 | as |
|
| Păpa [ pă-pa ] VEZI SINONIME PENTRU păpa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului papa în mai multe dicționareDefinițiile pentru papa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a păpa (forma la infinitiv) A păpa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PĂPA: PĂPÁ, pap, verb I. tranzitiv 1. (În graiul copiilor și, prin imitație, familiar sau ironic, în cel al adulților) A mînca. O cloșcă cu pui mai rămăsese și mi-a păpat-o și p-aia. DELAVRANCEA, S. 230. Un dușman de lup... de mult pîndea verb reflexiv:eme cu prilej ca să pape iezii. CREANGĂ, O. A. 139. Nu mi-i foame... – Nu?... Ai păpat zacuscă astăzi? ALECSANDRI, T. I 205. 2. figurat A risipi, a irosi, a prăpădi ceva prin cheltuieli nebunești; a toca. (Cu pronunțare regională) Moșia preuților a papat-o ca și pe moșia Humulești. CREANGĂ, A. 80. • Expresia: Pupă-l în bot și-i papă tot = dă-te bine pe lîngă cel puternic și despoaie-l cît poți. Tot vorba bietei neveste, zice: «Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot», că sătulul nu crede la ăl flămînd! CARAGIALE, O. I 107. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PAPĂ: PÁPĂ (< latina) substantiv masculin Capul bisericii romano-catolice, vicar al lui Iisus Hristos și urmaș al Sfântului Petru. Din 1359 ales pe viață, întotdeauna din rândul cardinalilor, de un Conciliu al cardinalilor și al statului Vatican. Din 10 octombrie 1978, papă la Vatican este Ioan Paul al II-lea (Karol Wojtyła), primul papă neitalian începând din 1523. La invitația patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, papa Ioan Paul al II-lea a efectuat o vizită în România (7-9 mai 1999), prima de acest fel într-o țară cu majoritate ortodoxă. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru papă: pápă substantiv masculin – Șeful bisericii romano-catolice. latina pappa (secolul XVII). – derivat papistaș, substantiv masculin (catolic), din în limba maghiara pápistas (Cihac, II, 520; Gáldi, Dict., 152), conform limba neogreacă παπιστης, limba bulgară papištaš; papal, adjectiv, din limba franceza papal; papalitate, substantiv feminin, format după limba franceza papauté; papistăși, verb reflexiv (a trece la catolicism); papiștășie, substantiv feminin (catolicism); papistășesc, adjectiv (catolic). Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PAPĂ: PÁPĂ1 substantiv feminin 1. (În graiul copiilor și, prin imitație, în cel al adulților) Mîncare. Ce faci tu acolo de azi dimineață, ca un lăstun? – Așez fînu în podu șurii... Cobori iute, că ți-am adus papă. ALECSANDRI, T. 896. 2. (Regional) Papară (2), scrob. Șede curca și se ouă, Și se ouă două ouă, Să vă facă papă vouă. MARIAN, NU. 363. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru papă: 1) pápă m., plural ĭ (vechea slavă papa, greacă páppas, latina papa, tată, epitet respectuos adresat episcopilor. Papa, un papă, al papiĭ saŭ al luĭ papa, unuĭ papă. vezi păpădie). Șefu bisericiĭ catolice, cu sediu în Roma. (Se găsește în manuscrise deja în secolul 17). – La Dos. și pápij m. (poloneză papiež). vezi popă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PAPĂ: PÁPĂ2, papi, substantiv masculin Șeful bisericii catolice. S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta, Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta, Fulgerele adunat-au contra fulgerului care In turbarea-i furtunoasă a cuprins pămînt și mare. EMINESCU, O. I 146. • Expresia: A fi mai catolic decît papa vezi catolic. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru papă: pápă substantiv feminin singular (învechit și regional) 1. mâncare pentru copii mici făcută din lapte și griș; mâncare. 2. mâncare îngroșată cu făină sau mălai. 3. omletă. 4. mâncare ciobănească din caș și urdă, prăjite împreună. 5. mălai cu apă pentru puii mici de găină. 6. lăptișor-de-matcă. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PĂPA: PĂPÁ, pap, verb I. tranzitiv 1. (În graiul copiilor) A mânca. • Compus: papă-lapte substantiv masculin invariabil = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț. 2. figurat (familial) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – latina pappare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PĂPA: PĂPÁ, pap, verb I. tranzitiv 1. (În graiul copiilor) A mânca. • Compus: papă-lapte substantiv masculin invariabil = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț. 2. figurat (familial) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – latina pappare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PAPA: PAPÁ substantiv masculin (Franțuzism) Tată. Papa nu mai poate să trimeată cîte 500 lei pe lună. GHEREA, ST. Hristos 1268. Șopti încet și cu glasul înecat de lacrimi: «Bună sară, papa!». EMINESCU, N. 39. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PAPĂ: PÁPĂ1 substantiv feminin 1. (În graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copiii) Mâncare. • Compus: (regional) papa-găini = păpădie. 2. (regional) Omletă (din ouă). – latina pappa. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PAPĂ: PÁPĂ2, papi, substantiv masculin Capul Bisericii romano-catolice, al statului Vatican; vicar al lui Isus Hristos și urmaș al Sfântului Petru, ales pe viață. – Din latina, limba slavă (veche) papa. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PAPĂ: PÁPĂ1 substantiv feminin 1. (În graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copiii) Mâncare. Compus: (regional) papa-găinii = păpădie. 2. (regional) Omletă. – latina pappa. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PAPA: PAPÁ substantiv masculin singular (Franțuzism) 1. Tată. 2. (Rar) Termen familiar folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat mai în vârstă. – Din limba franceza papa. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PAPA: PAPÁ substantiv masculin (Franțuzism) 1. Tată. 2. (Rar) Termen familiar folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat mai în vârstă. – Din limba franceza papa.[1] Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PAPĂ: PÁPĂ1 forme (în limbajul copiilor mici sau al maturilor când vorbesc cu copiii mici) Ceea ce se mănâncă; mâncare. /<lat. pappa Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PAPĂ: PÁPĂ substantiv masculin Șeful bisericii romano-catolice (și al statului Vatican). [< latina papa, conform italiana papa < greacă papas – părinte]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru papă: 2) pápă forme, plural e (latina pappa și pâpa, italiana pappa). Mîncare în limba copiilor. Mîncare moale, ca lapte cu orez ș. a. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PAPA: PAPÁ m. rar (și cuvânt de adresare a copiilor către tată) Bărbat în raport cu copiii săi; tată. /<fr. papa Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PAPĂ: PÁPĂ2 papai m. Șef suprem al bisericii catolice și al Vaticanului. [G.-D. papei] /<lat., limba slavă (veche) pappa Forme diferite ale cuvantului papa: papai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru păpa: păpa verb vezi ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. IROSI. ÎMPRĂȘTIA. MÎNCA. PRĂPĂDI. RISIPI. ZVÎRLI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PAPĂ: PÁPĂ2, papi, substantiv masculin Capul Bisericii catolice (și al statului Vatican). – Din latina, limba slavă (veche) papa. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru păpa: păpá (a papa) (familial) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu pap, persoana a doua singular: tu papi, 3 pápă; conjunctiv prezent 3 să pápe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PAPĂ: PÁPĂ substantiv masculin șeful bisericii romano-catolice (și al statului Vatican). (< latina papa) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PAPĂ: PÁPĂ substantiv (termen bisericesc) pontiful roman, pontiful Romei, sfântul părinte, suveranul pontif. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PAPĂ: PAPĂ substantiv (termen bisericesc) pontiful roman, pontiful Romei, sfîntul părinte, suveranul pontif. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PAPĂ: PÁPĂ substantiv verbal aliment, hrană, jumări, mâncare, omletă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru papă: papă substantiv verbal ALIMENT. HRANĂ. JUMĂRI. MÎNCARE. OMLETĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru păpa: păpá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu pap, persoana a treia singular: el / ea și plural pápă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru păpa: păpa, pap vezi t. (în limbajul copiilor mici) a mânca Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru papă: pápă2 (prelat) substantiv masculin, genitiv dativ articulat pápei; plural papi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru papă: pápă (termen bisericesc) substantiv masculin, genitiv dativ articulat pápei; plural papi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Papa: Papa m. capul Bisericii catolice: Papa dela Roma. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru papă: pápă (mâncare) substantiv feminin, genitiv dativ articulat pápei Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru papă: pápă1 (mâncare) substantiv feminin, genitiv dativ articulat pápei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PAPA: PAPÁ substantiv masculin (familial) Tată. [< limba franceza papa]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PAPA: PAPÁ substantiv masculin (familial) tată. (< limba franceza papa) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru papa: !papá (în franceză) substantiv masculin, genitiv dativ lui papá Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PAPA: PAPÁ substantiv verbal părinte, tată. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru papa: papa substantiv verbal PĂRINTE. TATĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru papa: papá substantiv masculin Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PAPA' păorímePÁOSpăosáPAPPAPÁPAPA-GĂÍNIIpápă-láptepápă-tótpapábil |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL papa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului papa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PÁPĂ2 papai m. Păpá a papa familial verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu pap, persoana a doua singular: tu papi, 3 pápă; conjunctiv prezent 3 să pápe. |
GRAMATICA cuvântului papa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului papa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul papa poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE păpa? Vezi cuvântul păpa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul păpa?[ pă-pa ] Se pare că cuvântul păpa are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL papa Inţelegi mai uşor cuvântul papa dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Pupă-l în bot și-i papă tot = dă-te bine pe lîngă cel puternic și despoaie-l cît poți Compus: papă-lapte substantiv masculin invariabil = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț Compus: papă-lapte substantiv masculin invariabil = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț Compus: regional papa-găini = păpădie Compus: regional papa-găinii = păpădie |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL papa |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Mișcare geocentrică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul păpa se conjugă: ei ele pápă
