 | as |
|
| Personalism [ per-so-na-lism ] VEZI SINONIME PENTRU personalism PE ESINONIME.COM definiția cuvântului personalism în mai multe dicționareDefinițiile pentru personalism din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PERSONALISM: PERSONALÍSM (< limba franceza ) s.n 1. (FILOZ.; în secolul 19) Concepție potrivit căreia Dumnezeu este o persoană, în opoziție cu modul în care era conceput în panteism și idealismul absolut (formeE. Schleiermacher și alții). La începutul secolul 20, când mai mulți filozofi își revendică titlul de personalist ((termenul a fost creat, se pare, de Ch. Renouvier în 1903), doctrina este focalizată asupra persoanelor umane individuale care realități fundamentale și ireductibile; J. Maritain, E. Mounier și N.A. Berdeaev au susținut ideea unui personalism creștin împotriva filozofiilor naturaliste și materialiste; E.S. Brightman, B. Webb, înclinați către idealism, respingeau tendința idealismului hegelian către monism și panteism; care nega realitatea ultimă a persoanelor individuale; prin G.H. Howison și B.P. Brown, personalism a devenit o adevărată școală la Univ. din Boston; în franceză Personalism Ramsey și Br. de Finetti au dezvoltat, în cadrul teoriei probabilităților, o teorie personalistă bazată pe noțiunile comportamentale de preferință și așteptare. În România, C. Rădulescu-Motru a propus un personalism energetic, în care personalitatea umană cea mai complexă unitate de viață, este pusă în legătură cu celelalte energii din natură. 2. Atitudinea aceluia care ia în considerație în primul rând interesele și punctele de vedere personale; subiectivism. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PERSONALISM: PERSONALÍSM, (rar) personalisme, substantiv neutru 1. Atitudine care ia în seamă numai punctele de vedere și interesele personale; subiectivism. Poetul... cu greu va putea să zugrăvească un peisagiu frumos, fără ca în mijlocul lui, într-un fel sau în altul, să nu-și puie propria sa persoană.... Acest subiectivism și personalism se manifestă și față cu natura însuflețită, față cu oamenii. GHEREA, ST. Hristos III 96. 2. Curent filozofic care ține de idealismul militant și consideră persoana ca o realitate primară, cu valoare spirituală supremă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PERSONALISM: PERSONALÍSM substantiv neutru 1. Curent filozofic care pune la baza existenței o pluralitate de entități spirituale înzestrate cu atributele personalității și subordonate lui Dumnezeu ca persoană supremă. • Personalism energetic = variantă a filozofiei personaliste, elaborată în România în perioada dintre cele două războaie mondiale de C. Rădulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. 2. Atitudine a celui care ia în considerație numai interesele și punctele de vedere personale; subiectivism. [< limba franceza personnalisme]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PERSONALISM: PERSONALÍSM substantiv neutru 1. atitudine a celui care ia în considerație numai interesele și punctele de vedere personale; subiectivism. 2. curent în filozofia contemporană, cu o tendință pronunțat fideistă, care pune la baza existenței o pluralitate de entități spirituale înzestrate cu atributele personalității și subordonate lui Dumnezeu. ♦ personalism energetic = variantă a filozofiei personaliste, creată între cele două războaie mondiale de C. Rădulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. (< limba franceza personnalisme) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PERSONALISM: PERSONALÍSM substantiv neutru 1. Atitudine a cuiva care ia în considerație numai punctele de vedere și interesele personale; subiectivism. 2. Doctrină socială care pune la baza existenței o pluralitate de entități spirituale înzestrate cu atributele personalității (1) și subordonate lui Dumnezeu ca ființă supremă. – Din limba franceza personnalisme. conform germana Personalismus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PERSONALISM: PERSONALÍSM substantiv neutru 1. Atitudine a cuiva care ia în considerare în primul rând punctele de vedere și interesele personale; subiectivism. 2. (filozofie) Concepție potrivit căreia Dumnezeu este persoană, în opoziție cu modul în care este conceput în panteism și idealismul absolut. – Din limba franceza personnalisme. conform germana Personalismus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PERSONALISM: PERSONALÍSM n. 1) Atitudine subiectivă; subiectivism. 2) Curent filozofic care susține că persoana este valoarea supremă. /<fr. personnalisme Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PERSONALISM: PERSONALISM substantiv subiectivism. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru personalism: personalísm substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru personalism: personalísm substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PERSONALISM' PERSONÁLpersonáliaPERSONALICÉSCpersonalicéștePERSONALÍSMPERSONALÍSTPERSONALITÁTEPERSONALIZÁPERSONALIZÁRE |
GRAMATICA cuvântului personalism? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului personalism. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul personalism poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE personalism? Vezi cuvântul personalism desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul personalism?[ per-so-na-lism ] Se pare că cuvântul personalism are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL personalism Inţelegi mai uşor cuvântul personalism dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Personalism energetic = variantă a filozofiei personaliste, elaborată în România în perioada dintre cele două războaie mondiale de C ♦ personalism energetic = variantă a filozofiei personaliste, creată între cele două războaie mondiale de C |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL personalism |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A lega gura pânzei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
