|
Dulce [ dul-ce ] VEZI SINONIME PENTRU dulce PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pais dulce în mai multe dicționareDefinițiile pentru pais dulce din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DULCE: DÚLCE1, dulci, adjectiv I. 1. (În opoziție cu amar, sărat, acru) Care are gustul caracteristic al mierii și al zahărului. Boabele au must dulce. STANCU, despre 255. Părul grijit de dînsa era-ncărcat de pere galbene ca ceara, de coapte ce erau, și dulci ca mierea. CREANGĂ, P. 290. • figurat Bătrîna asta, cugeta ea, m-ar dori ucenică a ei. Dar mai întăi ar pofti să mă guste ca să cunoască ce fel de poamă sînt: dulce ori amară. SADOVEANU, P. M. 252. Ce-a fost verde a vestejit, Ce-a fost dulce a amărît, Ce-a fost vesel s-a mîhnit. ALECSANDRI, P. P. 336. ♦ Îndulcit (cu zahăr, cu miere etc.). Cafeaua e dulce. ♦ (Despre brînzeturi) Nesărat, proaspăt. Caș dulce. ▭ Am drăguț păcurăraș, Vine seara-aduce caș, Dimineața urdă dulce Și-mi dă gură și se duce. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 410. 2. (Despre lapte, în opoziție cu acru, bătut, prins etc.) Proaspăt (fiert sau nefiert), nefermentat. Să-mi dea orzul fiert în lapte dulce. ISPIRESCU, L. 16. Împăratul are obicei a bea în toată sara o cupă de lapte dulce. CREANGĂ, P. 97. [Îl] voi hrăni cu miez de nucă și-l voi adăpa cu lapte dulce. EMINESCU, N. 27. ♦ (Despre fructe, în opoziție cu pădureț) Care este produs de un pom fructifer, îngrijit, altoit; (despre pomi) care face fructe bune de mîncat. Să-mi aducă trei smicele de măr dulce. CREANGĂ, P. 272. Și te suie-n mărul dulce, De vezi badea cum se duce. JARNÍk-BÎRSEANU, despre 112. 3. (Despre apă, în opoziție cu sărată, de mare) De rîu, de izvor, de fîntînă; (în opoziție cu sălcie) bună de băut. Pești de apă dulce. ▭ Fîntîna... era plină pînă-n gură cu apă limpede cum îi lacrima, dulce și rece cum îi gheața. CREANGĂ, P. 290. Acuș avem să dăm peste o fîntînă cu apă dulce și rece ca gheața. id. ib. 204. II. figurat 1. (În opoziție cu aspru, urît, tare, violent) Frumos, drăgălaș, gingaș. Chipul Evantiei, luminat de dulcele ei zîmbet, nu-l părăsea o clipă. BART, E. 134. Fruntea albă-n părul galben Pe-al meu braț încet s-o culci, Lăsînd pradă gurii mele Ale tale buze dulci. EMINESCU, O. I 75. Cîntă-o albă copiliță Cu ochi dulci, dizmierdători Și cu sînul plin de flori. ALECSANDRI, P. II 90. Frumoasa noapte cînd plăpînda-i lină rază A copilei dulce frunte cu vii umbre colora. ALEXANDRESCU, P. 136. • Expresia: A face (cuiva) ochi dulci = a arunca (cuiva) priviri de dragoste, a privi galeș. ♦ (Despre miros) Plăcut, aromatic, parfumat. Prin fînețele bogate, suim la deal, și dulcele miros al florilor ne pătrunde pînă în suflet. SADOVEANU, O. VII 218. În mirosul fără asemănare de dulce pe care îl dă cîmpului sulcina... inima lui... se ușura de povara tuturor durerilor. VLAHUȚĂ, O. A. 102. Fiecare floare era... cu un miros dulce de te îmbăta. ISPIRESCU, L. 6. ♦ (Despre sunete, glas, cîntec etc.) Plăcut la auz, melodios. Ascultam picușurile streșinii în bălțile de apă, regulate și dulci. SADOVEANU, O. I 386. Ritmic valurile cad, Cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad. COȘBUC, P. I 48. Graiul ei cel dulce și viersul cu lipici. ISPIRESCU, L. 35. Mii de glasuri slabe încep sub bolta largă Un cînt frumos și dulce, adormitor. EMINESCU, O. I 94. • (Adverbial) Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara. EMINESCU, O. I 152. Cornul sună plin de jale, Sună dulce, sună greu. id. ib. 104. Ea cînta dulce ca ciocîrlia. ALECSANDRI, P. I 20. ♦ (Despre lumină sau surse de lumină) Blînd, potolit. [Pe șantiere] se lucrează... la lumina galbenă a soarelui dulce de toamnă. STANCU, U.R.S.S. 16. Acuma perdelele de la ferestrele Tincăi erau ridicate și oalele cu flori se deslușeau în lumina dulce a amurgului. SADOVEANU, O. IV 81. ♦ (Despre culori, în opoziție cu strident) Pal, estompat. Culoare dulce. 2. (Despre somn, în opoziție cu agitat, neliniștit) Liniștit, calm, ușor, odihnitor. Un somn dulce, moleșitor, mă cerca. SADOVEANU, O. VI 59. Colea despre ziuă cînd somnul e mai dulce, auzii un fîlfîit. ISPIRESCU, L. 74. După morar nu m-oi duce, Că somnul cînd e mai dulce, El moara că și-o pornește Și pe mine mă trezește. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 75. ♦ (Despre acțiuni, în opoziție cu brusc, violent) Lin, ușor, delicat. Atingere dulce. ▭ O, dulce mîngîiere! ALECSANDRI, P. A. 43. • (Adverbial) [Apa]-n urmă, liniștită Dulce unda-și alina. ALECSANDRI, P. A. 41. 3. (Despre terenuri, în opoziție cu abrupt) Cu pantă mică, înclinat puțin,ușor de urcat. Caii scunzi duceau pe povîrnișuri dulci căruțe cu turci cu fes. ARGHEZI, P. T. 160. ♦ (Despre climă și agenți fizici, în opoziție cu aspru, pătrunzător sau cu fierbinte, dogoritor) Moderat, temperat, plăcut. Climă dulce. Adiere dulce. ▭ Alei! cumnățica mea! Răsărit-ai ca o stea, Ce vînt dulce te-a bătut, La noi de te-ai abătut? ALECSANDRI, P. P. 126. 4. (Despre ființe, în opoziție cu aspru, nesuferit) Plăcut (la înfățișare sau în atitudine), simpatic (în felul de a fi), drăguț, drăgălaș, delicat, blînd. Angela...[e] frumoasă, dulce și bună. CAMIL PETRESCU, T. I 383. Iubesc o fată... dulce ca visele mării. EMINESCU, N. 13. A ta zîmbire Mi-arată cît de dulce ești. id. O. I 117. • (Poetic) Tînguiosul bucium sună, L-ascultăm cu-atîta drag, Pe cînd iese dulcea lună Dintr-o rariște de fag. EMINESCU, O. I 209. • (Urmat de o determinare introdusă prin prepoziție «la») Murad al II-lea... era... dulce la trai, dar iute la mînie. BĂLCESCU, O. II 32. Floricică mierioară... Dulce-ai fost la sărutat. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 23. • (Adverbial) Ea zîmbind își mișcă dulce a ei buze mici, subțiri. EMINESCU, O. I 79. ♦ (Alintător) Iubit, drag, scump. O, mamă, dulce mamă, din negura de verb reflexiv:emi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi. EMINESCU, O. I 129. O, dulce-al nopții mele domn, De ce nu vii tu? Vină! id. ib. 168. Amoroase porumbițe... zboară către dulcele lor cuib. ODOBESCU, S. III 35. În țara mea dulce sînt drumuri de flori. ALECSANDRI, O. 99. 5. (În opoziție cu crud, sever) Blînd, omenos. Și sufietul ei dulce din ce în ce-i mai cald. EMINESCU, O. I 95. S-au cunoscut dreapta și dulcea oblăduire, fericirea, fireasca slobozenie a norodului. GOLESCU, Î. 145. ♦ Care procură mulțumiri; plăcut, agreabil. Ce dulce gînd era! Și-acum... acum e de prisos! COȘBUC, P. I 231. De lume am fugit; o știu eu cît e de dulce și de amară, bat-o pustia s-o bată! CREANGĂ, P. 314. Mi-au adus aminte de verb reflexiv:o scenă a vieții mele, mai mult tristă decît dulce. DACIA literar 284. Erau dulci acele ore de extaz și de gîndire. ALEXANDRESCU, P. 137. ♦ (Despre vorbe) Care place, care desfată, care mîngîie; blînd. De multe ori cuvintele cele dulci sînt mincinoase și înșelătoare. POPESCU, B. III 71. Nu ies din cuvîntul ei afară nici cu fapta, nici cu vorba: căci «vorba dulce mult aduce». CREANGĂ, A. 69. ♦ (Despre gînduri exprimate, versuri etc.) De dragoste. Pe margini de caiete, scriam versuri dulci, de pildă Către verb reflexiv:eo trandafirie și sălbatecă Clotildă. EMINESCU, O. I 140. Niciodată să nu-mbuci, Pîn-aminte nu-ți aduci De-a noastre cuvinte dulci! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 263. 6. (Transilvania; despre persoane din aceeași familie) Legat printr-o legătură de rudenie apropiată, directă, de gradul întîi; (în opoziție cu vitreg) înrudit prin legături de sînge. Mamă dulce. Văr dulce. ▭ Am avut un frate dulce Ș-acuma departe-l duce. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 297. 7. (În expresie) Bube dulci vezi bubă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DULCE: DÚLCE, (A) dulci, adjectiv, (B 2) dulciuri, substantiv neutru, (B 1) substantiv neutru A. Adj. I. 1. Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului. ♦ Care a fost îndulcit (cu miere, cu zahăr etc.). 2. (Despre lapte) Proaspăt; nefermentat. ♦ (Despre brânzeturi) Care nu a fost sărat sau care a fost sărat foarte puțin. 3. (Despre fructe) Care este produs de un pom fructifer altoit, având gustul dulce (A I 1). 4. (Despre apă) De râu, de izvor, de fântână. II. figurat 1. Frumos, drăguț, gingaș. Zâmbet dulce. • Expresia: A face (cuiva) ochi dulci = a privi (pe cineva) cu dragoste; a curta. ♦ (Despre miros) Aromatic, parfumat. ♦ (Despre glas, sunete etc.) Plăcut la auz; melodios. ♦ (Despre lumină) Puțin intens, blând, potolit. ♦ (Despre culori) Estompat, paleontologie 2. (Despre somn) Liniștit, calm, odihnitor. 3. (Despre gesturi, acțiuni) Ușor, delicat, gingaș. 4. (Despre terenuri) Puțin înclinat, cu pantă redusă, ușor de urcat. 5. (Despre climă și agenți fizici) Moderat, temperat. 6. (Despre ființe) Simpatic, plăcut la înfățișare sau în comportări. ♦ Iubit, drag. 7. (Despre oameni) Blând, omenos, înțelegător. ♦ Care procură mulțumire; agreabil. ♦ (Despre vorbe) Care place, desfată, mângâie. ♦ (Despre gânduri exprimate, versuri etc.) De dragoste; prin extensie searbăd, fad. B. substantiv neutru 1. Ceea ce e plăcut, bun; ceea ce produce plăcere, bucurie. • locuțiune adjectiv De dulce = (în ritualul bisericii creștine; despre mâncăruri) care este permis numai în perioadele dintre posturi; (despre zile sau perioade) în care este îngăduit să se mănânce orice fel de aliment. • Expresia: (familial) A spune (cuiva ceva) de dulce = a spune (cuiva) lucruri dezagreabile, a reproșa (cuiva ceva), a certa pe cineva. ♦ Perioadă de timp cât este îngăduit credincioșilor creștini să mănânce carne. 2. (Mai ales la plural ) Preparat dulce (A I 1) care se mănâncă. – latina dulcis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DULCE: DÚLCE, (A) dulci, adjectiv, (B 2) dulciuri, substantiv neutru, (B 1) substantiv neutru A. Adj. I. 1. Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului. ♦ Care a fost îndulcit (cu miere, cu zahăr etc.). 2. (Despre lapte) Proaspăt; nefermentat. ♦ (Despre brânzeturi) Care nu a fost sărat sau care a fost puțin sărat. 3. (Despre fructe) Care este produs de un pom fructifer altoit, având gustul dulce (A I 1). 4. (Despre apă) De râu, de izvor, de fântână. II. figurat 1. Frumos, drăguț, gingaș. Zâmbet dulce. • Expresia: A face (cuiva) ochi dulci = a privi (pe cineva) cu dragoste; a curta. ♦ (Despre miros) Aromatic, parfumat. ♦ (Despre glas, sunete etc.) Plăcut la auz; melodios. ♦ (Despre lumină) Puțin intens, blând, potolit. ♦ (Despre culori) Estompat, paleontologie 2. (Despre somn) Liniștit, calm, odihnitor. 3. (Despre gesturi, acțiuni) Ușor, delicat, gingaș. 4. (Despre terenuri) Puțin înclinat, cu pantă redusă, ușor de urcat. 5. (Despre climă și agenți fizici) Moderat, temperat. 6. (Despre ființe) Simpatic, plăcut la înfățișare sau în comportări. ♦ Iubit, drag. 7. (Despre oameni) Blând, omenos, înțelegător. ♦ Care procură mulțumire; agreabil. ♦ (Despre vorbe) Care place, desfată, mângâie. ♦ (Despre gânduri exprimate, versuri etc.) De dragoste; prin extensie searbăd, fad. B. substantiv neutru 1. Ceea ce e plăcut, bun; ceea ce produce plăcere, bucurie. • locuțiune adjectiv De dulce = (în ritualul Bisericii creștine; despre mâncăruri) care este permis numai în perioadele dintre posturi; (despre zile sau perioade) în care este îngăduit să se mănânce orice fel de aliment. • Expresia: (familial) A spune (cuiva ceva) de dulce = a spune (cuiva) lucruri dezagreabile, a reproșa (cuiva ceva), a certa pe cineva. ♦ Perioadă de timp cât este îngăduit credincioșilor creștini să mănânce carne. 2. (Mai ales la plural ) Preparat dulce (A I 1), comestibil; desert. – latina dulcis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dulce: dúlce [Atestat: Atestat: COD. VOR. 125/5 / V: dulcelciu / Plural: dulcelciuri, dulci, dulce / Etimologie: moștenit din latinescul dulcis, -em] 1 a Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului. 2 a Care a fost îndulcit. 3 a (despre lapte) Proaspăt. 4 a (despre brânzeturi) Care nu a fost sărat. 5 a (despre brânzeturi) Care a fost sărat foarte puțin. 6 a (despre fructe) Care este produs de un pom fructifer altoit, având gust dulce (1). 7 a (despre apă) Care nu este sărată. 8 a (despre apă) De izvor. 9 a (despre apă) De fântână. 10 a (Fig) Frumos. 11 a (Fig) Drăguț. 12 a (Fig) Gingaș. 13 a (despre miros) Aromat. 14 a (despre glas, sunet etc.) Plăcut la auz Si: armonios, melodios. 15 a (despre lumină) Puțin intens Si: blând. 16 a (despre culori) Estompat. 17 a (despre somn) Liniștit. 18 a (despre somn) Odihnitor. 19 a (despre gesturi, acțiuni) Ușor. 20 a (despre gesturi, acțiuni) Delicat. 21 a (despre terenuri) Cu o pantă redusă. 22 a (despre terenuri) Ușor de urcat. 23 a (despre climă, agenți fizici) Moderat. 24 a (despre climă, agenți fizici) Temperat. 25 a (despre ființe) Plăcut la înfățișare sau în comportări Si: simpatic. 26 a (despre ființe) Iubit. 27 a (despre ființe) Drag. 28 a (despre oameni) Înțelegător. 29 a (despre oameni) Blând. 30 a (despre oameni) Care provoacă mulțumire Si: agreabil. 31 a (despre vorbe) Alintătoare. 32 a (despre gânduri exprimate, versuri etc.) De dragoste. 33 a (Îe) A face (cuiva) ochi dulcelci A privi (pe cineva) cu dragoste Si: a curta. 34 sni (Bis; despre alimente; îla) De dulce Care este permis numai în perioadele dintre posturi. 35 sni (Bis; despre zile sau perioade; îal) În care este îngăduit să se mănânce orice fel de alimente. 36 sni (Fam; îe) A spune (cuiva ceva) de dulce A spune (cuiva) lucruri dezagrabile. 37 sni (Îae) A reproșa (cuiva ceva). 38 sn Lucru sau faptă care produce plăcere. 39 sn Lucru sau faptă plăcută. 40 sn (Mpl) Alimente preparate cu zahăr sau miere. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DULCE: DÚLCE2 dulcei adjectiv 1) Care are gustul zahărului sau al mierii. Struguri dulcei. 2) Care a fost îndulcit (cu zahăr sau cu miere). 3): Lapte dulce lapte proaspăt. 4): Apă dulce apă de izvor sau de râu. 5): Caș dulce caș nesărat. 6) figurat Care produce plăcere (vizuală, auditivă, olfactivă etc.). Zâmbet dulce. Somn dulce. • Vorba dulce mult aduce cu binele poți multe. 7) (despre persoane) La care cineva ține (foarte) mult; drag; scump. Mamă dulce. 8) (despre ființe vii, de obicei mici) Care trezește simpatie. 9): Climă dulce climă temperată, moderată. /<lat. dulcis Forme diferite ale cuvantului dulce: dulcei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dulce: dulce a. 1. plăcut la gust: laptele e dulce, dulce ca zahărul; 2. care nu-i sărat: ape dulci; 3. figurat ușor și liniștit: o vieață dulce, aer dulce, somn dulce; 4. ce place inimei, spiritului: speranță dulce; 5. bun și blând: dulce păsărică; 6. care nu face rău: bube dulci. [latina DULCIS]. ║ n. 1. mâncare de carne și lăpturi: zile de dulce; 2. timpul în care se cade a mânca carne: dulcele Crăciunului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dulce: dulce adjectiv verbal AGREABIL. ARMONIOS. BLÎND. CALM. DELICAT. DOMOL. DRAG. DRĂGĂLAȘ. DRĂGUȚ. ESTOMPAT. finanțe FRUMOS. FRUMUȘEL. GINGAȘ. GRAȚIOS. IUBIT. ÎMBĂLSĂMAT. ÎMBĂTĂTOR. ÎNMIRESMAT. LIN. LINIȘTIT. MELODIC. MELODIOS. MODERAT. MUZICAL. NETULBURAT. paleontologie PALID. PARFUMAT. PAȘNIC. PIERDUT. PLĂCUT. POTOLIT. POTRIVIT. SCUMP. SONOR. STINS. SUAV. ȘTERS. TEMPERAT. TIHNIT. UNDUIOS. UȘOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru DULCE: DULCE adjectiv 1. Dulc/escu (Sur XVIII); -escul (Dm); -ești (Sd XI 85). 2. Dulceag, P., mold., act. < adjectiv dulceag. 3. Dulcici (Dm). 4. Dulceață, Ioan (Șchei II) < substantiv Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DULCE: DULCE adjectiv 1. îndulcit. (Cafea dulce.) 2. proaspăt. (Lapte dulce.) 3. nesărat. (Brînză dulce.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DULCE: DÚLCE adjectiv 1. vezi îndulcit. 2. proaspăt. (Lapte dulce.) 3. nesărat. (Brânză dulce.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dulce: dúlce adjectiv masculin și forme dúlce, genitiv dativ articulat dúlcii; plural m. și forme dulci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dulce: dúlce substantiv neutru, (preparate dulci) plural dúlciuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dulce: dúlce1 adjectiv masculin, forme dúlce; plural m. și forme dulci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dulce: dúlce2 substantiv neutru, (preparate) plural dúlciuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru dulce: dulce substantiv invariabil (tox.) canabis. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PAIS DULCE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dulce Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dulce dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 125/5 / V: dulcelciu / Plural: dulcelciuri, dulci, dulce / Etimologie: moștenit din latinescul dulcis, -em] 1 a Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului. 33 a Îe A face cuiva ochi dulcelci A privi pe cineva cu dragoste Si: a curta. 34 sni Bis; despre alimente; îla De dulce Care este permis numai în perioadele dintre posturi. 36 sni Fam; îe A spune cuiva ceva de dulce A spune cuiva lucruri dezagrabile. DÚLCE2 dulcei adjectiv 1 Care are gustul zahărului sau al mierii. Struguri dulcei. 3: Lapte dulce lapte proaspăt. 4: Apă dulce apă de izvor sau de râu. 5: Caș dulce caș nesărat. Zâmbet dulce. Somn dulce. • Vorba dulce mult aduce cu binele poți multe. Mamă dulce. 9: Climă dulce climă temperată, moderată. Cafea dulce. Lapte dulce. Brînză dulce. Lapte dulce. Brânză dulce. |
GRAMATICA cuvântului dulce? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dulce. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dulce poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dulce? Vezi cuvântul dulce desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dulce?[ dul-ce ] Se pare că cuvântul dulce are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL dulce Inţelegi mai uşor cuvântul dulce dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A face cuiva ochi dulci = a arunca cuiva priviri de dragoste, a privi galeș A face cuiva ochi dulci = a privi pe cineva cu dragoste; a curta locuțiune adjectiv De dulce = în ritualul bisericii creștine; despre mâncăruri care este permis numai în perioadele dintre posturi; despre zile sau perioade în care este îngăduit să se mănânce orice fel de aliment familial A spune cuiva ceva de dulce = a spune cuiva lucruri dezagreabile, a reproșa cuiva ceva, a certa pe cineva A face cuiva ochi dulci = a privi pe cineva cu dragoste; a curta locuțiune adjectiv De dulce = în ritualul Bisericii creștine; despre mâncăruri care este permis numai în perioadele dintre posturi; despre zile sau perioade în care este îngăduit să se mănânce orice fel de aliment familial A spune cuiva ceva de dulce = a spune cuiva lucruri dezagreabile, a reproșa cuiva ceva, a certa pe cineva |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Scriere gotică sau litere gotice, alfabet gotic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|