 | as |
|
| Piper [ pi-per ] VEZI SINONIME PENTRU piper PE ESINONIME.COM definiția cuvântului piper în mai multe dicționareDefinițiile pentru piper din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PIPER: PIPÉR, (1, 2) piperi, substantiv masculin, (3) substantiv neutru 1. S. m. Plantă tropicală din familia piperaceelor, cu tulpina lungă și subțire, târâtoare sau agățătoare, ale cărei fructe, în formă de boabe (negre la maturitate), sunt folosite (ca atare sau pisate) drept condiment (Piper nigrum); p. restr. (la sg.; de obicei cu sens colectiv) fructul acestei plante; boabele pisate ale acestei plante. • locuțiune adjectiv Cu piper = (despre glume, anecdote etc.) piperat (3), ușor indecent; picant. • Expresia: (familial) A avea (sau a fi cu) piper pe limbă = a fi ironic, răutăcios, caustic. A i se sui (sau a-i veni cuiva) piperul la nas = a se supăra, a se mânia. A da (cuiva) cu piper (pe) la nas = a supăra, a mânia, a ofensa (pe cineva); a face (cuiva) aluzii răutăcioase. A face (pe cineva) cu sare și cu piper = a dojeni, a mustra aspru (pe cineva); a face cu ou și cu oțet. A-i sta (cuiva) ca piperu-n nas = a-i fi (cuiva) nesuferit; a-i sta ca sarea-n ochi. ♦ figurat Element dinamic, înviorător sau plin de haz. 2. S. m. (botanică; regional) Ardei; p. restr. fructul acestei plante. • (În compusul) Piperul-apelor = silnic (Glechoma hederacea). • Piper roșu = boia de ardei. 3. substantiv neutru articulat Numele unui dans popular care se joacă la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Din limba neogreacă pipéri, limba slavă (veche) piperŭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PIPER: PIPÉR, (1, 2) piperi, substantiv masculin, (3) substantiv neutru 1. S. m. Plantă tropicală din familia piperaceelor, cu tulpina lungă și subțire, târâtoare sau agățătoare, ale cărei fructe, în formă de boabe (negre la maturitate), sunt folosite (ca atare sau pisate) drept condiment (Piper nigrum); p. restr. (la sg.; de obicei cu sens colectiv) fructul acestei plante; boabele pisate ale acestei plante. • locuțiune adjectiv Cu piper = (despre glume, anecdote etc.) piperat (3), ușor indecent; picant. • Expresia: (familial) A avea (sau a fi cu) piper pe limbă = a fi ironic, răutăcios, caustic. A i se sui (sau a-i veni cuiva) piperul la nas = a se supăra, a se mânia. A da (cuiva) cu piper (pe) la nas = a supăra, a mânia, a ofensa (pe cineva); a face (cuiva) aluzii răutăcioase. A face (pe cineva) cu sare și cu piper = a dojeni, a mustra aspru (pe cineva); a face cu ou și cu oțet. A-i sta (cuiva) ca piperu-n nas = a-i fi (cuiva) nesuferit; a-i sta ca sarea-n ochi. ♦ figurat Element dinamic, înviorător sau plin de haz. 2. S. m. (botanică; regional) Ardei; p. restr. fructul acestei plante. • (În compusul) Piperul-apelor = silnic (Glechoma hederacea). • Piper roșu = boia de ardei. 3. substantiv neutru Numele unui dans popular care se joacă la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Din limba neogreacă pipéri, limba slavă (veche) piperŭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PIPER: PIPÉR (< limba neogreacă) substantiv masculin 1. Plantă tropicală perenă din familia piperaceelor, originară din Orientul Mijlociu și Extremul Orient, cu tulpina lungă și subțire, târâtoare sau agățătoare (liană) și fructe mici, verzi la început care devin negre la maturitate și se folosesc drept condiment (Piper nigrum). ♦ figurat Element înviorător; farmec, haz. 2. (regional) Ardei (planta sau fructul). 3. (botanică) Piperul-lupului = tulichină. Piperul-bălții = plantă erbacee anuală din familia poligonacee, cu tulpina roșiatică, înaltă de 25-60 cm, frunze lanceolate cu o pată neagră pe fața superioară și flori verzi sau roșiatice grupate în spice false (Polygonum hydropiper). Răspândită în Europa și Asia, crește în locuri umede, mlăștinoase. Părțile aeriene cu frunze și flori au proprietăți hemostatice și diuretice. Se mai numește piperul-broaștei, troscot roșu, troscot piperat. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul gastronomic explicativ dă următoarea definitie pentru PIPER: PIPER, piperi, substantiv masculin 1. Plantă tropicală (Piper nigrum) ale cărei fructe (boabe) sunt variat utilizate drept condiment. Se comercializează ca piper măcinat (pulbere) sau ca piper boabe (boabe întregi), iar acestea ca: a) piper verde = boabe recoltate înainte de maturare, conservate în saramură sau oțet; b) piper negru = boabe recoltate verzi, apoi uscate; c) piper alb = boabe mature, decorticate. 2. Boabe picante ale altor plante exotice: a) piper roz (roșu) sau piper american (pink peppercorns) = fructele aromatice ale unui mic arbore sud-american (Schinus molle); b) piper chinezesc sau de Sichuan (Chinese pepper) = fructele uscate ale unui arbore asiatic (Zanthoxylum piperitum), cu gust și aromă de piper. 3. (Adesea sin. cu boia) Piper de Cayenne = boia extrem de iute obținută din ardei de Cayenne (în franceză poivre de Cayenne); popular piper roșu = boia de ardei. Definiție sursă: Dicționar gastronomic explicativ |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru piper: pipér (pipéri), substantiv masculin – Plantă tropicală cu fructele folosite drept condiment (Piper nigrum). – Mr., megl. piper. limba slavă (veche) piperĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Miklosich, Fremdw., 121; REW 6521; conform Vasmer, greacă, 116), conform limba slavă (veche) piprŭ, limba bulgară piper, limba neogreacă πιπέρι. – derivat piparcă (mr. pipercă), din în limba maghiara piperka (după Tiktin, Candrea și Gáldi, Dict., 151, din în limba maghiara páprika); pipăruș (variantă piperuș), substantiv masculin (Moldova, ardei; piperul-lupului, Asarum europaeum; dans tradițional); pipera (variantă pipăra), verb (a pune piper); piperat, adjectiv (cu piper; picant, excitant; foarte scump, exorbitant); piperniță, substantiv feminin (piperul-lupului; cimbru, Satureia hortensis; vas pentru piper măcinat), din poloneză pipernicza (Cihac, II, 256), limba bulgară pipernica (Conev 64) sau din piper cu sufix -niță. Din limba română provine limba neogreacă πιπερᾶτος (asezonat cu piper). Forme diferite ale cuvantului piper: pipéri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PIPER: PIPÉR piperi m. 1) Arbust exotic cu tulpină târâtoare, având frunze ovale, flori mici, galbene, și fructe boabe (negre la coacere), folosite drept condiment. • A avea (sau a fi) cu piper la nas a fi răutăcios. A i se sui piperul la nas a se supăra. 2) regional Plantă legumicolă cultivată pentru fructul ei cărnos, bogat în vitamine, la început verde, apoi galben sau roșu, având gust dulce sau iute înțepător; ardei. • piper-roșu boia de ardei. Iute ca piperul a) care se irită ușor; supărăcios; b) care este sprinten, harnic. 3) Fruct al acestei plante. /<ngr. pipéri, limba slavă (veche) piperu Forme diferite ale cuvantului piper: piperi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru piper: pipér m. ca plantă și n. ca marfă (limba neogreacă pipéri, despre vgr. pepérion, dim. despre péperi, cuvânt indian saŭ persic; latina pĭper, italiana pépe, pv. pebre, limba franceza poivre. vezi pebrină). O plantă erbacee piperacee tîrîtoare saŭ agățătoare care produce niște bobițe verzĭ la început, apoĭ roșiĭ, și la urmă negre și care e originară din sud-estu Asiiĭ (piper nigrum). Bobițele eĭ uscate, care-s aromatice și caustice și se întrebuințează ca condiment întregĭ orĭ pisate. S. m. estoniană Ardeĭ. Piper negru, piper propriŭ zis. Piper roș, ardeĭ. – În est popular chipér. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru PIPER: PIPER substantiv 1. – boier (Rel; 13 – 15 B 141; Ț-Rom 274); -escul, St. (17 B II 216). 2. Piperea, D., olt. (AO XV 104). 3. + -co: Piperc/o (16 B III 49); -ul, R. (16 B II 234); -a, Toșa, brașovean (AO XVI). 4. Piparco, P. (17 A II 302). 5. Pipera, M., act. și s. 6. Piperiu și Chiperiu act. 7. Pipăratul pitar (Glos; 17 B IV 267) < verb a pipăra. 8. Cu sinc. Piprea, 1488 (Ț-Rom 373; 13-15 B 192) Pipra forme (16 B IV 5). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru piper: piper m. arbust din India ce produce piperul (Piper nigrum): ║ n. 1. boabele aromatice și caustice ale piperului, întrebuințate ca condiment: piper roșu, ardeiu; piperu-lupului, plantă ale cării rădăcini se fierb și se beau în contra tusei și pentru durere de stomac (Asarum europaeum); 2. horă svăpăiată cu strigăte sălbatice și gesturi desfrânate: un piper ca la ușa cortului. [latina PIPER]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul dendrofloricol dă următoarea definitie pentru PIPER: PIPER L., PIPER, fam. Piperaceae. Gen originar din Asia, cca 700 specii, plante lemnoase, pendente sau urcătoare. Frunze lucioase, alterne, lat-ovate, acute, pețiolate, verzi-închis sau panașate. Flori în. amenți lungi. Fructe, mai întîi verzi, apoi roșii și, la coacere, negre. Definiție sursă: Dicționar dendrofloricol |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru piper: pipér (condiment, ardei) substantiv masculin, (ardei) plural pipéri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru piper: pipér (condiment, ardei) substantiv masculin, (ardei) plural pipéri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru piper: piper substantiv verbal ARDEI. DUH. HAZ. SPIRIT. umoristic Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PIPER' pipeáscăpipelcúțăpipeleánpipelinePIPÉRPIPER-ÁLBPIPER-DE-ÁPĂPIPER-DE-BÁLTĂPIPER-DE-VÁLE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL piper Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului piper dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PIPÉR piperi m. • A avea sau a fi cu piper la nas a fi răutăcios. A i se sui piperul la nas a se supăra. • piper-roșu boia de ardei. Iute ca piperul a care se irită ușor; supărăcios; b care este sprinten, harnic. |
GRAMATICA cuvântului piper? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului piper. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul piper poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE piper? Vezi cuvântul piper desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul piper?[ pi-per ] Se pare că cuvântul piper are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL piper Inţelegi mai uşor cuvântul piper dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv Cu piper = despre glume, anecdote etc familial A avea sau a fi cu piper pe limbă = a fi ironic, răutăcios, caustic A i se sui sau a-i veni cuiva piperul la nas = a se supăra, a se mânia A da cuiva cu piper pe la nas = a supăra, a mânia, a ofensa pe cineva; a face cuiva aluzii răutăcioase A face pe cineva cu sare și cu piper = a dojeni, a mustra aspru pe cineva; a face cu ou și cu oțet A-i sta cuiva ca piperu-n nas = a-i fi cuiva nesuferit; a-i sta ca sarea-n ochi În compusul Piperul-apelor = silnic Glechoma hederacea Piper roșu = boia de ardei locuțiune adjectiv Cu piper = despre glume, anecdote etc familial A avea sau a fi cu piper pe limbă = a fi ironic, răutăcios, caustic A i se sui sau a-i veni cuiva piperul la nas = a se supăra, a se mânia A da cuiva cu piper pe la nas = a supăra, a mânia, a ofensa pe cineva; a face cuiva aluzii răutăcioase A face pe cineva cu sare și cu piper = a dojeni, a mustra aspru pe cineva; a face cu ou și cu oțet A-i sta cuiva ca piperu-n nas = a-i fi cuiva nesuferit; a-i sta ca sarea-n ochi În compusul Piperul-apelor = silnic Glechoma hederacea Piper roșu = boia de ardei Botanică Piperul-lupului = tulichină Piperul-bălții = plantă erbacee anuală din familia poligonacee, cu tulpina roșiatică, înaltă de 25-60 cm, frunze lanceolate cu o pată neagră pe fața superioară și flori verzi sau roșiatice grupate în spice false Polygonum hydropiper Se comercializează ca piper măcinat pulbere sau ca piper boabe boabe întregi, iar acestea ca: a piper verde = boabe recoltate înainte de maturare, conservate în saramură sau oțet; b piper negru = boabe recoltate verzi, apoi uscate; c piper alb = boabe mature, decorticate Boabe picante ale altor plante exotice: a piper roz roșu sau piper american pink peppercorns = fructele aromatice ale unui mic arbore sud-american Schinus molle; b piper chinezesc sau de Sichuan Chinese pepper = fructele uscate ale unui arbore asiatic Zanthoxylum piperitum, cu gust și aromă de piper Cu boia Piper de Cayenne = boia extrem de iute obținută din ardei de Cayenne în franceză poivre de Cayenne; popular piper roșu = boia de ardei |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL piper |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Din sau de-a fir în ori a păr?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul piper are forma: pipéri
