 | as |
|
| Pedant [ pe-dant ] VEZI SINONIME PENTRU pedant PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pedant în mai multe dicționareDefinițiile pentru pedant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PEDANT: PEDÁNT2, -Ă, pedanți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care face paradă de erudiție; om meticulos peste măsură, tipicar. vezi formalist, chițibușar. Grași pedanți, burdufi de carte și de-nvățătură goi, Bogătași ce cu piciorul dați la inimi în gunoi. MACEDONSKI, O. I 97. Poate verb reflexiv:un pedant cu ochii cei verzui, peste un veac, Printre tomuri brăcuite așezat și el, un brac, Aticismul limbii tale o să-l pună la cîntari, Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari. EMINESCU, O. I 134. Dacă este ca neamul romîn să aibă și el o limbă și o literatură, spiritul public va părăsi căile pedanților și se va îndrepta la izvorul adevărat: la tradițiile și obiceiurile pămîntului, unde stau ascunse încă și formele și stilul. RUSSO, S. 36. Forme diferite ale cuvantului pedant: pedant-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PEDANT: PEDÁNT1, -Ă, pedanți, -te, adjectiv Cu pretenții de erudiție și de maniere elegante; supărător prin tonul impunător și prin minuțiozitatea exagerată. vezi tipicar. Pricepea greu și uita repede. Era vanitos și pedant. C. PETRESCU, C. vezi 99. Un comandant pedant, admirat pentru erudiția sa, fusese păcălit de un ofițer tînăr. BART, E. 210. Un op pe care anii-l îngropară Subt comentarii sterpe și pedante. TOPÎRCEANU, B. 90. • (Adverbial) Începu să vorbească liniștit, stăruind pedant în concepția lui. CAMIL PETRESCU, O. II 530. Forme diferite ale cuvantului pedant: pedant-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PEDANT: PEDÁNT, -Ă, pedanți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. (Despre oameni și manifestările lor) Cu pretenții de erudiție și de competență deosebită; meticulos; minuțios peste măsură; pedantic, pedantesc. 2. S. m. și forme Persoană care face mereu paradă de erudiția sa și care supără prin minuțiozitate exagerată în lucruri neînsemnate; persoană deosebit de meticuloasă. – Din limba franceza pédant, germana Pedant. Forme diferite ale cuvantului pedant: pedant-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PEDANT: PEDÁNT, -Ă, pedanți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. (Despre oameni și manifestările lor) Cu pretenții de erudiție și de competență deosebită; meticulos; minuțios peste măsură; pedantic, pedantesc. 2. S. m. și forme Persoană care face mereu paradă de erudiția sa și care supără prin minuțiozitate exagerată în lucruri neînsemnate; persoană deosebit de meticuloasă. – Din limba franceza pédant, germana Pedant. Forme diferite ale cuvantului pedant: pedant-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pedant: *pedánt, -ă substantiv (în franceză pédant, despre italiana pedant, cuvânt de aceĭașĭ orig. cu pedagog). Ignorant autoritar care dă o colosală importanță lucrurilor neînsemnate și pretinde ca toțĭ să facă ca el: un pedant din evu mediŭ. Adj. Un aer pedant, o carte pedantă. adverb În mod pedant. vezi tipicar, pareatcă și chițibușar. Forme diferite ale cuvantului pedant: pedant-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PEDANT: PEDÁNT pedanttă (pedantți, pedantte) și substantival 1) (despre persoane) Care manifestă un spirit exagerat de disciplină și punctualitate (mai ales în lucruri neînsemnate); caracterizat prin meticulozitate deosebită. 2) Care are pretenții de erudiție și de superioritate; doctoral. /<fr. pédant, germana Pedant Forme diferite ale cuvantului pedant: pedanttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PEDANT: PEDÁNT, -Ă adjectiv, substantiv masculin forme (cel) care are pretenții nejustificate de erudiție, de competență; meticulos, formalist. (< limba franceza pédant, germana Pedant) Forme diferite ale cuvantului pedant: pedant-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PEDANT, -Ă: PEDÁNT, -Ă adjectiv, substantiv masculin și forme (Cel) care are pretenții neîntemeiate de erudit; meticulos, chițibușar, formalist. [< limba franceza pédant]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PEDANT: PEDANT adjectiv meticulos, scrupulos, tipicar, (învechit) pedantic, (rar fam.) tabietliu. (Om pedant.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pedant: pedánt adjectiv masculin, substantiv masculin, plural pedánți; adjectiv feminin, substantiv feminin pedántă, plural pedánte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pedant: pedánt adjectiv masculin, substantiv masculin, plural pedánți; forme singular pedántă, plural pedánte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pedant: pedant m. cel ce face paradă cu știința sa. ║ a. un aer pedant. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'PEDANT' pedalézPEDALIÉRpedalistPEDALIZÁREPEDÁNTPEDANTERÍEPEDANTÉSCPEDÁNTICPEDANTÍSM |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pedant Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pedant dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PEDÁNT pedanttă pedantți, pedantte și substantival 1 despre persoane Care manifestă un spirit exagerat de disciplină și punctualitate mai ales în lucruri neînsemnate; caracterizat prin meticulozitate deosebită. Om pedant. Om pedant. |
GRAMATICA cuvântului pedant? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pedant. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pedant poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE pedant? Vezi cuvântul pedant desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pedant?[ pe-dant ] Se pare că cuvântul pedant are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pedant |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma coborâre în rapel?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul pedant are forma: pedánți
La singular substantivul pedant are forma: pedántă
