 | as |
|
| Perete [ pe-re-te ] VEZI SINONIME PENTRU perete PE ESINONIME.COM definiția cuvântului perete în mai multe dicționareDefinițiile pentru perete din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PERETE: PERÉTE, pereți, substantiv masculin 1. Element de construcție așezat vertical sau puțin înclinat, făcut din zidărie, lemn, paiantă etc., care limitează, separă sau izolează încăperile unei clădiri între ele și în exterior și susține planșeurile, caturile și acoperișul. vezi zid. Se simțea cam încurcat, neștiind cum să înceapă pentru ca să ajungă la țintă. O hartă marină, atîrnată pe un perete în fața lui, îi veni în ajutor. BART, E. 270. Oamenii, la plug, răsturnau pămîntul în brazde mănoase. Nevestele, acasă, văruiau pereții și lipeau pe jos. BUJOR, S. 111. • locuțiune adjectiv și adverb Perete în perete = avînd unul dintre pereți comun sau lipit de cel al încăperii vecine. Locuiam într-o bojdeucă, perete în perete cu un coteț de păsări. C. PETRESCU, C. vezi 23. • Expresia: A da (sau a deschide, a lăsa) ușa (poarta etc.) de perete = a împinge ușa (poarta etc.) în lături, a deschide larg. A se da cu capul de pereți (sau de toți pereții) = a fi desperat, deznădăjduit, a regreta o greșeală săvîrșită. (A spune) cai verzi pe pereți vezi cal. (Mai ales în basme) De cînd (se) scria musca pe perete = de mult. Între patru pereți = a) la adăpost; b) în secret. Închiși între patru pereți, au luat, zic, asupra-și greaua răspundere de a așterne bazele marei reforme. KOGĂLNICEANU, S. A. 133. A bate cu burete piron în perete = a munci în zadar. Pereții au ochi (sau urechi), se zice pentru a atrage atenția cuiva că poate fi văzut sau auzit de cine nu trebuie. Ca și cum (sau parcă) ai vorbi la pereți, se zice cînd vorbești cuiva care nu te ascultă sau nu dă importanță celor ce-i spui. Casă-n doi pereți, se zice despre o căsnicie nereușită. 2. Masiv pietros, care se înalță vertical. Deasupră-le se ridica un perete de stînci. DUMITRIU, N. 145. [Masivul Coziei] e un perete de piatră care izbucnește din pămînt și urcă în sus, într-un clocot nepotolit. BOGZA, C. O. 348. 3. Parte a unui obiect, a unui sistem tehnic etc., care se aseamănă cu un perete (1), mărginind sau înconjurînd ceva. Pereții cazanului. Peretele tunelului. ♦ Parte care înconjură o cavitate a corpului. Peretele abdominal. ♦ Piesă dintr-un sistem tehnic care are rolul de a separa anumite spații între ele sau sistemul tehnic de spațiile înconjurătoare. – Variantă: păréte (SADOVEANU, O. VII 89, COȘBUC, P. I 142) substantiv masculin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PERETE: PERÉTE, pereți, substantiv masculin 1. Element de construcție așezat vertical (sau puțin înclinat), făcut din zidărie, din lemn, din piatră etc., care limitează, separă sau izolează încăperile unei clădiri între ele sau de exterior și care susține planșeele, etajele și acoperișul. • locuțiune adjectiv De perete = care este fixat, prins de perete. Lampă de perete. • locuțiune adjectiv și adverb Perete în perete = cu unul din pereți comun sau lipit de cel al încăperii vecine; prin extensie (care este) în imediata vecinătate a (locuinței) cuiva. • Expresia: A da (sau a deschide, a lasa, a izbi etc.) ușă (sau poarta) de perete = a deschide larg, la maximum ușă, poarta. A se da (sau a se izbi, a se bate) cu capul de pereți (sau de toți pereții) = a fi deznădăjduit; a regreta enorm o greșeală făcută. De când (se) scria musca pe perete = de demult. Între patru pereți = a) la adăpost; b) în secret; izolat. Pereții au ochi (sau urechi), se zice pentru a atrage cuiva atenția să fie precaut, să se ferească atunci cînd spune ceva (secret). A vorbi la pereți = a vorbi zadarnic, fără să fie ascultat. 2. Masiv pietros care se înalță (aproape) vertical. 3. Parte a unui obiect, a unui sistem tehnic etc. care se aseamănă cu un perete (1), mărginind, izolând, protejând; piesă dintr-un sistem tehnic care are rolul de a separa între ele anumite spații sau sistemul tehnic de spațiile înconjurătoare. ♦ Element anatomic, membrană etc. care înconjură o cavitate a corpului. [Variante: (regional) păréte substantiv masculin] – latina paries, -tis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PERETE: PERÉTE, pereți, substantiv masculin 1. Element de construcție așezat vertical (sau puțin înclinat), făcut din zidărie, din lemn, din piatră etc., care limitează, separă sau izolează încăperile unei clădiri între ele sau de exterior și care susține planșeele, etajele și acoperișul. • locuțiune adjectiv De perete= care este fixat, prins de perete. Lampă de perete. • locuțiune adjectiv și adverb Perete în perete = cu unul din pereți comun sau lipit de cel al încăperii vecine; prin extensie (care este) în imediata vecinătate a (locuinței) cuiva. • Expresia: A da (sau a deschide, a lăsa, a izbi etc.) ușa (sau poarta) de perete = a deschide larg, la maximum ușa, poarta. A se da (sau a se izbi, a se bate) cu capul de pereți (sau de toți pereții) = a fi deznădăjduit; a regreta enorm o greșeală făcută. De când (se) scria musca pe perete = de demult. Între patru pereți = a) la adăpost;în secret; izolat. Pereții au ochi (sau urechi), se zice pentru a atrage cuiva atenția să fie precaut, să se ferească atunci când spune ceva (secret). A vorbi la pereți = a vorbi zadarnic, fără să fie ascultat. 2. Masiv pietros care se înalță (aproape) vertical.Parte a unui obiect, a unui sistem tehnic etc. care se aseamănă cu un perete (1), mărginind, izolând, protejând; piesă dintr-un sistem tehnic care are rolul de a separa între ele anumite spații sau sistemul tehnic de spațiile înconjurătoare. 4 Element anatomic, membrană etc. care înconjoară o cavitate a corpului. [Variante: (regional) păréte substantiv masculin] – latina paries, -tis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PERETE: PERÉTE pereteți m. 1) Parte verticală a unei clădiri sau a unei încăperi. • perete în perete având un perete comun. De perete care se poate pune, atârna pe perete. Între patru pereteți a) la adăpost; b) în taină; în secret. A se da cu capul de pereteți (sau de toți pereteții) a fi în stare de disperare extremă. A spune cai verzi pe pereteți vezi CAL. A strânge la perete (pe cineva) a forța pe cineva să spună sau să facă ceva. A vorbi la pereteți a vorbi zadarnic; a nu fi ascultat. 2) Obstacol natural sau artificial care se ridică vertical. 3) Element care mărginește sau împarte ceva în două sau în mai multe spații. 4) Membrană care înconjoară o cavitate internă a unui organism. /<lat. paries, peretetis Forme diferite ale cuvantului perete: pereteți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru perete: peréte (peréți), substantiv masculin – Zid. – Variante părete. Istr. parete. latina părĕtem, forma. popular în loc de păriĕtem (Pușcariu 1268; Candrea-Dens., 1334; REW 6242), conform italiana parete, prov. paret, limba franceza paroi, spaniolă pared, portugheză parede. Pentru fonetism, conform Rosetti, I, 51. – derivat păretar(iu), substantiv neutru (tapițerie, draperie); supărete, substantiv masculin (Transilvania, balcon, terasă), în loc de sub părete. Forme diferite ale cuvantului perete: peréți Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru perete: perete m. 1. zidărie ce închide o casă sau îngrădește o curte: 2. scoarța unei cărți; 3. laturi interioare ale unui vas sau tub; 4. părți ce formează îngrădirea suprafeței interne a cavităților corpului: pereții pieptului, pereții stomacului. [Vechiu-rom. păreate = latina in limbaj vulgar sau argou / jargou PARETEM (clasic PARIETEM)]. vezi scris. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru perete: perete substantiv verbal BOR. CATAPETEASMĂ. ICONOSTAS. MARGINE. TÎMPLĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PERETE: PERÉTE substantiv zid. (perete al unei camere.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PERETE: PERETE substantiv zid. (perete al unei camere.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru perete: peréte substantiv masculin, plural peréți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru perete: peréte substantiv masculin, plural peréți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru perete: peréte, vezi părete. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'PERETE' PERESTRÓIKAperestroikístperétPERETÁRPERÉTEPERETUperetúșPERÉUperevíz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL perete Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului perete dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PERÉTE pereteți m. • perete în perete având un perete comun. De perete care se poate pune, atârna pe perete. Între patru pereteți a la adăpost; b în taină; în secret. A se da cu capul de pereteți sau de toți pereteții a fi în stare de disperare extremă. A spune cai verzi pe pereteți vezi CAL. A strânge la perete pe cineva a forța pe cineva să spună sau să facă ceva. A vorbi la pereteți a vorbi zadarnic; a nu fi ascultat. Paries, peretetis. Perete al unei camere. Perete al unei camere. |
GRAMATICA cuvântului perete? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului perete. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul perete poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE perete? Vezi cuvântul perete desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul perete?[ pe-re-te ] Se pare că cuvântul perete are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL perete Inţelegi mai uşor cuvântul perete dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv și adverb Perete în perete = avînd unul dintre pereți comun sau lipit de cel al încăperii vecine de perete = a împinge ușa poarta etc A se da cu capul de pereți sau de toți pereții = a fi desperat, deznădăjduit, a regreta o greșeală săvîrșită Mai ales în basme De cînd se scria musca pe perete = de mult Între patru pereți = a la adăpost; b în secret A bate cu burete piron în perete = a munci în zadar locuțiune adjectiv De perete = care este fixat, prins de perete locuțiune adjectiv și adverb Perete în perete = cu unul din pereți comun sau lipit de cel al încăperii vecine; prin extensie care este în imediata vecinătate a locuinței cuiva ușă sau poarta de perete = a deschide larg, la maximum ușă, poarta A se da sau a se izbi, a se bate cu capul de pereți sau de toți pereții = a fi deznădăjduit; a regreta enorm o greșeală făcută De când se scria musca pe perete = de demult Între patru pereți = a la adăpost; b în secret; izolat A vorbi la pereți = a vorbi zadarnic, fără să fie ascultat locuțiune adjectiv și adverb Perete în perete = cu unul din pereți comun sau lipit de cel al încăperii vecine; prin extensie care este în imediata vecinătate a locuinței cuiva ușa sau poarta de perete = a deschide larg, la maximum ușa, poarta A se da sau a se izbi, a se bate cu capul de pereți sau de toți pereții = a fi deznădăjduit; a regreta enorm o greșeală făcută De când se scria musca pe perete = de demult Între patru pereți = a la adăpost;în secret; izolat A vorbi la pereți = a vorbi zadarnic, fără să fie ascultat Păreate = latina in limbaj vulgar sau argou / jargou PARETEM clasic PARIETEM |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL perete |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ; în sintagmele cameră paleală sau camera mantalei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul perete are forma: peréți
