 | as |
|
| Pasiune [ pa-si-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU pasiune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pasiune în mai multe dicționareDefinițiile pentru pasiune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru pasiune: pasiune, gen (1, 2) înrudit cu oratoriul* atât prin geneză (misterul medieval – vezi dramă liturgică) și structură – două sau mai multe părți, fiecare divizată în numere* muzicale cuprinzând arii (1) recitative* și coruri (2) – cât și prin ansamblul căruia îi este destinat – soliști*, cor (1) și orchestră*. Diferența constă doar în privința textului, care la p. este întotdeauna evanghelic (patimile). Noțiunea de p. se întâlnește încă din secolul 4 (când în serviciul religios, în cadrul recitării textelor evanghelice, intervine melodia greg.*). În secolul 12, textul liturgic este narat de trei soliști, păstrându-se caracterul omofon*. Spre sfârșitul secolul 15 și în secolul 16, se amplifică rolul corului, p. devenind o lucrare corală a cappella*. În această perioadă sunt reprezentative creațiile compozitorilor Jakob Obrecht, Orlando di Lasso, Joachim von Burgk și Heinrich Schütz. În secolul 17, genul se dezvoltă preponderent în mediul protestant, unde capătă și o anumită independență față de termen bisericesc, își amplifică suportul muzical prin introducerea ariei* și prin adăugarea unui grup instr. (2 vl. și 4. viole* da gamba). Recitativul va fi acomp. de un bas continuu*, iar ariile și corurile de către orch. Treptat, spre sfârșitul secolul 18, p. devine o cantată* mai amplă (când s-a încercat inclusiv o parafrază metrică și ritmică a textului biblic, experiment neacceptat însă de către termen bisericesc). În acest secolul creații de referință au scris Goerg Friedrich Händel, Georg Philipp Telemann, Johann Mattheson; p. culminează cu lucrările lui J.S. Bach (Johannes Passion, 1723 și Matthäus Passion, 1729), în care se îmbină, la o înaltă tensiune dramatică, oratoriul cu p. (textul biblic și coralul*, aria lirică și corurile dramatice). În secolul 19, se remarcă creația lui Ludwig van Beethoven Hristos pe Muntele Măslinilor (Christus am Ölberg), iar în secolul 20, Johannes-Passion și Mathaüs-Passion de Hermann Schröder și Lukas-Passion de Krzystof Penderecki. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PASIUNE: PASIÚNE, pasiuni, substantiv feminin 1. Stare afectivă și intelectuală deosebit de intensă și stabilă, manifestată ca o tendință care polarizează procesele psihice ale omului, determinându-l prin intensitatea efectelor sau prin permanența acțiunii lor. • Locuţiune adverbiala Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. 2. Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată. ♦ Dorință, aspirație. 3. Dragoste puternică față de o persoană (de sex opus). 4. Tendință puternică și nestăpânită însoțită de o preocupare excesivă și obsedantă pentru satisfacerea unor dorințe (reprobabile); patimă, viciu. 5. (concretizat) Ceea ce constituie obiectul unei pasiuni (1-4). 6. Gen muzical înrudit cu oratoriul, dar al cărui text este întotdeauna inspirat din patimile evanghelice; bucată muzicală aparținând acestui gen. [ pronunție: -si-u-] – Din limba franceza passion, latina passio, -onis, germana Passion. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PASIUNE: PASIÚNE, pasiuni, substantiv feminin Sentiment puternic, afecțiune adîncă pentru ceva sau cineva; patimă; manifestare a unui astfel de sentiment. Trăia pentru o singură pasiune veche și ireductibilă: eliberarea patriei lui. SADOVEANU, L. 239. A intervenit în discuție cu o pasiune și o îndîrjire de care nu o credeam în stare. CAMIL PETRESCU, U. N. 37. Titu Herdelea se întoarse acasă, se închise în odaia lui și începu să lucreze cu pasiune. REBREANU, R. I 183. ♦ Obiect care deșteaptă un sentiment, o afecțiune. Una din pasiunile sale era florile. NEGRUZZI, S. I 110. Mici pasiuni = porniri meschine. În împrejurări ca acestea, micile pasiuni trebuie să dispară. CARAGIALE, O. I 179. – Pronunțat: -si-u-.. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PASIUNE: PASIÚNE, pasiuni, substantiv feminin 1. Stare afectivă deosebit de intensă și durabilă pentru cineva sau pentru ceva; dragoste foarte puternică; manifestare, exteriorizare a unui astfel de sentiment. • Locuţiune adverbiala Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. • Ceea ce constituie obiectul, cauza unui astfel de sentiment. 2. Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesia exercitată. ♦ Dorință, aspirație. 3. Viciu, patimă distrugătoare. 4. Compoziție muzicală bazată pe narațiunea evanghelică a patimilor Mântuitorului. [ pronunție: -si-u-] – Din limba franceza passion, latina passio, -onis, germana Passion. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PASIUNE: PASIUNE s. 1. ardoare, avînt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însuflețire, patimă, pornire, (livresc) ferventă, fervoare, patos, (rar) ardență, (Moldova) ahotă, (învechit) porneală, săltare, (figurat) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (pasiune specifică tinereții.) 2. patimă, (învechit) împătimire. (O iubește cu pasiune.) 3. sentiment, simțire, (livresc) patos, (învechit) simț. (A cîntat cu pasiune.) 4. slăbiciune. (pasiune lui e teatrul.) 5. nărav, patimă, viciu, (familial) boală. (A dat în pasiune jocului de cărți.) 6. iubire, patimă. (pasiune de bani.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pasiune: pasiune forme 1. mișcare sufletească: pasiunea binelui, a răului; 2. patimă, afecțiune foarte vie pentru ceva: pasiunea colecțiunilor; 3. obiectul acestei pasiuni: pictura e pasiunea lui; 4. prevențiune, parțialitate: a judeca cu pasiune; 5. Filoz. impresiune primită de un subiect, în opozițiune cu acțiunea. ║ forme 1. suferințele Mântuitorului; 2. narațiunea evangelică a Pasiunii; 3. figurat supliciu, martiriu. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pasiune: *pasiúne forme (latina pássio, -ónis, despre pati, passus sum, a suferi. vezi pățesc, patimă). Patimă, supliciŭ: pasiunea luĭ Iisus Hristos. Agitațiune a sufletuluĭ, ca ura, ĭubirea: a-țĭ domina pasiunile. Ĭubire foarte mare de ceva: a avea pasiunea științeĭ. Obĭectu acesteĭ pasiunĭ: știința e pasiunea luĭ. Parțialitate: a judeca cu pasiune. filozofie Impresiune asupra cuĭva (în opoz. cu acțiune). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PASIUNE: PASIÚNE substantiv feminin 1. Sentiment foarte puternic, generat de o dorință arzătoare sau de o înclinare irezistibilă; patimă. ♦ Obiectul acestui sentiment. 2. Bucată muzicală religioasă, care are ca subiect povestirea patimilor lui Cristos. [pronume -si-u-. / conform limba franceza passion, italiana passione, latina passio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PASIUNE: PASIÚNE substantiv feminin 1. afecțiune puternică și de durată pentru cineva sau ceva; patimă; manifestare a unui astfel de sentiment. • obiectul acestei afecțiuni. 2. compoziție muzicală religioasă care are ca subiect povestirea patimilor lui Cristos. (< limba franceza passion, latina passio, germana Passion) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PASIUNE: PASIÚNE pasiunei forme 1) Sentiment de afecțiune puternică și durabilă (pentru cineva sau pentru ceva); patimă; dragoste. 2) Obiect sau cauză a unui astfel de sentiment. [G.-D. pasiunii; silabe -si-u-] /<fr. passion, latina passio, pasiuneonis, germana Passion Forme diferite ale cuvantului pasiune: pasiunei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PASIUNE: PASIÚNE substantiv verbal calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, părtinire, schingiuire, schingiuit, subiectivism, suferință, supliciu, tortură. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pasiune: pasiune substantiv verbal CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. DURERE. PATIMĂ. PĂRTINIRE. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SUBIECTIVISM. SUFERINȚĂ. SUPLICIU. TORTURĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pasiune: pasiúne substantiv feminin (silabe -si-u-), genitiv dativ articulat pasiúnii; plural pasiúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pasiune: pasiúne (-si-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat pasiúnii; plural pasiúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Pasiune: Pasiune ≠ plictis Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'PASIUNE' PĂȘÍTPasiteeaPasitheaPĂȘITÚRĂPASIÚNEPASÍVpasivaméntePASIVÁREPASIVÍSM |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Pasiune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pasiune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Pasiune specifică tinereții. O iubește cu pasiune. A cîntat cu pasiune. Pasiune lui e teatrul. A dat în pasiune jocului de cărți. Pasiune de bani. O iubește cu pasiune. A cântat cu pasiune. Pasiune lui e teatrul. A dat în pasiune jocului de cărți. PASIÚNE pasiunei forme 1 Sentiment de afecțiune puternică și durabilă pentru cineva sau pentru ceva; patimă; dragoste. Passion, latina passio, pasiuneonis, germana Passion. |
GRAMATICA cuvântului Pasiune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pasiune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Pasiune poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE pasiune? Vezi cuvântul pasiune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pasiune?[ pa-si-u-ne ] Se pare că cuvântul pasiune are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Pasiune Inţelegi mai uşor cuvântul pasiune dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens Mici pasiuni = porniri meschine Locuţiune adverbiala Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Pasiune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în baza legii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul pasiune are forma: pasiúni
