 | as |
|
| Personal [ per-so-nal ] VEZI SINONIME PENTRU personal PE ESINONIME.COM definiția cuvântului personal în mai multe dicționareDefinițiile pentru personal din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PERSONAL: PERSONÁL2, -Ă, personali, -e, adjectiv 1. Care aparține unei persoane sau se referă la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană; individual, propriu. Zbătîndu-se în preocupări meschine și personale, neînțelegînd nimic din ce se petrece în juru-i, e bîntuit de vedeniile morții. SADOVEANU, E. 45. [Poetul este] insuflat nu de dureri personale și proprii... ci de durerile a sute și mii de nenorociți. IONESCU-RION, C. 88. Ion-vodă introduse... controlul personal al actelor emanate din cancelaria domnească. HASDEU, I. vezi 31. Legături personale = legături de prietenie. Răspundere personală= răspundere care îi revine cuiva sau pe care și-o asumă cineva individual. Drept personal = (în corelație cu drept real) drept pe care o persoană îl exercită asupra altei persoane spre a o obliga să dea, să facă sau să nu facă ceva. Fișă personală vezi fișă. ♦ (Adverbial) În persoană, direct, nemijlocit. Acesta personal, deși legat de Hagi Curți, știindu-l hagiu, nu avusese curajul să-i vorbească pînă acum despre masonerie. CAMIL PETRESCU, O. II 117. ♦ Original, propriu cuiva. Lucrare personală. 2. (În expresie) Tren personal (și substantivat, n.) = tren de persoane care are viteză mai mică decît un accelerat sau un rapid și care oprește la toate stațiile. Tocmai sosise personalul de două și patruzeci și trei. C. PETRESCU, A. 312. Șeful (apărînd o secundă în prag): Personalul! Vine personalul! SEBASTIAN, T. 215. Pronume personal = pronume care are forme deosebite pentru indicarea celor trei persoane. Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane. Forme diferite ale cuvantului personal: personal-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PERSONAL: PERSONÁL, -Ă, personali, -e, adjectiv, substantiv neutru I. Adj. 1. Care aparține unei anumite persoane (1), privitor la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană; individual, propriu. • Legături personale = legături de prietenie. Răspundere personală = răspundere care îi revine cuiva sau pe care și-o asumă cineva individual. ♦ Original. ♦ Cu personalitate puternică, marcată. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al persoanei care vorbește; direct, în persoană, nemijlocit. 2. (În sintagmele) Tren personal (și substantivat, n.) = tren de persoane (1), care circulă cu o viteză relativ mică și care oprește în toate stațiile. (gramatică) Pronume personal = pronume care desemnează diferitele persoane (1) și care se declină schimbându-și forma după persoană, număr și caz. (gramatică) Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane (3). (gramatică) Gen personal = categorie gramaticală existentă în unele limbi care diferențiază persoanele de animale și de lucruri. II. substantiv neutru 1. (Cu sens colectiv) Totalitatea persoanelor (1) care lucrează într-o întreprindere, într-o instituție, pe un vehicul de transport terestru sau aerian etc. ♦ Categorie de angajați stabilită după anumite criterii: pregătire, specializare, sector de activitate etc. ♦ Serviciu dintr-o întreprindere sau instituție care se ocupă cu angajarea salariaților, cu evidența lor. 2. Categorie de lucrători din cadrul unei întreprinderi sau instituții care îndeplinesc o muncă cu același specific. – Din latina personalis, germana personell, personal, italiana personale, limba franceza personnel. Forme diferite ale cuvantului personal: personal-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PERSONAL: PERSONÁL, -Ă, personali, -e, adjectiv, substantiv neutru I. Adj. 1. Care aparține unei anumite persoane (1), privitor la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană; individual, propriu. • Legături personale = legături de prietenie. Răspundere personală = răspundere care îi revine cuiva sau pe care și-o asumă cineva individual. ♦ Original. ♦ Cu personalitate puternică, marcată. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al unei persoane care vorbește; direct, în persoană, nemijlocit. 2. (În sintagmele) Tren personal (și substantivat, n.) = tren de persoane, care circulă cu o viteză relativ mică și care oprește în toate stațiile. (gramatică) Pronume personal = pronume care desemnează diferitele persoane (1) și care se declină schimbându-și forma după persoană, număr și caz. (gramatică) Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane (3). II. substantiv neutru 1. (Colectiv) Totalitatea persoanelor (1) care lucrează într-o întreprindere, într-o instituție, pe un vehicul de transport terestru sau aerian etc. ♦ Serviciu dintr-o întreprindere sau instituție care se ocupă cu angajarea personalului (II 1). 2. Categorie de lucrători din cadrul unei întreprinderi sau instituții care îndeplinesc o muncă cu același specific. – Din latina personalis, germana personell, personal, italiana personale, limba franceza personnel. Forme diferite ale cuvantului personal: personal-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PERSONAL: PERSONÁL1 substantiv neutru Totalitatea persoanelor care lucrează ca salariați într-o întreprindere, într-o instituție etc. Drumea a fost salutat de personal. CAMIL PETRESCU, T. II 87. El numi un comitet teatral, care să se ocupe cu alegerea pieselor, cu înființarea personalului. NEGRUZZI, S. I 341. ♦ Categorie de salariați, în cadrul unei instituții sau întreprinderi, care îndeplinesc o anumită muncă. Personal tehnic. ♦ Totalitatea persoanelor de la bordul unui vehicul de transport terestru, naval sau aerian care exercită o funcție de conducere sau de serviciu. Călătorii își pregătesc grăbiți bagajele, spionați de ochii personalului de serviciu. BART, S. M. 40. Personalul trenului umblă forfota. CARAGIALE, O. II 163. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PERSONAL: PERSONÁL2 personală (personali, personale) 1) Care aparține unei persoane ca individ izolat; al unei singure persoane; particular; privat; individual. Transport personal. 2) Care ține de o persoană; propriu unei persoane; individual. Dosar personal. • Răspundere personală răspundere care i se atribuie cuiva sau pe care și-o ia cineva în mod individual. Pronume personal pronume care prin forma sa indică una din cele trei persoane. Mod personal mod verbal ale cărui forme se schimbă după persoane. (Tren) personal tren de pasageri (care se oprește în toate stațiile). /<lat. personalis, germana Perssonel, italiana personale Forme diferite ale cuvantului personal: personală Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PERSONAL: PERSONÁL, -Ă I. adjectiv 1. care aparține cuiva; specific pentru persoane. • (adverb) în persoană, însuși. • original. 2. tren personal (și substantiv neutru) = tren de persoane care oprește în toate stațiile; pronume personal = pronume care arată persoana (2); mod personal = mod verbal ale cărui forme se modifică după cele trei persoane (2). II. substantiv feminin (expoziție) personală = expoziție a unui singur artist. III. substantiv neutru totalitatea angajaților dintr-o instituție sau întreprindere. (< latina personalis, germana personal, limba franceza personnel) Forme diferite ale cuvantului personal: personal-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PERSONAL: PERSONAL adjectiv, adverb 1. adjectiv individual, particular, propriu, (învechit) obrăzalnic, particularistic, particularnic, partnic, personalicesc, personalnic. (Interesepersonal.) 2. adjectiv individual, particular, propriu, (rar) subiectiv. (O viziune personal.) 3. adjectiv individual, particular, propriu, (livresc) privat. (Proprietate personal.) 4. adjectiv domestic, intim, particular, privat. (Are de rezolvat cîteva probleme personal.) 5. adjectiv original. (Manieră personal de a scrie.) 6. adverb, adjectiv direct, nemijlocit. (Tratează personal cu el; are relații personal cu el.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PERSONAL: PERSONÁL, -Ă adjectiv 1. Care aparține cuiva (fiind proprietatea lui); specific pentru persoane; individual, propriu. ♦ (adverb) În persoană, însuși. ♦ Original, propriu. 2. Tren personal (și substantiv neutru) = tren de persoane care oprește în toate stațiile; (gramatică) pronume personal = pronume care arată persoana; mod personal = mod verbal ale cărui forme se schimbă după cele trei persoane. [plural -li, -le, (substantiv neutru) -luri. / conform latina personalis, limba franceza personnel]. Forme diferite ale cuvantului personal: personal-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PERSONAL: PERSONÁL1 n. 1) Totalitate de persoane salariate (dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție). 2) Categorie de angajați din cadrul unei întreprinderi sau instituții care efectuează o muncă cu același specific. personalul tehnic. /<lat. personalis, germana Personell, Personal, italiana personale Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru PERSONAL: PERSONÁL, -Ă adjectiv (conform latina personalis, limba franceza personnel): în sintagmele gen personal, mod personal, pronume personal și verb personal (vezi). Forme diferite ale cuvantului personal: personal-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PERSONAL: PERSONÁL substantiv neutru Totalitatea persoanelor aparținând unei instituții, unei întreprinderi etc. [conform limba franceza personnel, italiana personale]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru personal: personál adjectiv masculin, plural personáli; forme singular personálă, plural personále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru personal: personál1 adjectiv masculin, plural personáli; forme personálă, plural personále Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru personal: personál substantiv neutru, (trenuri) plural personále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru personal: personál2 substantiv neutru, (trenuri) plural personále Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Personal: Personal ≠ impersonal Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'PERSONAL' persoáicăPERSOÁNĂPERSONÁGIUPERSONÁJPERSONÁLpersonáliaPERSONALICÉSCpersonalicéștePERSONALÍSM |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Personal Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului personal dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PERSONÁL2 personală personali, personale 1 Care aparține unei persoane ca individ izolat; al unei singure persoane; particular; privat; individual. Transport personal. Dosar personal. • Răspundere personală răspundere care i se atribuie cuiva sau pe care și-o ia cineva în mod individual. Pronume personal pronume care prin forma sa indică una din cele trei persoane. Mod personal mod verbal ale cărui forme se schimbă după persoane. Tren personal tren de pasageri care se oprește în toate stațiile. Interesepersonal. O viziune personal. Proprietate personal. Are de rezolvat cîteva probleme personal. Manieră personal de a scrie. Tratează personal cu el; are relații personal cu el. Interese personal. Proprietate personal. Tratează personal cu el; are relații personal cu el. Tot personalul unei instituții. Serviciul de personal. Personalul tehnic. |
GRAMATICA cuvântului Personal? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului personal. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Personal poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE personal? Vezi cuvântul personal desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul personal?[ per-so-nal ] Se pare că cuvântul personal are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Personal Inţelegi mai uşor cuvântul personal dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeLegături personale = legături de prietenie Drept personal = în corelație cu drept real drept pe care o persoană îl exercită asupra altei persoane spre a o obliga să dea, să facă sau să nu facă ceva = tren de persoane care are viteză mai mică decît un accelerat sau un rapid și care oprește la toate stațiile Pronume personal = pronume care are forme deosebite pentru indicarea celor trei persoane Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane Legături personale = legături de prietenie Răspundere personală = răspundere care îi revine cuiva sau pe care și-o asumă cineva individual = tren de persoane 1, care circulă cu o viteză relativ mică și care oprește în toate stațiile Gramatică Pronume personal = pronume care desemnează diferitele persoane 1 și care se declină schimbându-și forma după persoană, număr și caz Gramatică Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane 3 Gramatică Gen personal = categorie gramaticală existentă în unele limbi care diferențiază persoanele de animale și de lucruri Legături personale = legături de prietenie Răspundere personală = răspundere care îi revine cuiva sau pe care și-o asumă cineva individual = tren de persoane, care circulă cu o viteză relativ mică și care oprește în toate stațiile Gramatică Pronume personal = pronume care desemnează diferitele persoane 1 și care se declină schimbându-și forma după persoană, număr și caz Gramatică Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane 3 Tren personal și substantiv neutru = tren de persoane care oprește în toate stațiile; pronume personal = pronume care arată persoana 2; mod personal = mod verbal ale cărui forme se modifică după cele trei persoane 2 Substantiv feminin expoziție personală = expoziție a unui singur artist Tren personal și substantiv neutru = tren de persoane care oprește în toate stațiile; gramatică pronume personal = pronume care arată persoana; mod personal = mod verbal ale cărui forme se schimbă după cele trei persoane |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Personal |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A nu lua cuiva ceva în nume de rău?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul personal are forma: personále
