 | as |
|
| Picura [ pi-cu-ra ] VEZI SINONIME PENTRU picura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului picura în mai multe dicționareDefinițiile pentru picura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a picura (forma la infinitiv) A picura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PICURA: PICURÁ, pícur, verb I. 1. intranzitiv (Despre lichide) A cădea picătură cu picătură; a pica. Lacrimile-i picurînd Se prefăceau mărgăritare. IOSIF, PATR. 84. Încet picură ploaia de pe ramuri, VLAHUȚĂ, O. A. II 155. Din ochi îi picura izvor de plînsoare. ODOBESCU, S. III 207. • (Poetic) Barca tăia undele în taina serii, legănindu-se; lumini argintii picurau din vîrful vîslelor și șopteau căzînd în unde. SADOVEANU, O. I 106. Căldura picură mereu din cer. REBREANU, I. 10. • figurat A cutremură frigul peste trupul tot. Fața i-i leoarcă... Iar în inima lui picură plîns fără sfîrșit. POPA, vezi 65. ♦ A lăsa să cadă picături. Ploua monoton fi trist afară și picurau streșinile fără întrerupere. SADOVEANU, E. 134. El duce regelui răspuns Din tabără Și ține-ascuns Sub straiul picurînd de ploi Pe cel mai bun dintre eroi. COȘBUC, P. I 145. • Expresia: De nu curge, (tot sau măcar) picură = dacă nu curge, pică, vezi curge. De nu curge, macar picură și cine mișcă, tot pișcă, CREANGĂ, P. 110. 2. tranzitiv A turna picătură cu picătură; a slobozi sau a lăsa să cadă pic cu pic. (figurat) Mînecuță începu a picura din el răutate. SADOVEANU, P. M. 21. Mai picură-mi și tu o slovă, două, Că prea le lași în sama mea pe toate. PĂUN-PINCIO, P. 49. 3. intranzitiv (În expresie) A picura de somn = a pica de somn, vezi pica. Picura de somn și din cînd în cînd ii asfințeau ochii. SADOVEANU despre P. 145. Mintea lui e plină de povești, pe care mi le spune seara, pînă tîrziu, pînă ce picur de somn in șoapta lor tot mai ușoară. PĂUN-PINCIO, P. 103. Mai bine-i, cînd afară-i zloată, Să stai visînd la foc, de somn să picuri. EMINESCU, O. I 119. 4. intranzitiv figurat A răsuna; a vibra. După ce se întunecă, rămase sub stele numai tăcerea întinderilor, în care picurau lin din cînd în cînd tălăngi. SADOVEANU, forme J. 429. În fin îmi era cald și bine, iar în auz îmi picurau povești. PĂUN-PINCIO, P. 119. Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara. EMINESCU, O. I 152. 5. intranzitiv (Rar, despre imagini, gînduri etc.) A se scurge unul după altul; a se perinda. Atîtea dulci videnii îmi picură în minte. VLAHUȚĂ, P. 3.- prezent industrie și: (învechit) picurez (ODOBESCU, S. III 564). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PICURA: PICURA verb 1. a pica, (învechit și popular) a roura. (Ploaia picura; streașina picura.) 2. a țîrcîi, a țîrîi. (Chiuveta picura.) 3. a-i curge, a-i pica, a i se prelinge, a i se scurge, (popular) a-i merge. (Îi picura lacrimile pe obraz.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PICURA: PICURÁ verb vezi ațipi, ciupi, dormita, moțăi, picoti, piroti, pișca. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru picura: picura verb vezi AȚIPI. CIUPI. DORMITA. MOȚĂI. PICOTI. PIROTI. PIȘCA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru picura: picurá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu pícur, persoana a treia singular: el / ea și plural pícură Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru picura: picurá (a picura) verb, indicativ prezent 3 pícură Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru picură: pícură, vezi pichire. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'PICURA' PicumnPicumnusPÍCUPPÍCURPICURÁPICURÁRPICURÁREPICURÁTpicurătoáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL picură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului picură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ploaia picură; streașina picură. Chiuveta picură. Îi picură lacrimile pe obraz. Ploaia picură; streașina picură. Chiuveta picură. Picurá a picură verb, indicativ prezent 3 pícură. |
GRAMATICA cuvântului picură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului picură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul picură poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE picura? Vezi cuvântul picura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul picura?[ pi-cu-ra ] Se pare că cuvântul picura are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL picură Inţelegi mai uşor cuvântul picură dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe De nu curge, tot sau măcar picură = dacă nu curge, pică, vezi curge Intranzitiv În expresie A picura de somn = a pica de somn, vezi pica |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL picură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Organoleptic, -ă, organoleptici, -ce, adjectiv în sintagma examen organoleptic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul picura se conjugă: ei ele pícură
