A rupe sau a tăia cîte puțin din ceva (cu unghiile sau cu un instrument). O iapă... pișcată la urechea dreaptă. La TDRG. • reflexiv pasiv Vîrful [foaierului] se mai pișcă, adică se mai scoate din el păr și se pune către partea de jos a caierului. PAMFILE, I. C. 8. Se pișcă vîrfurile plantelor, pentru a se întîrzia înflorirea. La TDRG. ♦ (Familiar) A se alege cu ceva. • absolut Cum știi mai mult cu șeiacul ne hrănim; și apoi, de nu curge, măcar picură și cine mișcă, tot pișcă. CREANGĂ, P. 110. ♦ (Familiar) A fura cîte puțin, pe nesimțite; a ciupi, a șterpeli. Ț-a pișcă din lina oilor. ȘEZ. I 194. 3. tranzitiv (Despre insecte) A înțepa, a mușca. Mă pișcau de spate și de ceafă o întreagă republică de furnici. HOGAȘ, M. N. 11. [Fătul babei] s-au făcut purice... și s-au vîrît în cămeașa lui, și unde n-au început a mi-l mușca și a mi-l pișcă într-un fel ca acela, că zmăul nu mai avea astîmpăr. SBIERA, P. 143. Strînge-ți, leleo, buzele, Că le pișcă muștele. ALECSANDRI, P. P. 340. • Expresia: Ca (și) cum (sau cît) te-ar pișca un purice = foarte puțin, aproape de locuțiune Dar la o împărăție, ca cum te-ar pișcă un purice, nu se mai bagă în samă. CREANGĂ, P. 258. ♦ (Despre animale și păsări) A apuca (pe cineva) cu gura, cu dinții, cu ciocul, fără a face o rană, a mușca numai de piele; a ciupi. Lupii... au găsit în fundul munților iapa babei. Cum au dat de ea, unde nu mi-o încep ei, unul a o pișcă, altul a o mușca, unul a o împinge, altul a o ghionti și așa mai departe. SBIERA, P. 59. De șoimei pișcată, D-ogari mursicată. TEODORESCU, P. P. 59. 4. tranzitiv (Despre vînt, frig etc.) A înțepa, a arde. Gerul ne pișcă obrazul. STANCU, U.R.S.S. 36. • intranzitiv Frigul pișcă ușurel de vîrful nasului. ZAMFIRESCU, la TDRG. ♦ (Despre brumă, ger etc.) A vătăma, parțial, frunzele sau fructele plantelor. Toamna, tîrziu, după ce bruma pișcase frunzele, ea ședea cu Anca la fereastră. SLAVICI, O. II 52. 5. tranzitiv (Despre băuturi alcoolice, condimente sau mîncări condimentate) A provoca senzația de arsură; a ustura. Simt untul sfîrîind și pișcîndu-mă de limbă. SADOVEANU, O. VIII 161. • intranzitiv Ardeiul iute pișcă. 6. tranzitiv (Glumeț) A lovi, a atinge, a bate ușor pe cineva. Traian n-avusese nevoie să fie pișcat ca să intre în el. învățăturile vechi. Le deprinsese pe toate din plăcere. SADOVEANU, P. M. 148. ♦ figurat A înțepa cu vorba; a șfichiui. 7. reflexiv (Moldova; despre lună și lumina ei) A începe să scadă, să descrească. Eu socot, uncheșule, așa: cum s-a pișcă lumina, cum se schimbă verb reflexiv:emea. SADOVEANU, O. A. I 158. Noi dintr-un ceaslov Putem ști ziua lunii și ceasul cînd se pișcă. NEGRUZZI, S. II 178. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PIȘCA: PIȘCÁ, pișc, verb I. 1. tranzitiv A prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva, ridicând-o sau strângând-o și producând o senzație dureroasă; a ciupi. ♦ A apuca cu degetele coardele unor instrumente muzicale, ridicându-le puțin și dându-le drumul, pentru a le face să vibreze. 2. tranzitiv A rupe sau a tăia câte puțin din ceva. ♦ (familial) A se alege cu ceva. ♦ (familial) A fura câte puțin, pe nesimțite; a ciupi, a șterpeli. 3. tranzitiv (Despre insecte) A înțepa, a mușca. • Expresia: Ca (și) cum (sau cât) te-ar pișca un purice = foarte puțin, aproape deloc. ♦ (Despre animale și păsări) A apuca cu dinții, cu ciocul, fără a răni; prin extensie a mânca. 4. tranzitiv și intranzitiv (Despre vânt, frig etc.) A provoca o senzație neplăcută, dureroasă, a înțepa, a arde. ♦ tranzitiv (Despre brumă, ger etc.) A strica, a vătăma (parțial) frunzele sau fructele plantelor. 5. tranzitiv (Despre băuturi alcoolice, condimente sau mâncăruri condimentate) A provoca o senzație de arsură, de usturime, de înțepătură; a ustura. 6. tranzitiv (Glumeț) A lovi, a atinge ușor, a șfichiui pe cineva; prin extensie a bate. ♦ figurat A înțepa cu vorba; a tachina, a șfichiui. 7. reflexiv (regional; despre lună și lumina ei) A începe să scadă, să descrească. – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PIȘCA: PIȘCÁ, pișc, verb I. 1. tranzitiv A prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva, ridicând-o sau strângând-o și producând o senzație dureroasă; a ciupi. ♦ A apuca cu degetele coardele unor instrumente muzicale, ridicându-le puțin și dându-le drumul, pentru a le face să vibreze. 2. tranzitiv A rupe sau a tăia câte puțin din ceva. ♦ (familial) A se alege cu ceva. ♦ (familial) A fura câte puțin, pe nesimțite; a ciupi, a șterpeli. 3. tranzitiv (Despre insecte) A înțepa, a mușca. • Expresia: Ca (și) cum (sau cât) te-ar pișca un purice = foarte puțin, aproape deloc. ♦ (Despre animale și păsări) A apuca cu dinții, cu ciocul, fără a răni; prin extensie a mânca. 4. tranzitiv și intranzitiv (Despre vânt, frig etc.) A provoca o senzație neplăcută, dureroasă, a înțepa, a arde. ♦ tranzitiv (Despre brumă, ger etc.) A strica, a vătăma (parțial) frunzele sau fructele plantelor. 5. tranzitiv (Despre băuturi alcoolice, condimente sau mâncăruri condimentate) A provoca o senzație de arsură, de usturime, de înțepătură; a ustura. 6. tranzitiv (Glumeț) A lovi, a atinge ușor, a șfichiui pe cineva; prin extensie a bate. ♦ figurat A înțepa cu vorba; a tachina, a șfichiui. 7. reflexiv (regional; despre Lună și lumina ei) A începe să scadă, să descrească. – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PIȘCA: PIȘCA verb 1. a ciupi, (popular) a țicura, (regional) a picura, a pișcura, (Transilvania) a pițiga. (Cine te-a pisca așa?) 2. a ciupi, a înțepa, a mînca. (Îl pisca puricii, țînțarii.) 3. a ciupi, a înțepa. (Mustul pisca.) 4. a se ciupi. (Pantalonii s-au cam pisca.) 5.* (figurat) a atinge, a împunge, a înțepa, a șfichiui. (Îl pisca cu vorba.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PIȘCĂ: PÍȘCĂ, piști, substantiv feminin Dispozitiv format dintr-o parâmă de sârmă legată de mal și folosit la întoarcerea navelor fluviale la coturile pronunțate ale apei. – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PIȘCĂ: PÍȘCĂ, piști, substantiv feminin Dispozitiv format dintr-o parâmă de sârmă legată de mal și folosit la întoarcerea navelor fluviale la coturile pronunțate ale apei. – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pișca: pișcá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu pișc, persoana a doua singular: tu piști, persoana a treia singular: el / ea și plural píșcă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural píște Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pișca: pișcá (a pisca) verb, indicativ prezent persoana a doua singular: tu piști, 3 píșcă; conjunctiv prezent 3 să píște Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru pișca: pișca, pișc vezi t. 1. a se alege cu ceva 2. a fura câte puțin pe nesimțite Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pișcă: píșcă (parâmă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat píștii; plural piști Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pișcă: píșcă (nav.) substantiv feminin, genitiv dativ articulat píștii; plural piște Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PIȘCA: PIȘCÁ verb vezi descrește, micșora, reduce, scădea. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pișca: pișca verb vezi DESCREȘTE. MICȘORA. REDUCE. SCĂDEA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PISCA' PISĂZÁPISĂZÁTpisăzézPISCPIȘCÁpíșcă-nPIȘCĂ-N-FLOÁREPIȘCĂCIÓSPISCĂLĂU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pișca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pișca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cine te-a pișca așa? 2. Îl pișca puricii, țînțarii. Mustul pișca. Pantalonii s-au cam pișca. Îl pișca cu vorba. Mustul pișca la limbă. Pantalonii s-au cam pișca. Pișcá a pișca verb, indicativ prezent persoana a doua singular: tu piști, 3 píșcă; conjunctiv prezent 3 să píște. |
GRAMATICA cuvântului pișca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pișca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pișca poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pişca? Vezi cuvântul pişca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pişca?[ piş-ca ] Se pare că cuvântul pişca are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL pișca Inţelegi mai uşor cuvântul pișca dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Ca și cum sau cît te-ar pișca un purice = foarte puțin, aproape de locuțiune Dar la o împărăție, ca cum te-ar pișcă un purice, nu se mai bagă în samă Ca și cum sau cât te-ar pișca un purice = foarte puțin, aproape deloc Ca și cum sau cât te-ar pișca un purice = foarte puțin, aproape deloc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pișca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pronume interogativ cu ce preț? în ce număr? în ce cantitate? ce durată de timp? cât costă? cât e ceasul??Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul pișca se conjugă: ei ele píșcă
