|
Penitenţă [ pe-ni-ten-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU penitenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului penitenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru penitenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PENITENȚĂ: PENITÉNȚĂ, penitențe, substantiv feminin 1. (În practicile creștine) Pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă cuiva preotul la spovedanie, pentru ispășirea păcatelor și care constă mai ales în post și rugăciuni; canon, prin extensie privațiune (de ordin fizic, material); viață aspră pe care și-o impune cineva. 2. Pocăință. – Din latina poenitentia, limba franceza pénitence, italiana penitenza. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PENITENȚĂ: PENITÉNȚĂ, penitențe, substantiv feminin 1. (În practicile creștine) Pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă cuiva preotul la spovedanie, pentru ispășirea păcatelor; canon, prin extensie privațiune (de ordin fizic, material); viață aspră pe care și-o impune cineva. 2. (livresc) Pocăință. – Din latina poenitentia, limba franceza pénitence, italiana penitenza. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PENITENȚĂ: PENITÉNȚĂ substantiv feminin 1. (În practicile creștine) Pedeapsă (pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă preotul) pentru ispășirea și iertarea păcatelor; canon; (prin extensie) privațiune. 2. Căință, pocăință. [conform latina paenitentia, limba franceza pénitence, italiana penitenza]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru penitență: *peniténță forme, plural e (latina poenitentia, limba franceza pénitence). Căință, regret adînc de păcatele comise. A face penitență, a te căi supunîndu-te unor chinurĭ (lucru inútil!) saŭ făcînd fapte bune în speranță că Dumnezeŭ îțĭ va ĭerta păcatele. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PENITENȚĂ: PENITÉNȚĂ penitentae forme rel. 1) Pedeapsă impusă de biserică pentru ispășirea păcatelor; canon. 2) Mărturisire a păcatelor cu scopul de a le ispăși; pocăință. /<lat. poenitentia, limba franceza pénitence, italiana penitenza Forme diferite ale cuvantului penitenta: penitentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PENITENȚĂ: PENITÉNȚĂ, penitențe, substantiv feminin 1. (În practicile creștine) Pedeapsă dată de duhovnic la spovedanie (sau pe care și-o impune cineva), pentru ispășirea păcatelor ( vezi canon); prin extensie privațiune. 2. Pocăință. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PENITENȚĂ: PENITÉNȚĂ substantiv feminin 1. pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă preotul pentru ispășirea păcatelor; canon. 2. pocăință. (< limba franceza pénitence, latina paenitentia, italiana penitenza) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru penitență: penitență substantiv verbal CĂINȚĂ. CONDAMNARE. MUSTRARE. OSÎNDĂ. PĂRERE DE RĂU. PEDEAPSĂ. POCĂINȚĂ. REGRET. REMUȘCARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PENITENȚĂ: PENITÉNȚĂ substantiv (termen bisericesc) canon, pedeapsă, (învechit) podvig. (penitenta dată de preot unui credincios, pentru iertarea păcatelor.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PENITENȚĂ: PENITENȚĂ substantiv (termen bisericesc) canon, pedeapsă, (învechit) podvig. (penitenta dată de preot unui credincios, pentru iertarea păcatelor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru penitență: penitență forme 1. căință; 2. pedeapsă impusă de preot penitentului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru penitență: peniténță substantiv feminin, genitiv dativ articulat peniténței; plural peniténțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru penitență: peniténță substantiv feminin, genitiv dativ articulat peniténței; plural peniténțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PENITENTA' PENÍȚĂpeníța-bungeáculuiPENITENCIÁRPENITÉNTPENITÉNȚĂPENITENȚIÁLpenitențiárPÉNNIPÉNNIA |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL penitență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului penitență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PENITÉNȚĂ penitențăe forme rel. Penitență dată de preot unui credincios, pentru iertarea păcatelor. Penitență dată de preot unui credincios, pentru iertarea păcatelor. |
GRAMATICA cuvântului penitență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului penitență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul penitență poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE penitenţă? Vezi cuvântul penitenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul penitenţă?[ pe-ni-ten-ţă ] Se pare că cuvântul penitenţă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL penitență |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Afișaj optic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|