 | as |
|
| Păcătuire [ pă-că-tu-i-re ] VEZI SINONIME PENTRU păcătuire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pacatuire în mai multe dicționareDefinițiile pentru pacatuire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PĂCĂTUIRE: PĂCĂTUÍRE substantiv feminin Acțiunea de a păcătui și rezultatul ei; păcat. Eu însumi am căzut în această păcătuire generală și am dat votul pentru un om vechi. BOLINTINEANU, O. 457. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PĂCĂTUIRE: PĂCĂTUÍRE, păcătuiri, substantiv feminin Acțiunea de a păcătui și rezultatul ei. – vezi păcătui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PĂCĂTUIRE: PĂCĂTUÍRE, păcătuiri, substantiv feminin Acțiunea de a păcătui și rezultatul ei. – vezi păcătui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru păcătuire: păcătuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat păcătuírii; plural păcătuíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru păcătuire: păcătuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat păcătuírii; plural păcătuíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PACATUIRE' păcătoșíPĂCĂTOȘÍEPĂCĂTUÍPĂCĂTUÍNȚĂPĂCĂTUÍREpăcătuitórPĂCÁTULpăcătúțpăcăúț |
GRAMATICA cuvântului păcătuire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului păcătuire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul păcătuire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE păcătuire? Vezi cuvântul păcătuire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul păcătuire?[ pă-că-tu-i-re ] Se pare că cuvântul păcătuire are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ substantivat; în expresie a lua pe cineva sau a o lua cu încetișorul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul păcătuire are forma: păcătuíri
