|
Particularnic [ par-ti-cu-lar-nic ] VEZI SINONIME PENTRU particularnic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului particularnic în mai multe dicționareDefinițiile pentru particularnic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PARTICULARNIC: PARTICULÁRNIC, -Ă, particularnici, -e, adjectiv (Învechit) 1. Particular (3). Încet cîte încet neamul se priface în popol sau nație; bogățiile particularnice și dignitățile își fac locuțiune RUSSO, S. 97. 2. Particular (1). Văzum cum preface biata iubire de sine Pe acel particularnic în acel de obște bine. CONACHI, P. 304. Forme diferite ale cuvantului particularnic: particularnic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PARTICULARNIC: PARTICULÁRNIC, -Ă, particularnici, -ce, adjectiv (învechit) Particular. – Particular + sufix -nic. Forme diferite ale cuvantului particularnic: particularnic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PARTICULARNIC: PARTICULÁRNIC, -Ă, particularnici, -ce, adjectiv (învechit) Particular. – Particular + sufix -nic. Forme diferite ale cuvantului particularnic: particularnic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru particularnic: particulárnic (învechit) adjectiv masculin, plural particulárnici; forme particulárnică, plural particulárnice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru particularnic: particulárnic adjectiv masculin, plural particulárnici; forme singular particulárnică, plural particulárnice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru particularnic: particularnic adjectiv verbal CONFIDENȚIAL. INDIVIDUAL. INTIM. PARTICULAR. PERSONAL. PROPRIU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PARTICULARNIC' PARTICULARIZÁNTPARTICULARIZÁREparticularizézparticularízmPARTICULÁRNICPARTÍDPARTÍDĂpartidárPARTÍDIC |
GRAMATICA cuvântului particularnic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului particularnic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul particularnic poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE particularnic? Vezi cuvântul particularnic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul particularnic?[ par-ti-cu-lar-nic ] Se pare că cuvântul particularnic are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL particularnic |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se așeza la lucru?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|