 | as |
|
| Pană [ pa-nă ] VEZI SINONIME PENTRU pană PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pana în mai multe dicționareDefinițiile pentru pana din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a pana (forma la infinitiv) A pana conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PANĂ: PÁNĂ1, pene, substantiv feminin I. 1. Formație cornoasă care acoperă corpul păsărilor, compusă dintr-un cotor gol pe dinăuntru pe care sînt așezate simetric, lateral, fire (pufoase). Nu știam că rățoiul cel mare... e o pasere sfîntă din țara de la miazăzi, – cu pene de azur și ochii de ametiste fumurii. SADOVEANU, O. A. II 146. La poalele lor cuibează vulturii cei falnici cu late pene negre. ODOBESCU, S. III 16. Amândoi ne potrivim, Și la ochi și la sprâncene, Ca doi porumbei la pene. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 50. *Expr.Ușor în pene = îmbrăcat subțire, cu veșminte sumare; prin extensie rău îmbrăcat, zdrențăros. Căldura după ce trece Și începe vîntul rece, Țiganul ușor în pene... Acum vede că îi pasă. PANN, P. vezi I 107. Smuls de pene = rușinat, umilit. Viteji din gură, care s-au întors acasă smulși de pene, de nu ș-au mai venit în fire. La TDRG. A lua (pe cineva) în (sau prin) pene = a lua (pe cineva) la ceartă. Fără grijă, se duce la împăratul. Acolo, măria-sa, gata să-l ia prin pene. PAMFILE, M. R. I 90. A se umfla în pene = a se îngîmfa, a se fuduli. Poți să te umfli-n pene! Am să te-ascult. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 13. Mă umflam în pene ca și cînd prin vitejia mea s-ar fi fost isprăvit această izbândă. La TDRG. • figurat Chipul ei din calea noastră orice piedică gonea Și făcea din mine pană și din roibu-mi rîndunea. EFTIMIU, Î. 36. • Compus; pana-zburătorului = plantă erbacee din familia eruciferelor, cu flori mari violete; crește prin pădurile umbroase de la munte (Lunaria anua). 2. (La plural ) Material pentru umplerea pernelor, a saltelelor etc.; penele (1) de pasăre sau firele pufoase desprinse de pe cotoarele penelor (1), folosite în acest scop. vezi fulg, pu forme Se suie iute în pod și scoboară de acolo un știubei cu pene rămase tocmai de la răposata soacră-sa. CREANGĂ, P. 5. 3. Podoabă făcută din una sau din mai multe pene colorate (1), care se poartă la pălării; penaj care împodobește coifurile; panaș, pompon. Și eu trimite-voi Ce-i mai mîndru pe la noi: Oastea mea cu flamurile, Codrul și cu ramurile, Coiful nalt cu penele. EMINESCU, O. I 149. ♦ (Transilvania) Podoabă făcută din alt material decît din pene, în special floare sau buchet de flori naturale sau artificiale (purtată la pălărie de flăcăii de la țară); broderie în formă de floare. își tocmiseră apoi la un cojocar meșter, în Turda, cojoace cu pene roșii. DAN, U. 3. Știi, fetiță, ce ți-am spus, La cules de cucuruz: Să porți pană de colie, Să-mi fii dragă numai mie? BIBICESCU, P. P. 64. ♦ Aripă de gîscă sau de altă pasăre, folosită la ștergerea prafului de pe obiecte, la scuturatul vetrei etc. ♦ Smoc de pene (1) de la aripi sau din coada păsărilor, folosit pentru ungerea cu grăsime a foilor de plăcintă. ♦ Plută făcută din cotorul unei pene (1) de pasăre, pentru a ține cîrligul undiței la adîncimea voită. Doi băiețandri zvîrleau și trăgeau undițele și urmăreau cu ochii, încordați, fuga pe unde a penei. SADOVEANU, la TDRG. 4. Ustensilă de scris făcută din pană de pasăre (mai ales de gîscă), ascuțită și despicată la vîrf, întrebuințată înainte de inventarea penițelor de metal; prin extensie toc de scris, condei. Diacul sta neclintit la pămînt... ținînd în dreapta, cape un lucru scump, pana de gîscă. SADOVEANU, O. VII 25. Împărăteasa, luînd o pană, a-nceput să scîrțîie pe hîrtie. CARAGIALE, O. III 89. De ce pana mea rămîne în cerneală, mă întrebi? De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi? EMINESCU, O. I 137. • figurat Sub pana lui Eminescu limba romînească s-a înmlădiat armonios. SADOVEANU, E. 73. ♦ figurat Stilul, felul de a scrie al unui autor; arta de a scrie; prin extensie scriitor. Cam pe la anul 1846, Nicu Bălcescu a mai făcut și o altă călătorie în Moldova... unde s-a găsit în strînsă legătură cu Alecu Rusu, și nu este de mirat că acești doi tineri să-și fi ezersat (= exersat) în comun pana și imaginațiunea lor, unul în limba romînă, celălalt în limba franceză. GHICA, S. A. 145. Și istoria noastră are întîmplări, are portrete, care nicidecum n-ar răminea mai prejos decît eroii celor vechi, dacă acestora li s-ar scoate aoreola poetică cu care pana geniului i-a înfrumusețat. KOGĂLNICEANU, S. A. 56. 5. (Prin analogie; regional) Pănușă. încep prin a desface penele sau pănușele știuleților... trăgîndu-le apoi în jos. PAMFILE, A. R. 218. II. 1. Bucată de lemn sau de metal, de forma unei prisme triunghiulare, întrebuințată pentru despicarea lemnelor, pentru spargerea unor corpuri, pentru detașarea unor bucăți dintr-un material etc. Manipulațiunea despicării bilei...cere o dexteritate practică cu atît mai admirabilă, cu cît muncitorul n-are alte unelte decît o custură, o pană și un mai. I. IONESCU, M. 397. ♦ Piesă de lemn sau de metal în formă de prismă, folosită la fixarea sau înțepenirea unor piese, la asamblarea sau la solidarizarea unor organe de mașină, a unor elemente de construcție etc. Coada se întărește în urechea sapei prin ajutorul unei pene de lemn sau unui piron sau cui de fier. PAMFILE, A. R. 74. ♦ (tipografie) Piesă care se intercalează între matrițele de linotip pentru a le spația. ♦ Partea lată, plană a unor obiecte, instrumente etc.; lamă. Numai privirile agere se furișau de sub sprîncene spre boier, strălucind ca pene de săbii. SADOVEANU, P. 51. Vîslea hoțește, fără să scoată pana lopeții din apă. BART, E. 329. ♦ Felioară de slănină cu care se împănează carnea. 2. Partea ciocanului, opusă capului, prelungită și subțiată spre vîrf. 3. Bețișor cu care se strînge frînghia ferăstrăului pentru a întinde pînza; cordar (2). 4. (În expresie) Pana căpăstrului = ștreang sau curea cu care se priponește calul. 5. Partea unei cîrme de navă, care poate fi rotită în jurul unui ax vertical și asupra căreia se exercită presiunea apei pentru a schimba direcția de mișcare a navei. 6. Placă mică de os, de celuloid sau de alt material, cu care se ating coardele cobzei; plectru. ♦ Lama unor instrumente de suflat; ancie. 7. (În expresie) Pană de somn = bucată de somn, de la pîntece sau de la coadă, sărată sau preparată în oțet. 8. (Sport; în expresie) Categoria pană = categorie în care intră luptătorii și boxerii cu greutatea corpului cuprinsă între 54 și 57 kg. – Variantă: peánă (COȘBUC, P. II 256, ODOBESCU, S. A. 136, JARNÍK-BÎRSEANU, despre 39, ALECSANDRI, P. P. 3) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PANĂ: PÁNĂ1, pene, substantiv feminin I. 1. Fiecare dintre formațiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor, servind la protecția lui și la zbor, compusă dintr-un cotor pe care sunt așezate simetric, de-o parte și de alta, fire (pufoase). • Expresia: Ușor în pene = îmbrăcat subțire, sumar; prin extensie prost îmbrăcat, zdrențăros. Smuls de pene = rușinat, umilit. A lua (pe cineva) în (sau prin) pene = a certa, a mustra (pe cineva). • Compuse: pana-zburătorului = plantă erbacee cu frunze păroase, și cu flori mari, violete sau albe, fără miros (Lunaria annua); pana-gâștei = specie de mușchi cu tulpina dreaptă, cu ramuri arcuite și inegale, formând tufe mari, verzi sau gălbui (Hylocomium triquetrum). ♦ Smoc de pene1 (I 1) sau aripă care servește la diverse scopuri practice gospodărești. 2. (La plural ) Pene1 (I 1) de pasăre sau fire pufoase desprinse de pe cotoarele acestora, care servesc la umplerea pernelor, a saltelelor etc.; prin extensie așternut (moale) de pat (cu pene1, fulgi etc.). 3. Pană1 (I 1) de gâscă, ascuțită și despicată la vârf, întrebuințată altădată ca instrument de scris cu cerneală; prin generalizare toc de scris, condei; ceea ce servește la scris. ♦ figurat Scriere, scris; stil, fel de a scrie al unui scriitor; arta de a scrie; prin extensie scriitor. 4. Dispozitiv făcut din cotor de pană1 (I 1), care servește să țină cârligul undiței la adâncimea dorită. 5. Podoabă din pene1 (I 1), care se poartă la pălărie, în păr etc. ♦ (popular) Podoabă pentru pălărie făcută din flori (naturale sau artificiale); p. restr. floare. 6. (În sintagma) Categorie pană = categorie în care intră boxerii între 54 și 57 kg, luptătorii între 57 și 63 kg etc. II. 1. Piesă de lemn sau de metal (de forma unei prisme), întrebuințată la despicarea lemnelor, la detașarea unor bucăți dintr-un material, la fixarea sau la înțepenirea unor piese, la asamblarea sau la solidarizarea unor organe de mașini, a unor elemente de construcție etc. ♦ (tipografie) Piesă care se intercalează între matrițele de linotip, pentru a le spația. ♦ Felioară de slănină cu care se împănează carnea ce urmează să fie friptă. 2. Partea ciocanului, opusă capului, prelungită și subțiată spre vârf. ♦ Partea lată, plată a unor obiecte, instrumente etc.; lamă. 3. Bețișor cu care se strânge frânghia ferăstrăului pentru a întinde pânza; cordar. 4. (În sintagma) Pana căpăstrului sau pană de căpăstru = ștreang sau curea cu care se priponește calul. 5. Parte a cârmei unei nave, care poate fi rotită în jurul unui ax vertical și asupra căreia se exercită presiunea apei când se schimbă direcția de mișcare a navei. 6. Placă mică de os, de celuloid etc. cu care se ating coardele la unele instrumente muzicale. ♦ Ancie (la un instrument muzical de suflat). 7. (În sintagma) Pană de somn = carnea de la pântece sau de la coada somnului. [Variante: (învechit și regional) peánă substantiv feminin] – latina pinna. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PANĂ: PÁNĂ1, pene, substantiv feminin I. 1. Fiecare dintre formațiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor, servind la protecția lui și la zbor, compusă dintr-un cotor pe care sunt așezate simetric, de-o parte și de alta, fire (pufoase). • Expresia: Ușor în pene = îmbrăcat subțire, sumar; prin extensie prost îmbrăcat, zdrențăros. Smuls de pene = rușinat, umilit. A lua (pe cineva) în (sau prin) pene = a certa, a mustra (pe cineva). • Compuse: pana-zburătorului = plantă erbacee cu frunze păroase, și cu flori mari, violete sau albe, fără miros (Lunaria annua); pana-gâștei = specie de mușchi cu tulpina dreaptă, cu ramuri arcuite și inegale, formând tufe mari, verzi sau gălbui (Hylocomium triquetrum). ♦ Smoc de pene1 (I 1) sau aripă care servește la diverse scopuri practice gospodărești. 2. (La plural ) Pene1 (I 1) de pasăre sau fire pufoase desprinse de pe cotoarele acestora, care servesc la umplerea pernelor, a saltelelor etc.; prin extensie așternut (moale) de pat (cu pene1, fulgi etc.). 3. Pană1 (I 1) de gâscă, ascuțită și despicată la vârf, întrebuințată altădată ca instrument de scris cu cerneală; prin generalizare toc de scris, condei; ceea ce servește la scris. ♦ figurat Scriere, scris; stil, fel de a scrie al unui scriitor; arta de a scrie; prin extensie scriitor. 4. Dispozitiv făcut din cotor de pană1 (I 1), care servește să țină cârligul undiței la adâncimea dorită. 5. Podoabă din pene1 (I 1), care se poartă la pălărie, în păr etc. ♦ (popular) Podoabă pentru pălărie făcută din flori (naturale sau artificiale); p. restr. floare. 6. (În sintagma) Categorie pană = categorie în care intră boxerii între 54 și 57 kg, luptătorii între 57 și 63 kg etc. II. 1. Piesă de lemn sau de metal (de forma unei prisme), întrebuințată la despicarea lemnelor, la detașarea unor bucăți dintr-un material, la fixarea sau la înțepenirea unor piese, la asamblarea sau la solidarizarea unor organe de mașini, a unor elemente de construcție etc. ♦ (tipografie) Piesă care se intercalează între matrițele de linotip, pentru a le spația. ♦ Felioară de slănină cu care se împănează carnea ce urmează să fie friptă. 2. Partea ciocanului, opusă capului, prelungită și subțiată spre vârf. ♦ Partea lată, plată a unor obiecte, instrumente etc.; lamă. 3. Bețișor cu care se strânge frânghia ferăstrăului pentru a întinde pânza; cordar. 4. (În sintagma) Pana căpăstrului sau pană de căpăstru = ștreang sau curea cu care se priponește calul. 5. Parte a cârmei unei nave, care poate fi rotită în jurul unui ax vertical și asupra căreia se exercită presiunea apei când se schimbă direcția de mișcare a navei. 6. Placă mică de os, de celuloid etc. cu care se ating coardele la unele instrumente muzicale. ♦ Ancie (la un instrument muzical de suflat). 7. (În sintagma) Pană de somn = carnea de la pântece sau de la coada somnului. [Variante: (învechit și regional) peánă substantiv feminin] – latina pinna. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PẤNĂ: PẤNĂ conjuncție, prepoziție A. conjuncție I. (Introduce propoziții circumstanțiale de timp). 1. (Stabilește un raport de posterioritate, precizând limita până la care se îndeplinește acțiunea din regentă) Greu le-a fost până și-au făcut rost de cărți. 2. (Urmat de o negație, stabilește un raport de anterioritate) Mai înainte ca..., mai înainte de... ♦ (În locuțiuni, urmat de o negație) Până când. Până ce. 3. Atâta timp cât..., câtă verb reflexiv:eme..., cât... • (În locuțiuni) Până când. Până ce. II. (Introduce propoziții circumstanțiale de loc; arată limita, hotarul în spațiu) A mers până unde nu ajunsese nimeni. B. prepoziție (Împreună cu adverbe și cu alte prepoziții formează adverbe compuse, locuțiuni, prepoziții). I. (Introduce un complement circumstanțial de timp) Până mâine dimineață să termini lucrarea. • (În prepoziții compuse) Până la. Până în. (Corelativ) Din zori și până-n seară. • locuțiune conjuncție Până când. Până ce. • Locuţiune adverbiala Până la urmă = în cele din urmă. Până una-alta = pentru moment, deocamdată. II. (Introduce un complement circumstanțial de loc; urmat de adverbe) Merg pe jos până acasă. • Locuţiune adverbiala De colo până colo = din loc în loc, în multe locuri. De sus până jos sau de jos până sus = în întregime, tot. • (În prepoziții compuse) Până la. Până în. III. (Introduce un complement circumstanțial de mod; în prepoziții compuse) S-a înduioșat până la lacrimi. • (În locuțiuni) Până acolo = în asemenea măsură, în asemenea grad. Până și = chiar și. – latina paene-ad. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PẤNĂ: PẤNĂ conjuncție, prepoziție A. conjuncție I. (Introduce propoziții circumstanțiale de timp). 1. (Stabilește un raport de posterioritate, precizând limita până la care se îndeplinește acțiunea din regentă) Greu le-a fost până și-au făcut rost de cărți. 2. (Urmat de o negație, stabilește un raport de anterioritate) Mai înainte ca..., mai înainte de... ♦ (În locuțiuni, urmat de o negație) Până când. Până ce. 3. Atâta timp cât..., câtă verb reflexiv:eme..., cât... • (În locuțiuni) Până când. Până ce. II. (Introduce propoziții circumstanțiale de loc; arată limita, hotarul în spațiu) A mers până unde nu ajunsese nimeni. B. prepoziție (Împreună cu adverbe și cu alte prepoziții formează adverbe compuse, locuțiuni, prepoziții). I. (Introduce un complement circumstanțial de timp) Până mâine-dimineață să termini lucrarea. • (În prepoziții compuse) Până la. Până în. (Corelativ) Din zori și până-n seară. • locuțiune conjuncție Până când. Până ce. • Locuţiune adverbiala Până la urmă = în cele din urmă. Până una-alta = pentru moment, deocamdată. II. (Introduce un complement circumstanțial de loc; urmat de adverbe) Merg pe jos până acasă. • Locuţiune adverbiala De colo până colo = din loc în loc, în multe locuri. De sus până jos sau de jos până sus = în întregime, tot. • (În prepoziții compuse) Până la. Până în. III. (Introduce un complement circumstanțial de mod; în prepoziții compuse) S-a înduioșat până la lacrimi. • (În locuțiuni) Până acolo = în asemenea măsură, în asemenea grad. Până și = chiar și. – latina paene-ad. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PANĂ: PÁNĂ2, pene, substantiv feminin Oprire accidentală a unei mașini sau a unui vehicul (automobil, avion, bicicletă etc.), provocată fie de stricarea unei piese a mașinii sau a vehiculului, fie de lipsa unui material de consum sau de întreținere (benzină, ulei etc.). Pană de motor. Pană de cauciuc. ▭ Ajungem înainte de a asfinți soarele. – Adevărat, drumu-i bun și verb reflexiv:emea-i lină. Dar poate s-avem o pană. SADOVEANU, O. VIII 546. Să sperăm atunci că nu o să avem nici o pană la motor. CAMIL PETRESCU, U. N. 102. • Expresia: A fi (sau a rămîne) în pană = a fi nevoit să-și întrerupă un drum, o călătorie din cauza unei pene de mașină; figurat (familiar) a fi împiedicat într-o activitate, a duce lipsă de ceva, a rămîne fără bani. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pană: pană forme 1. țeavă garnisită cu firișoare și puf, ce acopere corpul păsărilor și cu cari ele se servesc spre a sbura; 2. pană preparată spre a servi de ornament: pene la o pălărie; 3. pană de gâscă preparată, sau bucată de metal țuguiată în vârf, ce servă la scris; 4. figurat stil, mod de a scrie al unui autor: are o pană ușoară; 5. trecut (peană) buchet de flori ce flăcăii își pun la căciulă ori la pălărie; 6. prin analogie: foaia ce înfășoară ștuleții porumbului; 7. botanică pana-sburătorului, plantă ce crește prin păduri umbroase întrebuințată de babele știutoare spre a face fermece (Lunaria annua). [Vechiu-rom. și trecut peană = latina PENNA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PÂNĂ: PÂNĂ1 prepoziție 1) (exprimă un raport spațial, indicând limita finală de extindere în spațiu) Până acolo. • De sus până jos (sau de jos până sus) absolut tot; în întregime. 2) (exprimă un raport temporal, indicând limita în timp) Până diseară. 3) (intrând în componența prepozițiilor compuse, exprimă un raport spațial, temporal sau modal) Până dinspre. Până drept. Până după. Până la. Până lângă. Până pe. Până pe după. Până pe la. Până pe lângă. Până peste. Până printre. Până pe sub. Până spre. Până în. Până înspre. Până între. • Până la urmă în cele din urmă. Până una-alta deocamdată. /<lat. paene-ad Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PANĂ: PANĂ, Cornel (n. 1954, București), naist, dirijor și orchestrator de folclor român. A valorificat numeroase documente folclorice: înregistrări de arhivă, notații manuscrise și tipărituri vechi, încercând reconstituirea tehnicilor de acompaniament ale lăutarilor din secolele 17-19. Instrumentist virtuoz, a abordat și repertoriul laic și religios al muzicii culte din barocul și clasicismul european, în transcripții pentru nai și orgă, nai și pian, nai și orchestră de cameră. Forme diferite ale cuvantului pana: cornel Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PANĂ: PÁNĂ substantiv feminin 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui autovehicul, determinată de defectarea unei piese, de lipsa combustibilului etc. • A rămâne în pană = a fi împiedicat într-o activitate, a se găsi într-o situație (materială) jenantă; a nu avea bani. 2. (marină) Orientare a velelor unei nave cu pânze astfel încât să se opună vântului și să rămână pe loc; oprire a unei corăbii. [plural pane, pene. / < limba franceza panne]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PANĂ: PÁNĂ substantiv feminin 1. nefuncționare accidentală a unei mașini, a unui autovehicul. ♦ a rămâne în pana = a fi împiedicat într-o activitate, a se găsi într-o situație (materială) jenantă. 2. poziție a unei nave cu pânze care nu înaintează, având velele orientate invers, astfel încât efectul vântului se anulează. 3. grindă longitudinală rezemată pe elementele transversale de rezistență ale acoperișului. (< limba franceza panne) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PANĂ: PÁNĂ2, pene, substantiv feminin 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui mecanism, a unui vehicul. • Expresia: (familial) A fi (sau a rămâne) în pană = a nu putea continua o activitate, a duce lipsă de ceva; a rămâne fără bani. 2. Situație în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta. – Din limba franceza panne. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PANĂ: PÁNĂ2, pene, substantiv feminin 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui mecanism, a unui vehicul. • Expresia: (familial) A fi (sau a rămâne) în pană = a nu putea continua o activitate, a duce lipsă de ceva; a rămâne fără bani. 2. Poziție în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta. – Din limba franceza panne. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pană: pană forme 1. unealtă, subțiată la un căpătâiu, servind a despica lemne; 2. felie de slănină cu care se îngrașă friptura de iepure ( vezi împănat). [Vorbă identică cu cea precedentă și aplicată, prin analogie, unor obiecte lunguețe ce aduc cu o pană (conform latina PENNA, pană, aripă și săgeată)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PANĂ: PANĂ s. 1. (muzică) plectru. (pana pentru chitară.) 2. (muzică) ancie. (pana unui instrument de suflat.) 3. ic, (regional) nadă, penuș, (Maramures) cui, (Banat) găvozd, (Transilvania și Banat) țintă. (pana de despicat lemne.) 4. (tehnic) măsea. (pana la grindeiul de la piuă.) 5. (marină) safran. (pana la cîrma unei nave.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PÂNĂ: PÂNĂ2 conjuncție 1) (exprimă un raport temporal, indicând limita finală a desfășurării unei acțiuni din propoziția regentă). • Până când atâta timp; câtă verb reflexiv:eme. 2) (exprimă un raport spațial, indicând limita în spațiu a desfășurării unei acțiuni). /<lat. paene-ad Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pană: 2) *pánă forme, plural pane (în franceză panne). Stricăcĭune întîmplată unuĭ vehicul mecanic (bicicletă, automobil, aeroplan): a repara o pană. A fi în pană, a nu-țĭ merge bine. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PANA: PANÁ verb I. trecut A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< limba franceza paner]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru până: până prepoziție arată termenul final al locului, timpului și operațiunii: până la oraș, până la noapte, bate fierul până e cald. [latina PAENE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PANA: PANÁ verb trecut a trece prin făină, ou și pesmet cașcavalul, carnea, legumele și a le prăji în grăsime. (< limba franceza paner) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PANĂ: PÁNĂ substantiv verbal ascuțiș, bor, cordar, floare, întinzător, lamă, limbă, margine, pănușă, penel, strună, tăiș. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pană: pană substantiv verbal ASCUȚIȘ. BOR. CORDAR. FLOARE. ÎNTINZĂTOR. LAMĂ. LIMBĂ. MARGINE. PĂNUȘĂ. PENEL. STRUNĂ. TĂIȘ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pană: pánă (de pasăre, de lemn sau metal, de motor) substantiv feminin, genitiv dativ articulat pénei; plural péne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru păna: păná, pănéz, verb I (regional; despre butucii de vie) a schimba, a înlocui. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pana: !pána-zburătórului (plantă) substantiv feminin articulat, genitiv dativ articulat pénei-zburătórului Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pana: paná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu panéz, persoana a treia singular: el / ea și plural paneáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pană: pánă substantiv feminin, genitiv dativ articulat pénei; plural péne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru până: până conjcț., prepoziție Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PANA' PampuPAMPÚȘCĂPĂMÚCĂPANPÁNĂpána-zburătóruluipanabríciPANACAGÍUPANACÉE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL până Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului până dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Până pentru chitară. Până unui instrument de suflat. Până de despicat lemne. Până la grindeiul de la piuă. Până la cîrma unei nave. Până la grindeiul de la piuă. Până la cârma unei nave. |
GRAMATICA cuvântului până? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului până. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul până poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE pană? Vezi cuvântul pană desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pană?[ pa-nă ] Se pare că cuvântul pană are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL până Inţelegi mai uşor cuvântul până dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeUșor în pene = îmbrăcat subțire, cu veșminte sumare; prin extensie rău îmbrăcat, zdrențăros Smuls de pene = rușinat, umilit A lua pe cineva în sau prin pene = a lua pe cineva la ceartă A se umfla în pene = a se îngîmfa, a se fuduli Compus; pana-zburătorului = plantă erbacee din familia eruciferelor, cu flori mari violete; crește prin pădurile umbroase de la munte Lunaria anua În expresie Pana căpăstrului = ștreang sau curea cu care se priponește calul În expresie Pană de somn = bucată de somn, de la pîntece sau de la coadă, sărată sau preparată în oțet Sport; în expresie Categoria pană = categorie în care intră luptătorii și boxerii cu greutatea corpului cuprinsă între 54 și 57 kg Ușor în pene = îmbrăcat subțire, sumar; prin extensie prost îmbrăcat, zdrențăros Smuls de pene = rușinat, umilit A lua pe cineva în sau prin pene = a certa, a mustra pe cineva Compuse: pana-zburătorului = plantă erbacee cu frunze păroase, și cu flori mari, violete sau albe, fără miros Lunaria annua; pana-gâștei = specie de mușchi cu tulpina dreaptă, cu ramuri arcuite și inegale, formând tufe mari, verzi sau gălbui Hylocomium triquetrum În sintagma Categorie pană = categorie în care intră boxerii între 54 și 57 kg, luptătorii între 57 și 63 kg etc În sintagma Pana căpăstrului sau pană de căpăstru = ștreang sau curea cu care se priponește calul În sintagma Pană de somn = carnea de la pântece sau de la coada somnului Ușor în pene = îmbrăcat subțire, sumar; prin extensie prost îmbrăcat, zdrențăros Smuls de pene = rușinat, umilit A lua pe cineva în sau prin pene = a certa, a mustra pe cineva Compuse: pana-zburătorului = plantă erbacee cu frunze păroase, și cu flori mari, violete sau albe, fără miros Lunaria annua; pana-gâștei = specie de mușchi cu tulpina dreaptă, cu ramuri arcuite și inegale, formând tufe mari, verzi sau gălbui Hylocomium triquetrum În sintagma Categorie pană = categorie în care intră boxerii între 54 și 57 kg, luptătorii între 57 și 63 kg etc În sintagma Pana căpăstrului sau pană de căpăstru = ștreang sau curea cu care se priponește calul În sintagma Pană de somn = carnea de la pântece sau de la coada somnului Locuţiune adverbiala Până la urmă = în cele din urmă Până una-alta = pentru moment, deocamdată Locuţiune adverbiala De colo până colo = din loc în loc, în multe locuri De sus până jos sau de jos până sus = în întregime, tot În locuțiuni Până acolo = în asemenea măsură, în asemenea grad Până și = chiar și Locuţiune adverbiala Până la urmă = în cele din urmă Până una-alta = pentru moment, deocamdată Locuţiune adverbiala De colo până colo = din loc în loc, în multe locuri De sus până jos sau de jos până sus = în întregime, tot În locuțiuni Până acolo = în asemenea măsură, în asemenea grad Până și = chiar și A fi sau a rămîne în pană = a fi nevoit să-și întrerupă un drum, o călătorie din cauza unei pene de mașină; figurat familiar a fi împiedicat într-o activitate, a duce lipsă de ceva, a rămîne fără bani și trecut peană = latina PENNA A rămâne în pană = a fi împiedicat într-o activitate, a se găsi într-o situație materială jenantă; a nu avea bani ♦ a rămâne în pana = a fi împiedicat într-o activitate, a se găsi într-o situație materială jenantă familial A fi sau a rămâne în pană = a nu putea continua o activitate, a duce lipsă de ceva; a rămâne fără bani familial A fi sau a rămâne în pană = a nu putea continua o activitate, a duce lipsă de ceva; a rămâne fără bani |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL până |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A juca la bursă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul PANĂ are forma: pane
