eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție parcurge


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Parcurge [ par-cur-ge ]
VEZI SINONIME PENTRU parcurge PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului parcurge în mai multe dicționare

Definițiile pentru parcurge din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a parcurge
Verbul: a parcurge (forma la infinitiv)
A parcurge conjugat la timpul prezent:
  • eu parcurg
  • tu parcurgi
  • el ea parcurge
  • noi parcurgem
  • voi parcurgeți
  • ei ele parcurg
VEZI VERBUL a parcurge CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PARCURGE:
PARCÚRGE, parcurg, verb

III. tranzitiv

1. (Cu privire la drumuri sau distanțe) A străbate (de la un capăt la altul). Același ceas... măsura și pașii celor ce parcurgeau cei cîțiva metri ai foaierului. CAMIL PETRESCU, N.

14. Se urcă în avion să parcurgă cinci sute de kilometri în două ore. C. PETRESCU, Î. II 268.

2. A trece cu privirea peste ceva; a citi în treacăt, în grabă, a răsfoi (o carte, un ziar). Parcurse distrat, cu ochii, calea-laptelui, boltită de-a curmezișul cerului. C. PETRESCU, Î. I 18.

– Forme gramaticale: perfectul simplu parcursei, participiu parcurs.

– Variante: (învechit) percúre (I. IONESCU, M. 65) verb III, parcurá (GHICA, A. 52) verb

I.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PARCURGE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PARCURGE:
PARCURGE verb

1. a face, a merge, a străbate. (parcurge zilnic 10 km.)

2. a măsura, a străbate. (parcurge camera de la un capăt la celălalt.)

3. (SPORT) a acoperi, a străbate. (Atletul a parcurge distanța de 5 000 m în...)

4. a colinda, a cutreiera, a străbate, a vîntura, (popular și fam.) a bate, (popular) a călca, a ocoli, a petrece, (învechit și regional) a răzbate, (învechit) a plimba, (rar figurat) a treiera. (parcurge pe rînd satele și orașele.)

5. a străbate, a traversa, (învechit) a spăla. (Dunărea parcurge mai multe țări.)

6. a citi, (livresc) a lectura, (învechit și popular) a spune, a zice. (A parcurge cîteva rînduri.)

7. a răsfoi, (rar) a petrece. (A parcurge o lucrare, notițele.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PARCURGE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PARCURGE:
PARCÚRGE, parcúrg, verb

III. tranzitiv

1. (Adesea figurat) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt).

2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva.
♦ specializare A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; prin generalizare a citi.

3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Variante: (învechit) parcurá verb I]

– Din limba franceza parcourir (după curge).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PARCURGE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PARCURGE:
PARCÚRGE, parcúrg, verb

III. tranzitiv

1. (Adesea figurat) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt).

2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva.
♦ specializare A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; prin generalizare a citi.

3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Variante: (învechit) parcurá verb I]

– Din limba franceza parcourir (după curge).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

parcurge
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru parcurge:
parcúrge (parcúrg, parcúrs), verb

– A străbate, a merge.

– Variante parcurge. în franceză parcourir, adaptat la conjug. lui a curge.

– derivat parcurs (variantă percurs), substantiv neutru (distanță străbătută).
Forme diferite ale cuvantului parcurge: parcúrg parc

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

PARCURGE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PARCURGE:
PARCÚRGE verb

III. trecut

1. A străbate (un drum, o distanță).

2. A citi, a examina rapid cu privirea; a răsfoi. [P.i. -cúrg, perfect simplu -cursei, participiu -curs. / după limba franceza parcourir].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

parcurge
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru parcurge:
parcúrge (a parcurge) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele parcúrg, persoana întâi plural: noi parcúrgem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu parcurséi, persoana întâi plural: noi parcúrserăm; gerunziu parcurgấnd; participiu parcúrs
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

parcurge
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru parcurge:
parcúrge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele parcúrg, persoana întâi plural: noi parcúrgem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu parcurséi, persoana întâi plural: noi parcúrserăm; participiu parcúrs
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

PARCURGE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PARCURGE:
PARCÚRGE verb trecut

1. a străbate (un drum, o distanță).

2. a citi, a examina rapid cu privirea; a răsfoi. (după limba franceza parcourir)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme


CUVINTE APROPIATE DE 'PARCURGE'
PARCOMÉTRUpârcuíPARCURÁparcúrgPARCÚRGEPARCÚRGEREPARCÚRSPARD. 1.părdá

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PARCURGE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului parcurge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Parcurge zilnic 10 km.
Parcurge camera de la un capăt la celălalt.
Atletul a parcurge distanța de 5 000 m în.
Parcurge pe rînd satele și orașele.
Dunărea parcurge mai multe țări.
A parcurge cîteva rînduri.
A parcurge o lucrare, notițele.
Parcurge zilnic 10 km.
Parcurge camera de la un capăt la celălalt.
Atletul a parcurge distanța de 5 000 m în.
Parcúrge a parcurge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele parcúrg, persoana întâi plural: noi parcúrgem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu parcurséi, persoana întâi plural: noi parcúrserăm; gerunziu parcurgấnd; participiu parcúrs.

GRAMATICA cuvântului PARCURGE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului parcurge.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PARCURGE poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul PARCURGE sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE parcurge?
Vezi cuvântul parcurge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul parcurge?
[ par-cur-ge ]
Se pare că cuvântul parcurge are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PARCURGE

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Nucleu de galaxie?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
în mod absolut, negreșit
a-și spune numele, calitatea; a se prezenta
porțiune centrală a unei galaxii, cu aspect compact
a muri
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app