 | as |
|
| Pî́ine [ pî-́i-ne ] VEZI SINONIME PENTRU pî́ine PE ESINONIME.COM definiția cuvântului piine în mai multe dicționareDefinițiile pentru piine din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PÎ́INE: PÎ́INE, pîini, substantiv feminin (Și în forma pîne) 1. Aliment de bază, preparat dintr-un aluat de făină (de grîu, secară etc.) frămîntat cu apă, dospit și copt în cuptor; (regional) pită. Într-o dimineață, își puse poalele-n brîu și se pregăti de copt pîne. CAMILAR, N. II 397. Aveai pachețelul tău cu mîncare; halva și o bucată de pîine. PAS, Z. I 268. Cu pînea și cu carnea uscată într-o mînă și c-o ploscă într-alta, Hrișa lăsă caii deoparte și... coborî la pîrău. SADOVEANU, O. VII 37. • figurat În străfunduri de beznă smolită... zace, adînc tăinuită, Pîinea uzinelor, Cărbunele. DEȘLIU, G. 46. Arbore de pîine vezi arbore. • Expresia: A mînca pîine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a conviețui, a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul. Să știu de bine că mă duc la mănăstire, pîine și sare nu mai mănînc cu el! CARAGIALE, O. I 50. Că tu de nu-i vei tăia, eu nu mai mănînc pîine și sare cu tine pe un taler. ISPIRESCU, L. 64. A ieși înaintea cuiva sau a întîmpina (pe cineva) cu pîine și sare = a întîmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. Tot poporul: rudă, frate, soră, mamă și părinte... cu pini și sare vor ieși vouă-nainte! ALECSANDRI, O. 248. A avea (sau a ține, a fi cu) pîinea și cuțitul în mînă = a avea la îndemînă toată puterea, toate mijloacele. Bun ca pîinea (cea) bună (sau caldă) = foarte bun. Se caută (sau se vinde) ca pîinea (cea) caldă, se spune despre o marfă care e foarte căutată, care se vinde foarte repede. ♦ Aluat de pîine încă necopt. Dară maica ce lucra? Da la pîne frămînta. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 172. Eu, bădiță, aș ieși, Dă-s cu mînile în pine. id. ib. 412. Hrană necesară pentru trai; existență (2). Pinea mi-o cîștig cu scripca. CAMILAR, N. I 266. În schimbul muncii mele, îmi puteam cîștiga pîinea, fie și amară. STANCU, despre 472. Pribeag prin lume, fără pîine, fără rost, La căminurile voastre am aflat un adăpost. DAVILA, vezi vezi 33. • Expresia: (Adesea în construcție cu verbele «a cîștiga»,«a munci») O bucată de pîine = un minimum de existență, resurse modeste de trai. A lua (cuiva) pîinea de la gură = a distruge (cuiva) toate posibilitățile de existență. ♦ figurat Agoniseală. De acum trebuie să ne mai punem și cîte pe-oleacă de carte, căci mine, poimîne vine vacanția și noi stricăm pînea părinților degeaba. CREANGĂ, A. 100. 3. (Muntenia, Moldova) Cereale, recoltă de cereale, holdă; bucate (2). Nemărginita cîmpie plină de pine adia ușor la suflarea vîntului dimineții, înlunecîndu-se în coborîșuri, sclipind ca aurul în coamele de val. SADOVEANU, O. III 647. Era în luna lui august, pe la strînsul pînei. GANE, N. 1159. • Pîine albă = grîu, orzoaica (spre deosebire de secară). Se văd niște dealuri acoperite cu pîne albă. CAMILAR, N. II 387. Întîia arătură se face pentru pinea mărunțică, pînea albă sau pînea de vară. PAMFILE, A. R. 50. ♦ Grăunțe de cereale (mai ales de grîu). Mătușa venind în urma căruței rîdea și le tot spunea ceva, de departe, arătînd cu codiriștea movilele de pîne albă. CAMILAR, N. II 396. 4. figurat (În trecut) Slujbă, funcție, post. Dă-i și lui acolo o pîine. CAMIL PETRESCU, U. N. 70. După trei ani, cum și din ce pricină, nu știu, dar destul atîta că-și pierdu și această pîne, remîind din nou sărac. MARIAN, O. I 11. • Expresia: (În trecut) A pune (sau a băga) în pîine (pe cineva) = a da o funcție, o slujbă (cuiva). L-a băgat Aristică în pîine, dar, uite, că tot el îl bagă în chichion. PAS, E. I 33. Să mă puie în pine, să capăt un locuțiune ALECSANDRI, la CADE. A fi în pîine (sau a mînca o pîine) = a avea o funcție, o slujbă (bună). A mîncat pîine în casa mea. CAMIL PETRESCU, U. N. 70. A scoate (sau a da afară) din pîine (pe cineva) = a-l da afară din serviciu. Te dau ș-afară din pîine cu ocară! CARAGIALE, O. III 32. – Variantă: pîne substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru pîine: pîine (pîini), substantiv feminin – 1. Produs alimentar de panificație, pită. – 2. (Moldova) Grîne, cereale. – 3. (învechit) Lan de grîu, holdă. – 4. Serviciu, slujbă, post. – Variante mold. pîne. Mr. pîne, megl. poini, istr. păre. latina panem (Pușcariu 1320; Candrea-Dens., 1388; REW 6198), conform italiana pane, prov., cat. pa, limba franceza pain, spaniolă pan, portugheză pᾶo. – derivat pîinar, substantiv masculin (brutar); pîinărie, substantiv feminin (brutărie); pî(i)nișoară, substantiv feminin (varietate de ciuperci, Russula integra). Forme diferite ale cuvantului piine: pîini Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PÎINE: PÎINE s. 1. (regional) hliban, (Moldova, Transilvania și Banat) pită. (A cumpărat o piine caldă.) 2. (botanică) pîinea-porcului (Cyclamen europaeum) = (regional) pita-porcului. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pîine: pîine substantiv verbal AZIMĂ. CEREALE. GRÎNE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PIINE' PÍHOTĂPIHOTÁȘpiipîinarpîinepîinea-păduriipîinea-pașteluiPÎINÍCĂPÎINIȘÓARĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pîine Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pîine dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A cumpărat o pîine caldă. |
GRAMATICA cuvântului pîine? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pîine. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pîine poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pî́ine? Vezi cuvântul pî́ine desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pî́ine?[ pî-́i-ne ] Se pare că cuvântul pî́ine are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL pîine Inţelegi mai uşor cuvântul pîine dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A mînca pîine și sare pe un sau dintr-un taler cu cineva = a conviețui, a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul A ieși înaintea cuiva sau a întîmpina pe cineva cu pîine și sare = a întîmpina pe cineva cu deosebită cinste A avea sau a ține, a fi cu pîinea și cuțitul în mînă = a avea la îndemînă toată puterea, toate mijloacele Bun ca pîinea cea bună sau caldă = foarte bun Adesea în construcție cu verbele «a cîștiga»,«a munci» O bucată de pîine = un minimum de existență, resurse modeste de trai A lua cuiva pîinea de la gură = a distruge cuiva toate posibilitățile de existență Pîine albă = grîu, orzoaica spre deosebire de secară În trecut A pune sau a băga în pîine pe cineva = a da o funcție, o slujbă cuiva A fi în pîine sau a mînca o pîine = a avea o funcție, o slujbă bună A scoate sau a da afară din pîine pe cineva = a-l da afară din serviciu Botanică pîinea-porcului Cyclamen europaeum = regional pita-porcului |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ termen militar; învechit; substantivat, în expresie a trece sau a înscrie la ordinar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
