 | as |
|
| Pî́nză [ pî́-nză ] VEZI SINONIME PENTRU pî́nză PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pinza în mai multe dicționareDefinițiile pentru pinza din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PÎ́NZĂ: PÎ́NZĂ, pinze, substantiv feminin I. 1. Țesătură făcută din fire de bumbac, de in, de cînepă etc., din care se confecționează albituri, cearșafuri etc. Așternutul era de niște pînză albă ca zăpada și subțire de s-o spargi cu limba. ISPIRESCU, L. 251. Scoate din lada babei valuri de pînză. CREANGĂ, P. 14. De s-ar țese pînza-n baltă, Fără iță, fără spată, Fără leac de suveicuță, Ar țese ș-a mea mîndruță. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 425. • figurat Soarele risipea ceața alburie. Pînza subțire a negurilor se destrăma. C. PETRESCU, S. 140. Chipul tău, umbra ce ai aruncat-o pe pînza gîndurilor mele este singura fericire ce am avut-o. EMINESCU, N. 74. Pînză de casă = pînză țesută la război manual; pînză țărănească. Pînză tare vezi tare. • Expresia: Pînă în pînzele albe = (în legătură cu verbe de mișcare) oricît de departe, pînă la capăt; (în legătură cu verbe care exprimă o prigonire, o urmărire) pînă la ultima limită, necruțător. Eu cu asemenea oameni aș merge pînă în pînzele albe. Ți-e mai mare dragul să pornești cu el la drum. C. PETRESCU, Î. II 137. Cîștigăm la sigur. Nu-l las nici mort... pînă în pînzele albe o să merg... pînă la Casație. BART, E. 264. Prinse și mai multă pică pe dînsul, prigonindu-l pînă în pînzele albe. ISPIRESCU, U. 19. A zări ca printr-o pînză = a nu vedea limpede, a desluși cu greu; a vedea ca prin sită., Nu mai văd, abia zăresc, ca printr-o pînză. VLAHUȚĂ, la TDRG. Ține-te, pînză, să nu te rupi = ține-te bine, fii curajos. Apucă [Joe] trăsnetele și fulgerile în mînă și apoi să te ții, pînză, să nu te rupi. ISPIRESCU, U. 82. A curge pînză = a curge neîntrerupt, ca o masă continuă. Prahova își rostogolea valurile, curgînd aci pînză, aci zdrențuite de stînci. La TDRG. A țese pînzele = a face intrigi. A (i se) încurca (cuiva) pînza = a (i se) strica planul (cuiva), a (se) complica lucrurile. vezi iță. A (se) înălbi pînza = a se face ziuă. A lega gura pînzei vezi gură (II 1 f). A prins pînza gură vezi gură (II 1 f). • (În metafore și comparații) Căpitanul Tudor ridică ochii și văzu într-o pînză de lacrimi privirile aspre ale moșneagului. SADOVEANU, O. VII 101. Colo, departe, se zăreau cîteva case, pînza limpede a unui lac și, în dosul lor, un tren în mers. DAN, U. 3. Vîntul tace, frunza deasă stă în aer neclintită. Sub o pînză de lumină lunca pare adormită. ALECSANDRI, O. 186. ♦ Unealtă de pescuit, rețea din ață subțire și ochiuri dese; plasă deasă. [Peștele] îl prinde cu vîrșa, cu undița... cu mîna, cu pînza, cu mreja, cu năvodul. ȘEZ. II 32. ♦ figurat Șir, rînd (rar) de oameni. Pînză de trăgători. • expresie(învechit) Pînză de oaste = corp de oaste, grup de ostași. în urma tuturor venea rămășița armatei cu carăle și bagajele, fiind astfel Intru tot șapte pînze de oști. BĂLCESCU, O. II 110. ♦ figurat Șuviță, fascicul. Băltoacele țîșneau în pînze galbene de apă sclipitoare sub roțile de cauciuc cu spițe fine. DUMITRIU, N. 31. 2. Bucată de pînză (1), avînd diferite întrebuințări: a) Țesătură cu care se acoperă fața sau trupul mortului; giulgiu. Așa este, măicuță, răspunse Harap-Alb galbăn la față, de parcă-i luase pînza de pe obraz, CREANGĂ, P. 222. Tu iei mămăliga din gura copiilor. Ești în stare să iei și pînza de pe obrazul mortului. CONTEMPORANUL, VIII 102. Ia pînza de pe obraz Și vezi moarte cu năcaz; la pînza de pe picioare Și vezi moartea-nșelătoare. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 149. b) (La plural ) Albituri, cearșafuri. În umbra parfumată a buduarului să vin, Să mă-mbete acel miros de la pînzele de in. EMINESCU, O. I 154. c) (Mai ales la plural ) Bucată mare de țesătură rezistentă care se fixează de vergelele catargelor unui vas și care, împinsă de vînt, face să înainteze vasul; velă. Colo, la răsărit, pe mare, se legăna cu înclinări repezi o luntre albă cu două pînze. DUNĂREANU, N. 200. N-a trecut mult; a-nceput să sufle vîntul așteptat, s-au umflat pînzele și am pornit. CARAGIALE, P. 68. Se zărea plutind, Cu lopețile vîslind, Cu pînzele fîlfîind, Un caic mare, bogat. ALECSANDRI, P. P. 124. d) Bucată de țesătură deasă, fixată pe un cadru, pe care se pictează; prin extensie tablou pictat. Pîlpîiala [flăcării]... însuflețea straniu vechile pînze de pe pereți. M. I. CARAGIALE, C. 101. [Tablourile] par a fi făcute mai curînd după pînzele unor pictori decît după natură. GHEREA, ST. Hristos III 286. A creat pe pînza goală pe madona dumnezeie, Cu diademă de stele, cu surîsul blînd, vergin. EMINESCU, O. I 29. e) (În expresie) Pînză de cort = foaie de cort, vezi. cort. Mergem la cumătrul Grigore, care ține restaurant în Moși, sub un umbrar din pînză de cort. PAS, Z. I 19. (Rar) Pînză de masă = față (II 6) de masă. Pînza mesei și șervetele erau de filaliu, țesute în casă. NEGRUZZI, S. I 151. 3. Țesătură pe care o face păianjenul. Luă două cămăși... mai subțiri decît pînza păianjenului. ISPIRESCU, L. 118. Iar de sus pîn-în podele un painjăn prins de verb reflexiv:ajă A țesut subțire pînză străvezie ca o mreajă. EMINESCU, O. I 76. 4. Țesătură sau împletitură specială, din fire textile sau metalice, folosită în industrie, în laboratoare etc. Pînză de filtru. Pînză cauciucată. • Pînză de calc = pînză subțire și transparentă pe care se desenează planuri. Pînză ceruită = mușama. Bătrînul, cu pipa stinsă dintre dinți, își îndesă șapca pe urechi, își încheie mantaua de ploaie făcută din pînză cernită. BART, E. 235. II. Lama sau tăișul de metal al unor instrumente. Toarnă apă de trei ori pe pînza coasei. La TDRG. Un cuțit cu pînza tare, subțirică și fără plăsele. ȘEZ. II 225. • Pînză de ferăstrău = joagăr. Poseda două pînze de ferăstraie cu pădurea necesară lucrului lor. I. IONESCU, P. 360. III. Corp sau strat de grosime aproximativ constantă și foarte mică în raport cu celelalte dimensiuni. • Pînză de apă = strat de apă în sol sau la suprafață, provenit din apa de infiltrație.- plural și: (învechit) pînzi (ALECSANDRI, P. I 194). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PÎNZĂ: PÎNZĂ s. 1. (industria textilă) (învechit și regional) pînzătură, (regional) pănură, pînzare. (A cumpărat doi metri de pinza.) 2. (marină) velă, (învechit) vetrelă, vintrea. (Corabie cu două pinza.) 3. păienjeniș, plasă, (rar) păinjinar, (regional) paingînăraie, (învechit) păioară. (S-a prins ca într-o pinza de păianjen.) 4. (pictură) pictură, tablou, (învechit și popular) zugrăveală, (regional) chip, (învechit) nacazlîc, zugrăvitură. (A expus mai multe pinza în ulei.) 5. lamă, tăiș. (pinza ferăstrăului, a coasei.) 6. (geologie) strat. (pinza freatică.) 7. (geologie) vînă. (O pinza de apă freatică.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PINZA: PINZA, Ezio (1892-1957), bas italian. Stabilit în S.U.A. (1926), apare frecvent la Metropolitan, dar și la toate marile teatre europene. Predominant roluri din Verdi și Mozart (rolul Don Giovanni l-a cântat de peste 200 de ori). Abordează și comedia muzicală. Voce de bas cantabil de mare calitate. A excelat în stiluri din cele mai diverse; calități actoricești și fizic seducător. Unul dintre cântăreții desăvârșiți ai epocii. Forme diferite ale cuvantului pinza: ezio Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pînză: pînză substantiv verbal AȘTERNUT. BOR. CEARȘAF. GIULGIU. LINȚOLIU. MARGINE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PINZA' PINUSPINÚȚpínxitPINYINPINZApînzaicăpînzárpînzarePINZĂRÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pînză Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pînză dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A cumpărat doi metri de pînză. Corabie cu două pînză. S-a prins ca într-o pînză de păianjen. A expus mai multe pînză în ulei. Pînză ferăstrăului, a coasei. Pînză freatică. O pînză de apă freatică. |
GRAMATICA cuvântului pînză? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pînză. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pînză poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pî́nză? Vezi cuvântul pî́nză desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pî́nză?[ pî́-nză ] Se pare că cuvântul pî́nză are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL pînză Inţelegi mai uşor cuvântul pînză dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexePînză de casă = pînză țesută la război manual; pînză țărănească Pînă în pînzele albe = în legătură cu verbe de mișcare oricît de departe, pînă la capăt; în legătură cu verbe care exprimă o prigonire, o urmărire pînă la ultima limită, necruțător A zări ca printr-o pînză = a nu vedea limpede, a desluși cu greu; a vedea ca prin sită Ține-te, pînză, să nu te rupi = ține-te bine, fii curajos A curge pînză = a curge neîntrerupt, ca o masă continuă A țese pînzele = a face intrigi A i se încurca cuiva pînza = a i se strica planul cuiva, a se complica lucrurile A se înălbi pînza = a se face ziuă expresieînvechit Pînză de oaste = corp de oaste, grup de ostași E În expresie Pînză de cort = foaie de cort, vezi Rar Pînză de masă = față II 6 de masă Pînză de calc = pînză subțire și transparentă pe care se desenează planuri Pînză ceruită = mușama Pînză de ferăstrău = joagăr Pînză de apă = strat de apă în sol sau la suprafață, provenit din apa de infiltrație |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Medicină; în sintagma alienare mintală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
