eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție particularitate


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Particularitate [ par-ti-cu-la-ri-ta-te ]
VEZI SINONIME PENTRU particularitate PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului particularitate în mai multe dicționare

Definițiile pentru particularitate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PARTICULARITATE:
PARTICULARITÁTE, particularități, substantiv feminin Trăsătură caracteristică, caracter specific, notă distinctivă prin care o persoană sau un lucru se deosebește de altele. Școala, presa, radioul, conferințele publice etc. sînt cel mai sigur mijloc de înlăturare a particularităților dialectale. IORDAN, L. R. 186. Este încă o particularitate în scrierile lui Caragiale, asupra căreia dorim să atragem luarea-aminte a cititorilor noștri. GHEREA, ST. Hristos I 357.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PARTICULARITATE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PARTICULARITATE:
PARTICULARITATE substantiv atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, notă, proprietate, semn, specific, trăsătură, (regional) însușietate, (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (O particularitate esențială a acestui proces este...)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PARTICULARITATE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PARTICULARITATE:
PARTICULARITÁTE, particularități, substantiv feminin Caracterul a ceea ce este particular (I 1); trăsătură caracteristică, notă distinctivă prin care o ființă sau un lucru se deosebește de altele.

– Din limba franceza particularité.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PARTICULARITATE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PARTICULARITATE:
PARTICULARITÁTE, particularități, substantiv feminin Caracterul a ceea ce este particular (I 1); notă distinctivă prin care o ființă sau un lucru se deosebește de altele.

– Din limba franceza particularite.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PARTICULARITATE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PARTICULARITATE:
PARTICULARITÁTE particularitateăți forme

1) Caracter particular; notă distinctivă; calitate; proprietate; caracter.

2) Circumstanță particulară. /<fr. particularité
Forme diferite ale cuvantului particularitate: particularitateăți

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

particularitate
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru particularitate:
*particularitáte forme (latina particuláritas, -átis). Calitate particulară: sticla are particularitatea de a fi transparentă.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

PARTICULARITATE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PARTICULARITATE:
PARTICULARITÁTE substantiv feminin Caracterul, natura a ceea ce este particular.
♦ Caracteristică, specific. [conform limba franceza particularité].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PARTICULARITATE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PARTICULARITATE:
PARTICULARITÁTE substantiv feminin caracter particular.
       • caracteristică, specific. (< limba franceza particularité)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

particularitate
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru particularitate:
particularitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat particularității; plural particularități
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

particularitate
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru particularitate:
particularitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat particularitắții; plural particularitắți
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

particularitate
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru particularitate:
particularitate forme circumstanță particulară.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Particularitate
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Particularitate:
Particularitate ≠ universalitate
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'PARTICULARITATE'
PARTICULÁRPARTICULARÍSMPARTICULARÍSTPARTICULARÍSTICPARTICULARITÁTEPARTICULARIZÁPARTICULARIZÁNTPARTICULARIZÁREparticularizéz

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PARTICULARITATE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului particularitate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
O particularitate esențială a acestui proces este.
PARTICULARITÁTE particularitateăți forme 1 Caracter particular; notă distinctivă; calitate; proprietate; caracter.

GRAMATICA cuvântului PARTICULARITATE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului particularitate.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PARTICULARITATE poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul PARTICULARITATE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul particularitate are forma: particularități
VEZI PLURALUL pentru PARTICULARITATE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE particularitate?
Vezi cuvântul particularitate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul particularitate?
[ par-ti-cu-la-ri-ta-te ]
Se pare că cuvântul particularitate are şapte silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PARTICULARITATE

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Uncial, -ă, unciale, adjectiv în sintagmele scriere uncială?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
pe nedrept, ilegal
așa se vorbește, așa se vorbește, așa se spune
scriere cu litere majuscule derivate din literele romane capitale și deosebindu-se de acestea prin rotunjimea formelor
persoană care profită de situațiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app