 | as |
|
| Părinte [ pă-rin-te ] VEZI SINONIME PENTRU părinte PE ESINONIME.COM definiția cuvântului parinte în mai multe dicționareDefinițiile pentru parinte din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PĂRINTE: PĂRÍNTE, părinți, substantiv masculin 1. (Cu o nuanță de solemnitate, de respect) Tată. Ia aminte, copilule, s-auzi ce-a spus părintele tău! SADOVEANU, O. III 104. Fiul craiului... începe a plînge în inima sa, lovit fiind în adîncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui său. CREANGĂ, P. 189. • Părinte de familie = cap de familie. Era părintele de familie din tren, de astă-toamnă. C. PETRESCU, C. vezi 184. 2. (La plural ) Tata și mama. Părinții mei voiau să facă din mine un om de lume. GALACTION, O. I 56. Aici l-a legănat Măicuța lui, dragi și-aici în sat Sînt morți părinții lui! COȘBUC, P. I 232. Și era una la părinți Și mîndră-n toate cele. EMINESCU, O. I 167. Ci eu m-am gîndit, Peste negrii munți, La dragii de părinți. TEODORESCU, P. P. 46. Părinți buni vezi bun (VII). – Strămoși, străbuni. vezi bătrî n. Sînt copilul unui neam sărac, Bieți romîni ce scormonesc pămîntul, Unde-și au părinții lor mormîntul. BENIUC, vezi 10 Căci te iubeam cu ochi păgîni Și plini de suferinți, Ce mi-i lăsară din bătrîni, Părinții din părinți. EMINESCU, O. I 192. Deschid sînta carte unde se află înscrisă gloria Romîniei, ca să pun înaintea ochilor fiilor ei cîteva pagini din viața eroică a părinților lor. BĂLCESCU, O. II 25. 3. Întemeietor (al unui neam, al unei familii); creator, inițiator, fondator (al unei științe, al unei mișcări culturale, literare etc.). Herodot e supranumit părintele istoriei. 4. Termen cu care se adresează cineva preoților și călugărilor (învechit, rar, și altor persoane). Apoi ce să facem, domnule părinte, răspunse primarul... REBREANU, I. 22. De treabă ofițer, să-ți spun drept! De aseară, de cînd a tras in gazdă la noi... tot părinte ispravnice mi-o zis. ALECSANDRI, T. I 198. Ce zici, părinte? zise sărmana femeie, inturnîndu-se cu ochi lăcrimători spre mitropolitul. NEGRUZZI, S. I 162. • (Ca epitet) Părintele Naie era înzestrat de mic cu o voce pentru teatru. ARGHEZI, R. T. 5. ♦ Preot, călugăr. Silirăm treptele spre arhondaric și părintele se aplecă spre noi cu luminarea, ca să ne vadă de aproape. SADOVEANU, O. VII 182. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PĂRINTE: PĂRÍNTE, părinți, substantiv masculin 1. (La plural ) Tata și mama. ♦ Fiecare dintre cei doi părinți (1). • (La plural ) Strămoși, străbuni. 2. Bărbat considerat în raport cu copiii săi; tată. ♦ figurat Îndrumător, călăuzitor, protector spiritual, călugăr. 3. figurat Fondator, întemeietor, inițiator (al unei științe, al unei mișcări culturale etc.). ♦ Părinții Bisericii = învățătorii și scriitorii vechii Biserici creștine, ca martori și reprezentanți cu autoritate ai tradiției doctrinare a Bisericii, care pe baza scripturilor și a tradiției au elaborat ansamblul doctrinelor creștinismului. 4. figurat (în limbajul bisericesc) Dumnezeu (ca protector al oamenilor). ♦ Șef al religiei creștine, întemeietor sau conducător al Bisericii creștine. • (Prea) sfântul părinte = papa. 5. figurat Preot. – latina parens, -ntis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PĂRINTE: PĂRINTE s. 1. tată, (franțuzism) papa, (învechit și popular) taică, (popular) tătîn, (învechit și regional) nene, (regional) tataie, (prin Moldova) babacă, babaie, (Munt, Olt., Dobr., sudul Moldova și sudul Transilvania) tete, (familial) bătrînul (articulat), tati, (argotic) puriu. 2. (la plural ) (familial) bătrîni (la plural). (Ce fac parinteii tăi?) 3. (la plural ) străbuni (la plural), strămoși (la plural). (parinteii noștri din alte verb reflexiv:emuri.) 4. (termen bisericesc) popă, preot, (livresc) sacerdot. 5. (termen bisericesc) călugăr, monah. 6. (termen bisericesc) atotputernicul (articulat), creatorul (articulat), divinitate, domnul (articulat), dumnezeire, dumnezeu, providență, puternicul (articulat), stăpînul (articulat), tatăl (articulat), ziditorul (articulat), (în limbajul bisericesc) preaînaltul (articulat), preaputernicul (articulat), (învechit și popular) pronie, (popular) sfîntul (articulat), sîntul (articulat), (învechit) atotțiitorul (articulat), tvoreț, zeu. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PĂRINTE: PĂRÍNTE, părinți, substantiv masculin 1. (La plural ) Tata și mama. ♦ Fiecare dintre cei doi părinți (1). • (La plural ) Strămoși, străbuni. 2. Bărbat considerat în raport cu copiii săi; tată. ♦ figurat Îndrumător, călăuzitor, protector spiritual. 3. figurat Fondator, întemeietor, inițiator (al unei științe, al unei mișcări culturale etc.). 4. figurat (În limbajul bisericesc) Dumnezeu (ca protector al oamenilor).** Șef al religiei creștine, întemeietor sau conducător al Bisericii creștine. • (Prea) sfântul părinte = papa. 5. figurat Preot. – latina parens, -ntis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru părinte: părinte m. 1. tată (cu o nuanță de solemnitate): a fost un adevărat părinte pentru mine; 2. titlu de onoare dat preoților si călugărilor: lasă grija sfinților în seama părinților EM.; 3. cel ce a făcut mult pentru binele public: părintele poporului; 4. creator, fundator: Herodot e părintele istoriei; 5 plural tata și mama: părinții noștri; părinții conscriși, senatorii în Roma antică; sfinții Părinți, cei mai iluștri învățați ai Bisericii creștine, ale căror scrieri au un caracter dogmatic. [latina PARENTEM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru părinte: părínte (părínți), substantiv masculin – 1. Tată. – 2. Titlu de reverență pentru clerici. – 3. (plural) Strămoși; tata și mama. – Mr. p(ă)rinte. latina parentem (Pușcariu 1271; Candrea-Dens., 1338; REW 6233), conform albaneză prinț, plural përinthë (Philippide, II, 650), italiana , portugheză parente, prov., cat. paren, limba franceza parent, spaniolă pariente. Uz general (ALR, I, 151). – derivat părintesc, adjectiv (patern; familial); părintește, adverb (ca un părinte; cu dragoste); părinție, substantiv feminin (învechit, paternitate). Forme diferite ale cuvantului parinte: părínți Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru părinte: părínte m. (latina părens, -ĕntis, despre párere a naște; italiana pg. parente, limba franceza parent, spaniolă pariente. vezi ovi-par). Tată (în stil solemn). Titlu respectuos adresat preuților și călugărilor. Creator, fundator: Ipocrate e părintele medicineĭ. plural Tata și mama: părințiĭ meĭ. Părințiĭ Bisericiĭ, apostoliĭ, mariĭ teologĭ care aŭ lăsat scrierĭ monumentale. Părințiĭ conscrișĭ, senatoriĭ vechiĭ Rome. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PĂRINTE: PĂRÍNTE parinteți m. 1) Bărbat în raport cu copiii săi. 2) la plural Tata și mama. 3) mai ales la plural Persoană care aparține generațiilor precedente; strămoș; străbun. 4) figurat Persoană care a pus temelia unui domeniu de activitate; întemeietor; fondator. 5) figurat (folosit și ca adresare către un preot sau un călugăr) Îndrumător spiritual. /<lat. parens, parintetis Forme diferite ale cuvantului parinte: parinteți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru părinte: părínte substantiv masculin, plural părínți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru părinte: părínte substantiv masculin, plural părínți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PARINTE' parineálăPARÍNGpărî́ngăpariníPĂRÍNTEPĂRINȚÉLPĂRINȚÉNIEPĂRINTÉSCPĂRINTÉȘTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL părinte Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului părinte dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ce fac părinteii tăi? 3. Părinteii noștri din alte verb reflexiv:emuri. PĂRÍNTE părinteți m. Parens, părintetis. Ce fac părinteții tăi? 3. |
GRAMATICA cuvântului părinte? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului părinte. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul părinte poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE părinte? Vezi cuvântul părinte desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul părinte?[ pă-rin-te ] Se pare că cuvântul părinte are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL părinte Inţelegi mai uşor cuvântul părinte dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Părinte de familie = cap de familie ♦ Părinții Bisericii = învățătorii și scriitorii vechii Biserici creștine, ca martori și reprezentanți cu autoritate ai tradiției doctrinare a Bisericii, care pe baza scripturilor și a tradiției au elaborat ansamblul doctrinelor creștinismului Prea sfântul părinte = papa Prea sfântul părinte = papa |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL părinte |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Căldare de rachiu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul părinte are forma: părínți
