 | as |
|
| Petrece [ pe-tre-ce ] VEZI SINONIME PENTRU petrece PE ESINONIME.COM definiția cuvântului petrece în mai multe dicționareDefinițiile pentru petrece din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a petrece (forma la infinitiv) A petrece conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PETRECE: PETRÉCE, petréc, verb III. I. (Cu sens temporal) tranzitiv A-și ocupa timpul, a trăi. Cînd sună la urechea noastră istorisiri din vechime ori din locuri depărtate, noi moldovenii petrecem ca într-o clipă nopțile. SADOVEANU, N. P. 40. Cînd gîndesc că am să merg la București ca să-mi petrec iarna, nu mă ține locul de bucurie. ALECSANDRI, T. I 272. Nu ți-i jele De tinerețele mele, Să le lași așa de grele? Că le trec Și le petrec Tot cu dor și cu năcaz Și cu lacrămi pe obraz! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 101. • Expresia: A(-și) petrece noaptea (undeva) = a rămîne peste noapte, a mînea, a dormi undeva. Să-ți petreci noaptea asta în casa mea ca să te odihnești. CARAGIALE, O. III 63. Căruțele sosesc la tîrla sau La stîna unde vînătorii au să petreacă noaptea. ODOBESCU, S. III 18. A petrece (ceva) în minte (sau în amintire) = a depăna firul amintirilor, a-și aduce aminte, a-și aminti. Poetul petrece în amintirea sa aceste fapte și aceste icoane ale trecutului. SADOVEANU, E. 59. Departe sînt de tine și singur lîngă foc, Petrec în minte viața-mi lipsită de noroc. EMINESCU, O. I 107. • intranzitiv Nițu rămase în palatul unchiașului și petrecu acolo mai mulți ani. POPESCU, B. IV 40. O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi. Privirea ta asupra mea se plece, Sub raza ei mă Lasă a petrece Și cînturi nouă smulge tu din liră-mi. EMINESCU, O. I 120. 2. intranzitiv A se bucura de viață, a se veseli, a se desfăta, a se distra. Și voi, iubiți prieteni, petreceți sau cîntați, Lăsați-mi însă mie odihna cea tăcută. MACEDONSKI, O. I 50. Foaie verde de trifoi, Vino, bădiță, la noi Să petrecem amîndoi. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 77. Toți mîncați, cu toții beți Și cu bine petreceți; Numai unul poftă n-are De beut și de mîncare. ALECSANDRI, P. P. 201. • reflexiv (Cu pronumele în dativ; popular) Hai să mincăm, să bem și să ne petrecem pînă în deseară. RETEGANUL, P. II 56. Căpitane! Mi se pare Că tu-ți cam petreci cu glume și-ai uitat de răzbunare. HASDEU, R. vezi 68. ♦ tranzitiv A distra, a amuza. Să spun minciuni ca să petrec mintea ta ușoară? EMINESCU, N. 113. 3. reflexiv (Despre evenimente, acțiuni) A avea loc, a se întîmpla, a se desfășura. Istoria poporului nostru și dezvoltarea vieții noastre sociale nu s-au putut petrece în condiții normale. SADOVEANU, E. 21. Părintele mai în toată ziua da pe la școală și vedea ce se petrece. CREANGĂ, A. 2. Se strecurase atîta timp, se petrecuseră atitea întîmplări, încît nu putea fi altă decît acea impresie a tinereții care rămîne pururea în sufletul omului. NEGRUZZI, S. I 68. • (Despre idei, sentimente) E cu neputință de explicat și de analizat ce se petrece în capul meu. GALACTION, O. I 58. Nu-i vorbă, și ea fura cu ochii din cînd în cînd pe Harap-Alb și în inima ei parcă se petrecea nu știu ce.. poate verb reflexiv:eun dor ascuns, care nu-i venea a-l spune. CREANGĂ, P. 276. Te îmbeți de feeria unui mîndru vis de vară, Care-n tine se petrece. EMINESCU, O. I 159. ♦ tranzitiv (Popular) A păți, a îndura, a suferi. La vămi cînd vei trece. Frică vei petrece. MARIAN, Î. 230. [Fata] au spus părinților toate cîte au petrecut ea... și cum numai, ca prin urechea acului, au scăpat ea de moarte. SBIERA, P. 280. 4. reflexiv A se trece, a se consuma, a se sfîrși. După ce mîncările se petrecută și lăutarii își sfîrșiră cîntecele, își făcu loc, lîngă jarul care clipea rubiniu prin întuneric, moș Liță, vierul. SADOVEANU, O. V 40. Toate s-au petrecut, s-au schimbat și s-au înlocuit într-o primenire îndelungă, de la veac la veac, pînă la fața de astăzi a oamenilor și a locurilor. C. PETRESCU, R. DR. 48. • (În unele construcții fixe) A se petrece din lumea noastră (sau din această lume) = a muri. De-atunci s-a și petrecut din lumea noastră domnița. SADOVEANU, O. VIII 54. ♦ tranzitiv A folosi, a consuma, a cheltui. Slava domnului, nu caut avere, zile de-aș avea s-o petrec pe care o am. CONTEMPORANUL, VIII 14. 5. tranzitiv (Popular) A desface, a vinde (mărfuri, produse). Țăranii stau binișor de pe urma vinului pe care-l petrec în județele Argeș și Muscel. DELAVRANCEA, la TDRG. II. tranzitiv (Cu sens spațial) 1. A însoți pînă într-un loc, a întovărăși o bucată de drum; a conduce. Cucoana Sanda petrecu pe domnul Niță pînă la poartă și se uită pe urma lui, pînă ce nu-l mai văzu. ARDELEANU, despre 72. Dacă Gheorghe pleacă, am venit și eu să-l petrec. BUJOR, S. 66. Copiii mei nu s-or juca Mai mult cu frunze-n coama ta, Nu te-or petrece la izvor, De-acum smochini, din mina lor, Ei n-or avea cui da! COȘBUC, P. I 111. • (Poetic) Un car cu fîn... își duce parfumata lui povară, Și-n cale-i luna plină îl petrece. CAZIMIR, L. U. 18. Se duc, și-n drum pe unde trec, cu plîns izvoarele-i petrec. NECULUȚĂ, Ț. despre 135. Trăind in cercul vostru strîmt Norocul vă petrece. Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece. EMINESCU, O. I 181. • Expresia: A petrece (pe cineva sau ceva) cu ochii (rar cu ochiul) sau cu privirea = a urmări, a însoți (pe cineva sau ceva) cu privirea. Ca într-o înfiorare, Tudor ii petrecu pe toți cu privirea-i scăpărătoare. SADOVEANU, O. VII 160. Ea pleacă, eu mă fac că plec, Dar stau acolo și-o petrec Cu ochii cît e zarea. COȘBUC, P. I 118. Cîntă păsărica-n iarbă, Trece badea, nu mă-ntreabă Pare că nu i-am fost dragă; Da eu încă nu-l întreb, Numai cu ochii-l petrec. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 165. 2. (Astăzi rar) A străbate, a parcurge. Astfel robit de-aceeași jale. Petrec mereu același drum... în taina farmecelor sale E-un «nu știu ce ș-un «nu știu cum». EMINESCU, O. I 208. • intranzitiv Printr-această baltă curge girla Rinul, ce izvorăște din munții Alpi ai Elveții și petrecind prin baltă și ieșind face hotarul Elveții de cătră Baden. GOLESCU, Î. 161. ♦ A face, a îndeplini, a efectua o serie de operații succesive. Doctorul era încântat de statura lui Ion, dar ceialalți membri ai comisiunii au făcut pe doctor să petreacă toate formalitățile, CONTEMPORANUL, III 778. ♦ A colinda, a vizita, a cerceta. Cîte crîșme treci, Toate le petreci. BIBICESCU, P. P. 218. Și mă sui pe plai la munte, Unde-s oile mai multe, Merg la stîne, le petrec Și de-acolo încă plec. ALECSANDRI, P. P. 314. ♦ reflexiv A se perinda. Poate ați aflat că și alte oștiri s-au petrecut pe aici, iar acum le albesc ciolanele pe câmpuri. C. PETRESCU, A. 20. Pe drumul mare, Trec Și se petrec Stoluri de voinici Pe cai povîrnici. TEODORESCU, P. P. 91. 3. (Popular) A căra, a duce, a transporta (ceva) dintr-un loc în altul; a strămuta. în două luni, mîinile femeii lui Vasile Mucenica și spinarea voluntarului Gheorghe Dima au petrecut dintr-un loc intr-altul maluri întregi de pămînt... să întărească zăgazul. GALAN, Z. R. 43. Expresia: A petrece (ceva) din mînă în mînă = a trece (ceva) de la unul la altul, pe rînd, pe la fiecare. Ca să mai uite de aste valuri Lumești, petrec din mînă-n mînă cîte-un ulcior de rachiu. ȘEZ. IV 17. 4. A trece sau a face să treacă prin..., între..., pe după. își petrecuse pe după gît hățurile. DUMITRIU, N. 145. Își petrecu degetele... pe sub șfichiurile albe ale musteților. MIRONESCU, S. A. 31. A petrecut cîte o păreche de ață neagră de păr de cal prin cele nojițe. CREANGĂ, A. 25. • reflexiv pasiv La capăt are un cui... care se petrece prin cerbicea jugului. PAMFILE, A. R. 44. ♦ (Popular) A înfige, a împlînta străpungînd. Paloșul... Printr-însul îl petrecea, Jos la pămînt îl trîntea Și-ntre morți îl trămitea. TEODORESCU, P. P. 632. • (Subiectul este lucrul care străpunge) Plumbul intrînd... a frînt o coastă și, petrecînd inima, a ieșit prin spate. NEGRUZZI, S. I 29. ♦ A cerne. Fata, după ce a petrecut făina printr-o sită, o petrece din nou prin a doua ș-apoi prin a treia. SEVASTOS, N. 77. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PETRECE: PETRÉCE, petréc, verb III. I. 1. tranzitiv și intranzitiv A-și duce viața sau a-și ocupa timpul (într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă); a trăi. • Expresia: (tranzitiv) A(-și) petrece noaptea (undeva) = a rămâne (undeva) peste noapte pentru a dormi. (popular) A(-și) petrece (ceva) prin (ori în) minte (sau în amintire) = a parcurge cu mintea anumite fapte etc. petrecute, a reconstitui în minte trecutul, a depăna în gând firul amintirilor, a-și aduce aminte, a-și aminti. (intranzitiv; rar) A petrece ca găina la moară = a trăi bine, a avea un trai îmbelșugat. A petrece ca câinele în car = a trăi rău. ♦ reflexiv (popular; despre unități de timp, viață etc.) A se scurge, a se desfășura, a trece. 2. intranzitiv A-și duce viața sau a-și ocupa timpul în chip plăcut (înveselindu-se, distrându-se, chefuind etc.); a se distra, a se desfăta; a chefui. ♦ tranzitiv (Rar) A distra, a amuza. 3. reflexiv unipersonal (Despre evenimente, întâmplări, gânduri, sentimente etc.) A avea o anumită desfășurare, o anumită evoluție, a se produce într-un anumit fel; a se întâmpla, a se desfășura. 4. reflexiv (învechit și popular) A se sfârși, a se termina; a se epuiza; a dispărea. ♦ reflexiv pasiv (regional; despre mâncăruri, băuturi etc.) A se consuma. 5. tranzitiv (regional) A vinde, a desface mărfuri, produse etc. II. tranzitiv 1. A însoți, a conduce pe cineva la plecare o bucată de drum; prin extensie a însoți, a întovărăși pe cineva pe un drum, într-o călătorie, într-o acțiune. • Expresia: A petrece (pe cineva sau ceva) cu ochii (sau, rar, cu ochiul, din ochi) sau cu privirea (ori cu privirile) = a urmări cu privirea pe cineva sau ceva care pleacă, trece, se îndepărtează; a observa. ♦ specializare (popular) A însoți, a conduce la groapă un mort. 2. (popular) A străbate, a cutreiera, a parcurge, a trece. ♦ (regional) A vizita, a cerceta. ♦ (Rar) A parcurge o lucrare, o publicație, notițe etc. 3. (învechit și regional) A transporta dintr-un loc în altul; a muta, a deplasa. • Expresia: A petrece (ceva) din mână în mână = a trece (ceva) de la unul la altul, pe rând, pe la fiecare. A-și petrece ochii la... = a-și plimba privirea asupra unor lucruri sau ființe, a trece cu privirea de la unul la altul (sau de la una la alta). (reflexiv) A se petrece din lumea noastră (sau din această lume) = a muri. 4. A trece sau a face să treacă prin..., printre..., pe după..., peste..., pe sub... ♦ (învechit și regional) A străpunge, a găuri. ♦ (învechit și regional) A înfige. ♦ (învechit și regional) A cerne; a strecura. ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) suprapune marginile unei îmbrăcăminți pentru a (se) încheia; prin extensie a (se) încheia prin suprapunerea celor două margini ale materialului. – latina *petraicere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PETRECE: PETRÉCE, petréc, verb III. I. 1. tranzitiv și intranzitiv A-și duce viața sau a-și ocupa timpul (într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă); a trăi. • Expresia: (tranzitiv) A(-și) petrece noaptea (undeva) = a rămâne (undeva) peste noapte pentru a dormi. (popular) A(-și) petrece (ceva) prin (ori în) minte (sau în amintire) = a parcurge cu mintea anumite fapte etc. petrecute, a reconstitui în minte trecutul, a depăna în gând firul amintirilor, a-și aduce aminte, a-și aminti. (intranzitiv; rar) A petrece ca găina la moară = a trăi bine, a avea un trai îmbelșugat. A petrece ca câinele în car = a trăi rău. ♦ reflexiv (popular; despre unități de timp, viață etc.) A se scurge, a se desfășura, a trece. 2. intranzitiv A-și duce viața sau a-și ocupa timpul în chip plăcut (înveselindu-se, distrându-se, chefuind etc.); a se distra, a se desfăta; a chefui. ♦ tranzitiv (Rar) A distra, a amuza. 3. reflexiv unipersonal (Despre evenimente, întâmplări, gânduri, sentimente etc.) A avea o anumită desfășurare, o anumită evoluție, a se produce într-un anumit fel; a se întâmpla, a se desfășura. 4. reflexiv (învechit și popular) A se sfârși, a se termina; a se epuiza; a dispărea. ♦ reflexiv pasiv (regional; despre mâncăruri, băuturi etc.) A se consuma. 5. tranzitiv (regional) A vinde, a desface mărfuri, produse etc. II. tranzitiv 1. A însoți, a conduce pe cineva la plecare o bucată de drum; prin extensie a însoți, a întovărăși pe cineva pe un drum, într-o călătorie, într-o acțiune. • Expresia: A petrece (pe cineva sau ceva) cu ochii (sau, rar, cu ochiul, din ochi) sau cu privirea (ori cu privirile) = a urmări cu privirea pe cineva sau ceva care pleacă, trece, se îndepărtează; a observa. ♦ specializare (popular) A însoți, a conduce la groapă un mort. 2. (popular) A străbate, a cutreiera, a parcurge, a trece. ♦ (regional) A vizita, a cerceta. ♦ (Rar) A parcurge o lucrare, o publicație, notițe etc. 3. (învechit și regional) A transporta dintr-un loc în altul; a muta, a deplasa. • Expresia: A petrece (ceva) din mână în mână = a trece (ceva) de la unul la altul, pe rând, pe la fiecare. A-și petrece ochii la... = a-și plimba privirea asupra unor lucruri sau ființe, a trece cu privirea de la unul la altul (sau de la una la alta). (reflexiv) A se petrece din lumea noastră (sau din această lume) = a muri. 4. A trece sau a face să treacă prin..., printre..., pe după..., peste..., pe sub... ♦ (învechit și regional) A străpunge, a găuri. ♦ (învechit și regional) A înfige. ♦ (învechit și regional) A cerne; a strecura. ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) suprapune marginile unei îmbrăcăminți pentru a (se) încheia; prin extensie a (se) încheia prin suprapunerea celor două margini ale materialului. – latina *petraicere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PETRECE: PETRECE verb 1. a trăi. (A petrece acolo o bună parte din viață.) 2. (astăzi rar) a trece. (Își petrece nopțile studiind.) 3. a sta. (A petrece cu el întreaga seară.) 4. a se întîmpla, a se produce, a surveni, (învechit și regional) a se prileji, (învechit) a se purta. (S-au petrece multe lucruri de atunci.) 5. a fi, a se întîmpla. (Ce s-a petrece acolo?) 6. a se desfășura, a evolua, a se întîmpla, (învechit) a se purta. (Iată cum s-au petrece faptele.) 7. a se întîmpla, (învechit) a se trece. (Cîte nu s-au petrece între noi.) 8. a decurge, a se desfășura, a evolua. (Partida s-a petrece în bune condiții.) 9. a acompania, a conduce, a duce, a însoți, a întovărăși, (regional) a întroloca. (L-a petrece pînă la poartă.) 10. a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se distra, a se înveseli, a rîde, a se veseli, (învechit) a se distrage, a se eglendisi, a libovi. (Beau și petrece.) 11. a benchetui, a chefui, a prăznui, (învechit și popular) a (se) ospăta, (Moldova și Bucovina) a mesi, (prin nordul Transilvania și prin Maramures) a mulătui. (Au petrece toată noaptea.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru petrece: petréce (petréc, cút), verb – 1. A trece, a străbate. – 2. A introduce, a face să treacă, a pătrunde. – 3. A conduce, a însoți. – 4. A vinde, a desface o marfă. – 5. A-și duce viața, a trăi, a-și umple timpul. – 6. A se menține, a se dăinui. – 7. A se distra, a se desfăta. – 8. (reflexiv, învechit) A se sfîrși, a muri. – 9. (reflexiv) A se întîmpla, a avea locuțiune – Mr., megl. pitrec. latina pertraicĕre (Tiktin; REW 8842) cu disimularea primului r. – derivat petrec, substantiv neutru (joc de copii, în care un grup încearcă să pătrundă într-un loc apărat de grupul advers), deverbal; petrecanie, substantiv feminin (petrecere, sărbătorire; chef, ospăț; moarte); petrecător, substantiv masculin (însoțitor, escortă), învechit; petrecare, substantiv feminin (învechit, mod de trai, viață); petrecătoare, substantiv feminin (cheotoare). Forme diferite ale cuvantului petrece: petréc petrececút Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru petrece: petrece verb vezi BĂGA. CERNE. COLINDA. CUTREIERA. DA. DĂINUI. DECEDA. DEPLASA. DESFACE. DISPĂREA. DUCE. DURA. EXISTA. FI. GĂURI. ÎMPLÎNTA. ÎNCHEIA. ÎNDURA. ÎNFIGE. ÎNGĂLBENI. LEȘINA. MENȚINE. MURI. MUTA. OFILI. PARCURGE. PĂLI. PĂSTRA. PĂTIMI. PĂȚI. PERFORA. PERINDA. PERPETUA. PERSISTA. PIERI. PLASA. PRĂPĂDI. RĂBDA. RĂMÎNE. RĂPOSA. RĂSFOI. SCOBI. SCURGE. SFÎRȘI. SFREDELI. STRĂBATE. STRĂMUTA. STRĂPUNGE. SUCCEDA. SUFERI. SUPORTA. TERMINA. TRAGE. TRĂI. TRECE. ȚINE. URMA. USCA. VEȘTEJI. VINDE. VIZITA. VÎNTURA. VÎRÎ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PETRECE: PETRÉCE verb 1. vezi trăi. 2. (astăzi rar) a trece. (Își petrece nopțile studiind.) 3. a sta. (A petrece cu el întreaga seară.) 4. vezi întâmpla. 5. a fi, a se întâmpla. (Ce s-a petrece acolo?) 6. vezi desfășura. 7. a se întâmpla, (învechit) a se trece. (Câte nu s-au petrece între noi.) 8. vezi desfășura. 9. vezi însoți. 10. vezi distra. 11. vezi chefui. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru petrece: petréce (a petrece) (pe-tre-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele petréc, persoana întâi plural: noi petrécem; conjunctiv prezent 3 să petreácă; participiu petrecút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru petrece: petréce verb (silabe -tre-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele petréc, persoana a doua singular: tu petréci, persoana a treia singular: el / ea petréce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PETRECE' PETRECĂRÉȚpetrecătoárePETRECĂTÓRpetrecătúrăPETRÉCEPETRÉCEREPETRECÚTPETREFÁCTPETRÉL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL petrece Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului petrece dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A petrece acolo o bună parte din viață. Își petrece nopțile studiind. A petrece cu el întreaga seară. S-au petrece multe lucruri de atunci. Ce s-a petrece acolo? 6. Iată cum s-au petrece faptele. Cîte nu s-au petrece între noi. Partida s-a petrece în bune condiții. L-a petrece pînă la poartă. Beau și petrece. Au petrece toată noaptea. Își petrece nopțile studiind. A petrece cu el întreaga seară. Ce s-a petrece acolo? 6. Câte nu s-au petrece între noi. Petréce a petrece pe-tre- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele petréc, persoana întâi plural: noi petrécem; conjunctiv prezent 3 să petreácă; participiu petrecút. |
GRAMATICA cuvântului petrece? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului petrece. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul petrece poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE petrece? Vezi cuvântul petrece desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul petrece?[ pe-tre-ce ] Se pare că cuvântul petrece are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL petrece Inţelegi mai uşor cuvântul petrece dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-și petrece noaptea undeva = a rămîne peste noapte, a mînea, a dormi undeva A petrece ceva în minte sau în amintire = a depăna firul amintirilor, a-și aduce aminte, a-și aminti În unele construcții fixe A se petrece din lumea noastră sau din această lume = a muri A petrece pe cineva sau ceva cu ochii rar cu ochiul sau cu privirea = a urmări, a însoți pe cineva sau ceva cu privirea Expresia: A petrece ceva din mînă în mînă = a trece ceva de la unul la altul, pe rînd, pe la fiecare tranzitiv A-și petrece noaptea undeva = a rămâne undeva peste noapte pentru a dormi Popular A-și petrece ceva prin ori în minte sau în amintire = a parcurge cu mintea anumite fapte etc Intranzitiv; rar A petrece ca găina la moară = a trăi bine, a avea un trai îmbelșugat A petrece ca câinele în car = a trăi rău A petrece pe cineva sau ceva cu ochii sau, rar, cu ochiul, din ochi sau cu privirea ori cu privirile = a urmări cu privirea pe cineva sau ceva care pleacă, trece, se îndepărtează; a observa A petrece ceva din mână în mână = a trece ceva de la unul la altul, pe rând, pe la fiecare = a-și plimba privirea asupra unor lucruri sau ființe, a trece cu privirea de la unul la altul sau de la una la alta Reflexiv A se petrece din lumea noastră sau din această lume = a muri tranzitiv A-și petrece noaptea undeva = a rămâne undeva peste noapte pentru a dormi Popular A-și petrece ceva prin ori în minte sau în amintire = a parcurge cu mintea anumite fapte etc Intranzitiv; rar A petrece ca găina la moară = a trăi bine, a avea un trai îmbelșugat A petrece ca câinele în car = a trăi rău A petrece pe cineva sau ceva cu ochii sau, rar, cu ochiul, din ochi sau cu privirea ori cu privirile = a urmări cu privirea pe cineva sau ceva care pleacă, trece, se îndepărtează; a observa A petrece ceva din mână în mână = a trece ceva de la unul la altul, pe rând, pe la fiecare = a-și plimba privirea asupra unor lucruri sau ființe, a trece cu privirea de la unul la altul sau de la una la alta Reflexiv A se petrece din lumea noastră sau din această lume = a muri |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Punct de vedere?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
