 | as |
|
| Suliţă [ su-li-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU suliţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului peste cu sulita în mai multe dicționareDefinițiile pentru peste cu sulita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a sulița (forma la infinitiv) A sulița conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SULIȚĂ: SÚLIȚĂ, sulițe și suliți, substantiv feminin 1. Armă de atac, formată dintr-un fier ascuțit înfipt în capătul unei prăjini lungi de lemn, folosită în trecut mai ales de anumite trupe de cavalerie; lance. Se repeziră toți flăcăii Șoimăreștilor călări, cu săbiile și sulițile. SADOVEANU, O. VII 170. Trebuie să ceri de la tată-tău paloșul, sulița, arcul... și hainele ce le purta cînd el era flăcău. ISPIRESCU, L. 3. Romînii... se slujeau mai bucuros cu sabia și sulița, mai cu seamă călărimea lor. BĂLCESCU, O. I 25. • Expresia: A-i pune (cuiva) sulița în coaste = a-i pune (cuiva) sula în coastă, vezi coastă. • figurat Văzu de o parte și de alta ogoarele negre, printre bulgării cărora ieșeau sulițele verzi ale ierbii. DUMITRIU, B. forme 159. Deodată scînteiară sulițele de lumină ale soarelui. SADOVEANU, O. VI 20. O suliță de lumină se furișa prin perdele, aluneca dreaptă pînă pe covor. SANDU-ALDEA, U. P. 168. ♦ figurat Înțepătură, atac îndreptat împotriva cuiva (într-un discurs, într-o polemică etc.). N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți în aplauzele grele a canaliei de uliți? EMINESCU, O. I 150. 2. (Sport) Instrument de aruncat, format dintr-o prăjină lungă de lemn cu un vîrf ascuțit de fier sau de oțel. 3. figurat (Precedat de numerale cardinale) Unitate de măsură a timpului (cam de o oră și jumătate), calculată de popor după spațiul străbătut de un astru pe cer, începînd de la răsăritul lui. A doua zi, abia era soarele ridicat de o suliță asupra cetății, cînd ea a intrat în grădină. SADOVEANU, despre P. 45. Luceafărul de seară ardea... la o suliță deasupra dealului negru. CAMIL PETRESCU, O. II 28. N-are de ce să gonească: soarele nu s-a ridicat nici de două suliți. CARAGIALE, P. 43. Luna-i sus de-o suliță, Badea-i dus pe uliță. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 107. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SULIȚĂ: SÚLIȚĂ, sulițe, substantiv feminin 1. Armă de atac formată dintr-o prăjină de lemn terminată cu un vârf de fier ascuțit, folosită mai ales în antichitate și în evul mediu; lance. ♦ figurat Înțepătură, ironie îndreptată împotriva cuiva. ♦ (Sport) Instrument folosit în probele de aruncări la atletism, de forma unei prăjini lungi din lemn sau din metal, cu un vârf metalic ascuțit și cu un manșon situat în jurul centrului de greutate; prin extensie probă sportivă practicată cu acest instrument. 2. figurat (popular) Unitate de măsură a timpului, egală cu circa o oră și jumătate, calculată după spațiul străbătut de un astru pe cer, începând de la răsăritul lui. [plural și: súliți] – Din limba slavă (veche) sulica. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SULIȚĂ: SÚLIȚĂ, sulițe, substantiv feminin 1. Armă de atac formată dintr-o prăjină de lemn terminată cu un vârf de fier ascuțit, folosită mai ales în Antichitate și în Evul Mediu; lance. ♦ figurat înțepătură, ironie îndreptată împotriva cuiva. ♦ (Sport) Instrument folosit în probele de aruncări la atletism, de forma unei prăjini lungi din lemn sau din metal, cu un vârf metalic ascuțit și cu un manșon situat în jurul centrului de greutate; prin extensie probă sportivă practicată cu acest instrument. 2. figurat (popular) Unitate de măsură a timpului, egală cu circa o oră și jumătate, calculată după spațiul străbătut de un astru pe cer, începând de la răsăritul lui. – Din limba slavă (veche) sulica. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru suliță: súliță (-țe), substantiv feminin – 1. Lance. – 2. (Olt.) Săgeată. limba slavă (veche) (limba slovenă, Hristos, poloneză, limba rusă) sulica (Miklosich, Lexicon, 903; Cihac, II, 380), conform în limba maghiara szuca. – derivat sulițar (variantă sulițaș), substantiv masculin (lăncier); sulițică, substantiv feminin (plantă, Dorycnium herbaceum); însulița, verb (a împunge, a răni cu sulița). Forme diferite ale cuvantului sulita: sulita-țe Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SULIȚĂ: SÚLIȚĂ sulitae forme 1) învechit Armă albă constând dintr-o vergea sau prăjină lungă cu vârf ascuțit de fier; lance. 2) Obiect sportiv de aruncat asemănător cu această armă. 3) Probă sportivă practicată cu acest obiect. [G.-D. suliței] /<sl. sulica Forme diferite ale cuvantului sulita: sulitae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru suliță: suliță forme 1. armă de împuns (purtată azi de cavaleria grea); 2. interval de 1 1/2 ore: când soarele era de două suliți pe cer EM.; 3. figurat vorbă înțepătoare: oameni ce se luptă cu retoricele suliți EM. [slava SULIȚA, lance]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru suliță: súliță forme, plural e și ĭ (vechea slavă limba rusă poloneză limba bulgară súlica, care e și el un cuvânt împrumutat). Lance. Distanța de verb reflexiv:e-o oră jumătate calculată de popor după spațiu străbătut de soare: soarele era de doŭă sulițe pe cer. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru SULIȚA: SULIȚÁ, sulițez, verb I. tranzitiv (Rar) A împunge cu sulița. – Din suliță. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SULIȚA: SULIȚÁ, sulițez, verb I. tranzitiv (Rar) A împunge cu sulița. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SULIȚĂ: SULIȚĂ substantiv (istorie, termen militar) lance, (învechit) fuște, spicul. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru suliță: súliță substantiv feminin, genitiv dativ articulat súliței; plural súlițe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru suliță: súliță substantiv feminin, genitiv dativ articulat súliței; plural súlițe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Sulița: Sulița forme orășel în jud. Botoșani. vezi Moldova. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru suliță: suliță, sulițe substantiv feminin (tox.) ac de seringă. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru suliță: suliță vezi cântecul bradului. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SULIȚĂ: SÚLIȚĂ substantiv verbal săgeată. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru suliță: suliță substantiv verbal SĂGEATĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PESTE CU SULITA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL suliță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului suliță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SÚLIȚĂ sulițăe forme 1 învechit Armă albă constând dintr-o vergea sau prăjină lungă cu vârf ascuțit de fier; lance. |
GRAMATICA cuvântului suliță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului suliță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul suliță poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE suliţă? Vezi cuvântul suliţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul suliţă?[ su-li-ţă ] Se pare că cuvântul suliţă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL suliță Inţelegi mai uşor cuvântul suliță dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-i pune cuiva sulița în coaste = a-i pune cuiva sula în coastă, vezi coastă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL suliță |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A mânca dintr-un blid cu cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul suliță are forma: súlițe
