 | as |
|
| Palatin [ pa-la-tin ] VEZI SINONIME PENTRU palatin PE ESINONIME.COM definiția cuvântului palatin în mai multe dicționareDefinițiile pentru palatin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru palatin: 1) *palatín, -ă adjectiv (latina palatinus, despre palatium, palat. vezi paladin). De la palatu împăraților romanĭ: garda palatină. Care avea verb reflexiv:e-un oficiŭ la palatu suveranuluĭ, vorbind de senioriĭ din evu mediŭ și maĭ în coace: conțiĭ palatinĭ aĭ Angliiĭ. Dela palatu luĭ Carol cel Mare: școala palatină. Din Palatinat (numele a doŭă state din vechĭu imperiu germanic): contele palatin al Rinuluĭ, electoru palatin, o principesă palatină (femeĭe saŭ fiĭcă de conte saŭ de elector palatin). S. m. Vicerege al Ungariiĭ odinioară. Guvernator al uneĭ provinciĭ în regatu Poloniiĭ. Locuitor din Palatinat. Palatină substantiv feminin Blană pe care femeile o poartă pe umerĭ (după moda principeseĭ palatine, [Carlota Elisabeta a Bavariiĭ, a doŭa nevastă a duceluĭ de Orléans] la 1676). Forme diferite ale cuvantului palatin: palatin-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PALATIN: PALATÍN1, palatini, substantiv masculin (în Evul Mediu, în Europa Apuseană) Titlu dat unui mare demnitar care îndeplinea anumite funcții la curtea sau la palatul unui rege sau al unui mare senior; principe posesor al unui palatinat; reprezentant al împăraților germani pe lângă curtea vasalilor acestora; vicerege în Ungaria medievală; titlu purtat de guvernatorul unei provincii în Polonia medievală; persoană care avea unul dintre aceste titluri. ♦ (Adjectival) Care aparține unui palatin1 sau unui palatinat, privitor la un palatin1 sau la un palatinat. – Din latina paltinus, italiana palatino, limba franceza palatin. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PALATIN: PALATIN1, palatini, substantiv masculin Titlu dat, în evul mediu, în Europa, unui mare demnitar care îndeplinea anumite funcții la curte sau la palatul unui rege sau al unui mare senior; principe posesor al unui palatinat; guvernator al unei provincii în Germania sau în Polonia medievală; vicerege în Ungaria medievală; persoană care avea unul dintre aceste titluri. ♦ (Adjectival) Care aparține unui palatin1 sau unui palatinat, privitor la un palatin1 sau la un palatinat. – Din latina palatinus, italiana palatino, limba franceza palatin. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PALATIN: PALATÍN1, palatini, substantiv masculin Mare demnitar în sistemul feudal apusean, de obicei guvernator al unei provincii. Carol văzuse pre palatinul Stanislav Leșcinski cînd îi fusese trimis deputat de confederația Varșoviei. Junele palatin plăcu cuceritorului șved. NEGRUZZI, S. I 177. [Tîrgul] are încă o grădină, cu un palat mare, împodobit cu tot feltd de flori și copaci... a grafului Alfred de Potoski, unul din cei mai bogați palatini leșăști. KOGĂLNICEANU, S. 7. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PALATIN: PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adjectiv Al cerului-gurii, al palatului1. Văl palatin. ▭ Cavitatea nazală este despărțită de cea bucală printr-un perete osos format din oasele palatine, continuate cu vălul palatului. ANATOMIA 67. Forme diferite ale cuvantului palatin: palatin-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PALATIN: PALATÍN3 (< limba franceza ) substantiv masculin Rasă de porci locală, primitivă, originară din Palatinul Podoliei, cu masă corporală mare, crescută în trecut pe scară largă mai ales în SE României. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PALATIN: PALATÍN1 I. substantiv masculin mare demnitar la palatul regilor în evul mediu. • guvernator al unei provincii. II. adjectiv referitor la palatin1 (I) sau la palatinat. (< limba franceza palatin, latina palatinus) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PALATIN: PALATÍN2, -Ă adjectiv referitor la cerul gurii, din regiunea palatului; palatal. • (substantiv neutru) os pereche în porțiunea posterioară a feței, la formarea palatului dur. (< limba franceza palatin) Forme diferite ale cuvantului palatin: palatin-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PALATIN: PALATÍN1 palatini m. (în evul mediu; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Mare demnitar (de obicei, la curtea unui rege sau a unui mare senior). /<fr. palatin Forme diferite ale cuvantului palatin: palatini Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PALATIN: PALATÍN substantiv masculin Mare demnitar la palatul regilor în evul mediu. ♦ Guvernator al unei provincii. vezi paladin. [< latina palatinus]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru palatin: 2) *palatín, -ă adjectiv (în franceză palatin, despre latina palatum, ceru guriĭ). anatomie Al ceruluĭ guriĭ, al palatuluĭ: bolta palatină. Forme diferite ale cuvantului palatin: palatin-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PALATIN: PALATÍN3 palatină (palatini, palatine) Care ține de palatin sau de palatinat; propriu palatinului sau palatinatului. /<fr. palatin Forme diferite ale cuvantului palatin: palatină Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru palatin: palatín (anatomie, istorie) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural palatíni; forme singular palatínă, plural palatíne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PALATIN: PALATÍN2 palatină (palatini, palatine) vezi PALATAL. • Boltă palatină cerul gurii. /<fr. palatin Forme diferite ale cuvantului palatin: palatină Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PALATIN, -Ă: PALATÍN, -Ă adjectiv Al cerului gurii, al palatului; palatal. [< limba franceza palatin]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Palatin: Palatin (Muntele) m. una din cele 7 coline ale Romei antice, la S. de Forul. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PALATIN: PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adjectiv (anatomie) Palatal (1). – Din limba franceza palatin. Forme diferite ale cuvantului palatin: palatin-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PALATIN: PALATIN2, -Ă, palatini, -e, adjectiv (anatomie) Palatal. – Din limba franceza palatin. Forme diferite ale cuvantului palatin: palatin-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru palatin: palatín1 adjectiv masculin, plural palatíni; forme palatínă, plural palatíne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PALATIN: PALATIN adjectiv (anatomie) palatal. (Regiunea palatin.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru palatin: palatín2 substantiv masculin, plural palatíni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PALATIN' PALATALIZÁREPALATALIZÁTpalațándrăPĂLATCAPALATINpalatínăPALATINÁLPALATINÁTPALATINUM |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL palatin Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului palatin dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PALATÍN1 palatini m. PALATÍN3 palatină palatini, palatine Care ține de palatin sau de palatinat; propriu palatinului sau palatinatului. PALATÍN2 palatină palatini, palatine vezi PALATAL. • Boltă palatină cerul gurii. Regiunea palatin. Regiunea palatin. |
GRAMATICA cuvântului palatin? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului palatin. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul palatin poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE palatin? Vezi cuvântul palatin desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul palatin?[ pa-la-tin ] Se pare că cuvântul palatin are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL palatin |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cianhidric adjectiv în sintagma acid cianhidric?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul palatin are forma: palatínă
La plural substantivul palatin are forma: palatíni
