 | as |
|
| Peisaj [ pe-i-saj ] VEZI SINONIME PENTRU peisaj PE ESINONIME.COM definiția cuvântului peisaj în mai multe dicționareDefinițiile pentru peisaj din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PEISAJ: PEISÁJ (PEISÁGIU) (< limba franceza , italiana ) substantiv neutru 1. Porțiune, colț din natură care formează un ansamblu cu valoare estetică; priveliște. • (georgrafic) Peisaj geografic = landșaft. • Peisaj protejat = (conform normelor internaționale), peisaj terestru sau marin în care acțiunile de protecție au ca scop principal conservarea aspectului actual și care poate fi folosit în scopuri recreative. Sunt incluse în această categorie arii în care interacțiunea omului cu natura a produs, în timp, un peisaj cu caracter distinct, având o deosebită importanță estetică, ecologică sau culturală, adesea cu biodiversitate ridicată. Corespunde în mare măsură cu categoria parc natural din legislația românească. 2. Gen al picturii și graficii având ca obiect reprezentarea, în special, a priveliștilor din natură. În funcție de obiectul și cadrul reprezentării, peisaj poate fi: rustic, citadin, industrial, marin etc.; din punctul de vedere al viziunii și organizării, el poate fi: de detaliu, panoramic, compus, în zbor de pasăre etc.; din punct de vedere al sentimentului este: idilic, dramatic, epic, monumental etc.; mai poate fi imaginar sau real. Elemente de peisaj apar încă din arta egipteană, etruscă și greacă, apoi la Roma, unde pe pereții locuințelor găsim reprezentări campestre (secolul 1 î. Hr.); câteva secole mai târziu, elemente de peisaj apar și în China. Ca gen de sine stătător, a apărut în pictura daneză a secolul 16. O înflorire deosebită a genului are loc în secolul 17 în Țările de Jos (J. van Ruisdael, M. Hobbema, despre Teniers, A. Brouwer), Franța (Cl. Lorrain, Peisaj Poussin). Mari creatori de peisaje au fost în următoarele secole: Th. Gainsborough, forme Guardi, J. Constable, W. Turner, E. Delacroix ș.a. De referință, în pictura românească sunt peisagiștii: I. Andreescu, N. Grigorescu, Șt. Luchian, N. Tonitza, în franceză Șirato, despre Ghiață, Gh. Petrașcu, Th. Pallady, Al. Ciucurencu, C. Baba ș.a. 3. Desen, pictură, fotografie care reprezintă un peisaj (1). 4. Descriere a naturii într-o operă literară. 5. Titlu dat unor compoziții muzicale descriptive, imaginând prin onomatopee, tablouri din natură. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PEISAJ: PEISÁJ, peisaje, substantiv neutru 1. Porțiune din natură prinsă cu o singură privire și formînd un ansamblu estetic. vezi priveliște. Ardealul își desfășoară peisajele pînă la mari depărtări. BOGZA, C. O. 9. Munții vineți ce se văd în depărtare... Tazlăul ce șerpuiește pe vale înfățoșează un peisaj romantic. NEGRUZZI, S. I 308. • figurat Ca peste șesuri aurii de grîne Văd zarea largă-a zilelor de mine Și peisajul lumii viitoare. despre BOTEZ, forme S. 5. 2. Tablou, pictură, fotografie care reprezintă un colț din natură. 3. Descriere, reprezentare a naturii în opere literare; compoziție literară descriptivă. – Pronunțat: pe-i-. – Variantă: peiságiu, peisagii (SADOVEANU, E. 177), substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PEISAJ: PEISÁJ, peisaje, substantiv neutru 1. Parte din natură care formează un ansamblu artistic și este cuprinsă dintr-o singură privire; priveliște; aspect propriu unui teritoriu oarecare, rezultând din combinarea factorilor naturali cu factorii creați de om. 2. Gen de pictură sau de grafică având ca obiect reprezentarea cu precădere a priveliștilor din natură; (concret) tablou, fotografie care reprezintă un peisaj (1). 3. Descriere, reprezentare a naturii în opere literare; compoziție literară descriptivă. 4. Titlu dat unor compoziții muzicale descriptive imaginând prin onomatopee tablouri din natură. [ pronunție: pe-i- – Variante: peiságiu substantiv neutru] – Din limba franceza paysage, italiana paesaggio. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PEISAJ: PEISÁJ, peisaje, substantiv neutru 1. Parte din natură care formează un ansamblu artistic și este prinsă dintr-o singură privire; priveliște; aspect propriu unui teritoriu oarecare, rezultând din combinarea factorilor naturali cu factorii creați de om. 2. Gen de pictură sau de grafică având ca obiect reprezentarea cu precădere a priveliștilor din natură; (concret) tablou, fotografie care reprezintă un peisaj (1). 3. Descriere, reprezentare a naturii în opere literare; compoziție literară descriptivă. [ pronunție: pe-i-. – Variante: peiságiu substantiv neutru] – Din limba franceza paysage, italiana paessagio. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PEISAJ: PEISÁJ substantiv neutru 1. colț din natură care formează un ansamblu estetic; priveliște. 2. gen de pictură sau grafică având ca obiect reprezentarea priveliștilor din natură; tablou, desen, fotografie care înfățișează un peisaj (1). • (georgrafic) mediu care se diferențiază printr-o grupare proprie a elementelor componente (relief, climă, ape, sol, vegetație, faună etc.) 3. compoziție literară sau muzicală care cuprinde o descriere a naturii. 4. aspect al societății, al literaturii etc. (< limba franceza paysage) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PEISAJ: PEISÁJ substantiv neutru 1. Colț din natură care formează un tot estetic; priveliște. ♦ Tablou, desen, fotografie, care înfățișează un colț din natură. 2. Compoziție literară sau muzicală care cuprinde o descriere a naturii. 3. (figurat) Aspect al societății, al literaturii etc. [Variante peisagiu substantiv neutru / < limba franceza paysage]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PEISAJ: PEISÁJ peisaje n. 1) Colț din natură reprezentând un ansamblu estetic. 2) Reprezentare artistică (în pictură, literatură, muzică etc.) a unui colț din natură. 3) Gen artistic corespunzător (pictural, literar, muzical etc.). [silabe pe-i-] /<fr. paysage Forme diferite ale cuvantului peisaj: peisaje Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PEISAJ: PEISAJ s. 1. (georgrafic) landșaft. 2. cadru, priveliște, scenă, tablou, vedere, (livresc) sit, (învechit) priveală, privire, tabel, (figurat) decor. (Un încîntător peisaj de natură.) 3. (pictură) peisagistică. (Cultivă peisaj.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru peisaj: peisaj, peisaje substantiv neutru (argoul lumii interlope) descrierea locului unei viitoare acțiuni ilicite. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru peisaj: peisáj substantiv neutru (silabe pe-i-), plural peisáje Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru peisaj: peisáj (pe-i-) substantiv neutru, plural peisáje Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PEISAJ' peisagístăPEISAGÍSTICPEISAGÍSTICĂPEISÁGIUPEISÁJPEISAJÉRpeizagístpeizajistPÉJMĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL peisaj Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului peisaj dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PEISÁJ peisaje n. Un încîntător peisaj de natură. Cultivă peisaj. |
GRAMATICA cuvântului peisaj? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului peisaj. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul peisaj poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE peisaj? Vezi cuvântul peisaj desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul peisaj?[ pe-i-saj ] Se pare că cuvântul peisaj are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL peisaj Inţelegi mai uşor cuvântul peisaj dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeGeografic = landșaft Protejat = conform normelor internaționale, p |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL peisaj |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ locuțiune adverbiala cu mare greutate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul peisaj are forma: peisáje
