Definiție pace

Cautăm definiția cuvântului pace în mai multe dicționare

Definițiile pentru pace din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PACE:
PÁCE substantiv feminin

1. Stare de bună înțelegere între popoare, între țări, situație în care nu există conflict armat sau război. Poporul nostru muncitor construiește socialismul și este hotărît să apere pacea, securitatea și independența națională. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 284. E pace, tată! Toată lumea se bucură de pace. SAHIA, N. 25.
       • (Mai ales în construcții cu verbele «a cere», «a face», «a încheia», «a semna») Acordul părților beligerante asupra încetării războiului. [Tratatul asigură romînilor] dreptul de a face război sau pace. BĂLCESCU, O. II Sol de pace = trimis al uneia dintre părțile beligerante pentru a trata un astfel de acord. Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vîrf de băț. EMINESCU, O. I 146.

2. (Într-o comunitate socială) Lipsă de tulburări, de agitații, de verb reflexiv:ajbă; bună înțelegere, armonie. Vicleanul pizmuia pacea fetelor și-și vîrî coada. ISPIRESCU, E. 49. Ioane, cată să nu dăm cinstea pe rușine și pacea pe gîlceavă! CREANGĂ, A. 119.
       • A trăi în pace (cu cineva) = a trăi în bună înțelegere, în armonie. Și iacă așa, oameni buni, s-a izbăvit Ipate și de dracul și de babă, trăind în pace cu nevasta și cu copiii săi. CREANGĂ, P. 179. Și se făcu nuntă mîndră și frumoasă, cum n-a fost alta pe fața pămîntului. Și-au trăit apoi în pace și în liniște ani mulți și fericiți. EMINESCU, N. 30.
       • Expresia: A face pace (cu cineva) = a restabili buna înțelegere, a se împăca (cu cineva). Ei, ești mînioasă. Vin de șezi colea lîngă mine, să facem pace. NEGRUZZI, S. III 28. A strica pacea (cu cineva) = a curma raporturile de bună înțelegere, a ajunge la conflict (cu cineva). Nu cumva să găsesc verb reflexiv:eun fir de mac printre năsip, sau verb reflexiv:eunul de năsip printre mac, că atunci am stricat pacea. CREANGĂ, P. 263. Bună pace = bună înțelegere.armonie. Baiazid, privind la dînsul, îl întreabă cu dispreț:

– Ce verb reflexiv:ei tu

– Noi? Bună pace. EMINESCU, O. I 146. O mie de ani pace, formulă familiară de salut.

3. Lipsă de zgomot; calm, liniște, tăcere. Nuci mari se ridicau din vii, și un grangur cînta în pacea satului, în lumina dimineții. SADOVEANU, O. VII 60. E-atîta pace-n casă, Doar în cămin jăratecul tresare Și mor cărbunii arși de-nfiorare. GOGA, C. P. 17. Dintr-un timp și vîntul tace; Satul doarme ca-n mormînt. Liniște-n văzduh și pace Pe pămînt. COȘBUC, P. I 48.
       • Expresia: A da (cuiva) pace (sau bună pace) sau a lăsa (pe cineva) în pace (sau în pacea lui) = a nu deranja, a nu tulbura, a nu supăra (pe cineva), a lăsa (pe cineva) în voia lui. Jupîne! urla el gros. Mie să-mi dai pace să-mi ticnească hodina! SADOVEANU, O. VII 29. Cocoșul... se duce în treaba lui și lasă pe boier în pace. CREANGĂ, P. 67. Ba, cucuie, ba, Nu te-oi asculta, Dă-mi tu bună pace. ALECSANDRI, P. P.

7. (Familiar) Dă-i pace! = nu-ți bate capul, nu te deranja, lasă! (Neobișnuit) A nu avea pace (de cineva) = a fi deranjat, a fi tulburat (de cineva). Trebuie întîi să omor pe zmeu... căci pînă va fi acesta dasupra pămîntului pace de el nu veți avea. ISPIRESCU, despre 195. (Formule de urare) Mergi (sau umblă, du-te, rămîi etc.) în pace = mergi (umblă, du-te, rămîi etc.) cu bine, cu sănătate etc. Mergeți în pace, dragii mei. De-acum înainte, dumnezeu știe cînd ne-om mai vedea. CREANGĂ, P. 199. O, gondolă iubită... Zbori vesel, zbori în pace purtîndu-ne pe mare. ALECSANDRI, P. I 165. Rămîneți cu toții-n pace, Eu mă duc, că n-am ce face. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 322.

4. Lipsă de zbucium sau de frămîntare, liniște, împăcare, seninătate sufletească. Erau toți tăcuți și o pace lină stăpînea inimile. SADOVEANU, O. IV 83. Pe această pagină, am sprijinit, ani de zile... fragila mea pace sufletească. GALACTION, O. I 348. N-am un minut de pace. Și aflu totodată plăcere-n al meu dor. BOLINTINEANU, O. 200.

5. (În concepția religioasă) Tihnă veșnică a omului după moarte. Iară sufletul tău vesel sus în veci va gusta pace. ALECSANDRI, P. 1199.
       • Expresia: A nu (mai) avea pace = a fi îngrijorat, preocupat. Fii pe pace! = nu avea nici o grijă, nu fi îngrijorat. Pace vouă! formulă bisericească de binecuvîntare. (În formule privitoare la morți) Odihnească în pace! (sau dormi în pace!) O dormi, o dormi în pace printre făclii o mie Și în mormînt albastru și-n pînze argintie. EMINESCU, O. I 69. O, dormi în pace pe-aceste maluri. ALECSANDRI, P. I 219.

6. (Familiar, adesea determinat prin «bună») Gata, s-a sfîrșit, s-a terminat; degeaba mai vorbim. Nu știu, nu știu și pace. SEBASTIAN, T. 82. În mintea ei se făcuse însă un gol, un întuneric chinuitor. Nu și-l aduse aminte și pace. BASSARABESCU, vezi

12. Zi-i făptură sucită și pace bună. DELAVRANCEA, S. 31. De voie, de nevoie, nunta s-a făcut și pace bună! CREANGĂ, P. 8.

7. (Cu sens de negație categorică, uneori determinat prin «bună») Nimic, nicăieri, nici gînd. Tot îl întreb, tot îi vorbesc... el pace! numai ca urșii face și tot se uită urît la mine. SADOVEANU, O. III 320. Cînd dau să le-aprindă, pace! lemnușele erau jilave. RETEGANUL, P. IV 42. Se ițește el pe colo, se ițește pe dincolo, dar pace bună! Iezii nu-s nicăieri. CREANGĂ, P. 24.
       • Expresia: (E) pace de mine = s-a isprăvit cu mine, moartea mă așteaptă. Socoteam că m-oi îneca, că va fi pace de mine. SBIERA, P. 18.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PACE

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PACE:
PÁCE, păci, substantiv feminin

1. Stare de bună înțelegere între popoare, situație în care nu există conflicte armate sau războaie între state, popoare, populații.

2. Acord al părților beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat.

3. (Într-o comunitate socială) Lipsă de tulburări, de conflicte, de verb reflexiv:ajbă; armonie1, împăciuire, înțelegere.
       • locuțiune verbala A face pace cu cineva = a se împăca cu cineva.
       • Expresia: A strica pacea cu cineva = a ajunge la conflict, a se certa cu cineva. O mie de ani pace, formulă familiară de salut.

4. Liniște sufletească, stare de calm sufletesc; tihnă, repaus, odihnă; lipsă de zgomot și de mișcare; calm, liniște, tăcere.
       • Locuţiune adverbiala În (bună) pace = în liniște, fără să fie tulburat, stingherit, supărat.
       • Expresia: A da (cuiva) bună pace sau a lăsa (pe cineva) în pace = a nu deranja, a nu supăra, a nu tulbura pe cineva. Dă-i pace = nu te deranja, nu-ți bate capul; lasă-l în plata Domnului. (regional) A nu avea pace (de cineva) = a fi deranjat, a fi tulburat (de cineva). Mergi (sau umblă, du-te, rămâi etc.) în pace = (ca formulă de urare la despărțire) mergi (sau umblă, du-te, rămâi etc.) cu bine, cu sănătate. A nu (mai) avea pace = a fi (în permanență) neliniștit, îngrijorat. Fii pe pace! = nu avea nicio grijă, liniștește-te!
♦ (În concepțiile religioase) Liniștea veșnică a omului după moarte, odihnă de veci.
♦ (Adverbial; popular și fam.) Nimic, nici vorbă, nici gând; s-a terminat, s-a sfârșit, gata.

– latina pax, pacis.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PACE

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PACE:
PÁCE substantiv feminin

1. Stare de bună înțelegere între popoare, situație în care nu există conflicte armate sau război între state, popoare, populații.

2. Acord al părților beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat.

3. (Într-o comunitate socială) Lipsă de tulburări, de conflicte, de verb reflexiv:ajbă; armonie1, împăciuire, înțelegere.
       • locuțiune verbala A face pace cu cineva = a se împăca cu cineva.
       • Expresia: A strica pacea cu cineva = a ajunge la conflict, a se certa cu cineva. O mie de ani pace, formulă familiară de salut.

4. Liniște sufletească, stare de calm sufletesc; tihnă, repaus, odihnă; lipsă de zgomot și de mișcare; calm, liniște, tăcere.
       • Locuţiune adverbiala În (bună) pace = în liniște, fără să fie tulburat, stingherit, supărat.
       • Expresia: A da (cuiva) bună pace sau a lăsa (pe cineva) în pace = a nu deranja, a nu supăra, a nu tulbura pe cineva. Dă-i pace = nu te deranja, nu-ți bate capul; lasă-l în plata Domnului. (regional) A nu avea pace (de cineva) = a fi deranjat, a fi tulburat (de cineva). Mergi (sau umblă, du-te, rămâi etc.) în pace = (ca formulă de urare la despărțire) mergi (sau umblă, du-te, rămâi etc.) cu bine, cu sănătate. A nu (mai) avea pace = a fi (în permanență) neliniștit, îngrijorat. Fii pe pace! = nu avea nici o grijă, liniștește-te!
♦ (În concepțiile religioase) Liniște veșnică a omului după moarte, odihnă de veci.
♦ (Adverbial; popular și fam.) Nimic, nici vorbă, nici gând; s-a terminat, s-a sfârșit, gata.

– latina pax, pacis.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PACE

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PACE:
PÁCE forme

1) Situație de înțelegere în care nu există război.

2) Tratat între părțile beligerante care prevede încetarea unui conflict armat.

3) Atmosferă în care domnește liniștea, armonia și buna înțelegere între oameni; raport calm între oameni.

4) Lipsă de gălăgie, de zgomot; liniște.
• A da pace cuiva (sau a lăsa în pace pe cineva) a nu tulbura liniștea cuiva; a nu deranja, a nu supăra pe cineva. Dă-i pace! lasă-l în voia lui; dă-l încolo.

5) Stare de liniște sufletească; lipsă de griji; tihnă; odihnă; astâmpăr.
• Fii pe pace! să n-ai nici o grijă; fii liniștit. Mergi (sau rămâi) în pace mergi (sau rămâi) cu bine, cu sănătate. Nu-i și pace! a) nu-i nicăieri; a dispărut; b) nici gând să vină. [G.-D. păcii] /<lat. pax, pacis
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

PACE

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PACE:
PACE s.

1. acord, armonie, împăciuire, înțelegere, unire, (livresc) concert, concordie, (popular) potriveală. (pace ce domnea între ei.)

2. acalmie, calm, liniște, tăcere, (învechit și regional) paos, (învechit) lin, liniștire, molcomire. (Stare de pace deplină în natură.)

3. astîmpăr, calm, liniște, odihnă, repaus, tihnă, (învechit și popular) tihneală, (învechit și regional) paos, răzbun, (regional) potol, stare, (învechit) așezare, așezămînt, odihneală, păciuire, răsuflare, (figurat) destindere, senin, seninătate. (Sufletul nu-și mai află pace.)

4. liniște, tihnă, (învechit) isihie. (O viață plină de pace.)

5. liniște, răgaz, tihnă. (N-are o clipă de pace.)

6. odihnă de veci, (rar) pacificare. (După o viață plină de zbucium, și-a găsit pace.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

pace

Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru pace:
páce (rar) păci și (învechit, rar) pace substantiv feminin

1. (În opoziție cu război) Stare în care nu există conflicte armate sau războaie între state sau popoare.

2. Liniște sufletească; repaus, tihnă, odihnă.
       • Împăratul păcii = Iisus Hristos.
       • Pace vouă (sau tuturor)! = formulă bisericească de binecuvântare sau de salut înaintea anumitor rugăciuni.
       • Dormi în pace (sau odihnească în pace)! = formulă privitoare la morți.

– Din latina pax, pacis.
Definiție sursă: Dicționar religios

PACE

Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru PACE:
PACE conform substantiv pace și blg. Пaчo sint. din Пacкo

1. Pace pren., ar. (Cara 34).

2. Pacea fam., ar. (ib. 92);

– R. (Tis 381); Păcescu act.

3. Pacioaga, despre (17 B III 38).

4. Păcioiu s.

5. Păceșilă, N. (An Pit 82). Toate aceste nume se pot explica și ca derivate din Pacu + -e, -ea etc.
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

Pace

Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Pace:
Pace ≠ bătălie, bucluc, luptă, război
Definiție sursă: Dicționar de antonime

pace

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pace:
páce substantiv feminin, genitiv dativ articulat păcii; plural păci
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

pace

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pace:
páce substantiv feminin, genitiv dativ articulat pắcii; plural păci
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CUVINTE APROPIATE DE 'PACE'

PĂCÁTUL păcătúț păcăúț PACCARD PÁCE PACEÁ pacearíz PACEAÚRĂ paceavúr

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pace

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pace dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

• A da pace cuiva sau a lăsa în pace pe cineva a nu tulbura liniștea cuiva; a nu deranja, a nu supăra pe cineva.

Dă-i pace! lasă-l în voia lui; dă-l încolo.

• Fii pe pace! să n-ai nici o grijă; fii liniștit.

Mergi sau rămâi în pace mergi sau rămâi cu bine, cu sănătate.

Nu-i și pace! a nu-i nicăieri; a dispărut; b nici gând să vină.

Pace ce domnea între ei.

Stare de pace deplină în natură.

Sufletul nu-și mai află pace.

O viață plină de pace.

N-are o clipă de pace.

După o viață plină de zbucium, și-a găsit pace.

GRAMATICA cuvântului pace?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pace.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pace poate fi: substantiv, verb, adverb

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul pace sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
La plural substantivul pace are forma: păci

VEZI PLURALUL pentru pace la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE pace?

Vezi cuvântul pace desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pace?

[ pa-ce ]
Se pare că cuvântul pace are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL pace

Inţelegi mai uşor cuvântul pace dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

II Sol de pace = trimis al uneia dintre părțile beligerante pentru a trata un astfel de acord

A trăi în pace cu cineva = a trăi în bună înțelegere, în armonie

A face pace cu cineva = a restabili buna înțelegere, a se împăca cu cineva

A strica pacea cu cineva = a curma raporturile de bună înțelegere, a ajunge la conflict cu cineva

Bună pace = bună înțelegere

A da cuiva pace sau bună pace sau a lăsa pe cineva în pace sau în pacea lui = a nu deranja, a nu tulbura, a nu supăra pe cineva, a lăsa pe cineva în voia lui

Familiar Dă-i pace! = nu-ți bate capul, nu te deranja, lasă! Neobișnuit A nu avea pace de cineva = a fi deranjat, a fi tulburat de cineva

în pace = mergi umblă, du-te, rămîi etc

A nu mai avea pace = a fi îngrijorat, preocupat

Fii pe pace! = nu avea nici o grijă, nu fi îngrijorat

E pace de mine = s-a isprăvit cu mine, moartea mă așteaptă

locuțiune verbala A face pace cu cineva = a se împăca cu cineva

A strica pacea cu cineva = a ajunge la conflict, a se certa cu cineva

Locuţiune adverbiala În bună pace = în liniște, fără să fie tulburat, stingherit, supărat

A da cuiva bună pace sau a lăsa pe cineva în pace = a nu deranja, a nu supăra, a nu tulbura pe cineva

Dă-i pace = nu te deranja, nu-ți bate capul; lasă-l în plata Domnului

Regional A nu avea pace de cineva = a fi deranjat, a fi tulburat de cineva

în pace = ca formulă de urare la despărțire mergi sau umblă, du-te, rămâi etc

A nu mai avea pace = a fi în permanență neliniștit, îngrijorat

Fii pe pace! = nu avea nicio grijă, liniștește-te! ♦ În concepțiile religioase Liniștea veșnică a omului după moarte, odihnă de veci