 | as |
|
| Pertinenţă [ per-ti-nen-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU pertinenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pertinenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru pertinenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru PERTINENȚĂ: PERTINÉNȚĂ substantiv feminin (< limba franceza pertinence): caracter al unui element lingvistic, grație căruia se poate pune în evidență funcția sa de comunicare. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PERTINENȚĂ: PERTINÉNȚĂ substantiv feminin (livresc) Însușirea de a fi pertinent, caracterul a ceea ce este pertinent. – Din limba franceza pertinence. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pertinență: *pertinénță forme, plural e (latina pertinentia). Calitatea de a fi pertinent, de a se raporta la un lucru (relațiune). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PERTINENȚĂ: PERTINÉNȚĂ substantiv feminin Însușirea de a fi pertinent, caracterul a ceea ce este pertinent. – Din limba franceza pertinence. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PERTINENȚĂ: PERTINÉNȚĂ substantiv feminin ((livresc)) Caracterul a ceea ce este pertinent. [< limba franceza pertinence]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PERTINENȚĂ: PERTINÉNȚĂ substantiv feminin caracterul a ceea ce este pertinent. (< limba franceza pertinence) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PERTINENȚĂ: PERTINÉNȚĂ forme Caracter pertinent. /<fr. pertinence, latina pertinentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pertinență: pertinénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat pertinénței Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pertinență: pertinénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat pertinénței Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PERTINENTA' PERTHpertinaméntePERTINÁXPERTINÉNTPERTINÉNȚĂPERTINIPERTRACTÁPERTRACTÁREpertractáție |
GRAMATICA cuvântului pertinență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pertinență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pertinență poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pertinenţă? Vezi cuvântul pertinenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pertinenţă?[ per-ti-nen-ţă ] Se pare că cuvântul pertinenţă are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Mărturie mincinoasă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
