eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție pacat


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Păcat [ pă-cat ]
VEZI SINONIME PENTRU păcat PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului pacat în mai multe dicționare

Definițiile pentru pacat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PĂCAT:
PĂCÁT, păcate, substantiv neutru

1. Călcare a unei legi, abatere de la o normă (religioasă); greșeală, faptă vinovată, vină. Sînt copil și plîng ușor, Plînsul meu e-al tuturor; Ce păcat e-ntr-însul? COȘBUC, P. I 265. Vezi, cît ești de avan, moș Nichifor, cum îți încarci sufletul de păcate?! CREANGĂ, P. 134. Dar gîndit-ai că păcatul își urmează vinovatul Și că-n lume orice faptă Are plată și răsplată? ALECSANDRI, P. P. 208. Ce-i drept nu-i păcat. Păcatul mărturisit e pe jumătate iertat.
       • Expresia: A-și face păcat cu cineva = a greși față de cineva, a face o faptă rea în paguba cuiva. îți faci păcat cu mine!... am obosit de cînd te aștep. DUMITRIU, P. forme 41. A trage păcatul (sau păcatele) cuiva = a suporta consecințele greșelii altuia. Îmi spunea că săracu Niță o să tragă păcatele cuconașului Alexandru. BUJOR, S. 37. Se vede că i-a fost sortit să tragă și el păcatul. GANE, N. III 159. A intra (sau a cădea) în păcat = a comite o faptă reprobabilă, a face ceva condamnabil, a greși. Mă duc...ca să nu intru în verb reflexiv:un păcat. ALECSANDRI, T. 611. A-și spăla păcatul (sau păcatele), a-și ispăși păcatul (sau păcatele) = a ispăși o greșeală, o vină. A vorbi cu păcat = a greși, a se face vinovat vorbind lucruri neadevărate. Hoțul cu un păcat și păgubașul cu zece = păgubașul, bănuind pe mai mulți, cade și el în greșeală; cine bănuiește e cu mai multe păcate.
       • (Adesea urmat de o propoziție subiectivă) (E) păcat (de dumnezeu) = nu se cuvine, nu e just, nu e bine. Păcat, sărmanul, să moară ca un cine fără de lege! CREANGĂ, P. 330. Nu tot bate-n pieptul meu, Că-i păcat de dumnezeu. ALECSANDRI, P. II 22. Că-i păcat de dumnezeu Să pice voinic ca eu. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 103.
♦ Defect, cusur. Versurile tale sînt fără păcat ca formă... au epitete energice, pot zice chiar prea energice, rime bogate

– cadență perfectă. VLAHUȚĂ, O. A. 325. (Ironic) Eu am păcatu-a crede că lupul schimbă perii, Nu însă și năravul... Așa sînt și boierii. BOLINTINEANU, O. 158. Ș-apoi eu mai am un păcat, mi-s dragi fetele și nevestele. ALECSANDRI, T. I 439.
♦ (Rar) Canon. Pentru-un pic de sărutat, Nici popa nu-ți dă păcat. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 367.

2. (Adesea în legătură cu verbele «a cădea», «a da peste...») Întîmplare rea, nenorocire, năpastă. N-am ce face dacă a dat păcatul peste mine. ISPIRESCU, L. 176. Așa am scăpat și eu de cîinii lui Trăsnea, atunci cînd am dat peste păcat cu ei și ei cu mine. CREANGĂ, A. 68. Turcii sărea și fugea, Dar păcatu-i agiutigea! Care scăpa de stîlpan Nu scăpa de buzdugan. ALECSANDRI, P. P. 126.
       • (Eufemistic) De cînd cu păcatul cel de «Ad-hoc n-am mai avut zi bună cu megieșul meu. CREANGĂ, A. 158.
       • Locuţiune adverbiala Din păcate = din întîmplare; din nenorocire. Tocmai atunci, din păcate, iată că și feciorul văduvei trecea pe acolo. ISPIRESCU, L. 353. Cel balaur, din păcate, înghițise giumătate, Trup cu arme ferecate, Trupușor de voinicel. ALECSANDRI, P. P.

11. (Glumeț) Din păcate, era și evlavios moș Nichifor. CREANGĂ, P. 110.
       • Expresia: A împinge (sau a duce) (pe cineva) păcatul (sau păcatele) să... (sau de... ) = a simți un imbold spre ceva oprit, a fi îndemnat de un cuget rău. Să nu cumva să te împingă păcatul să-i faci verb reflexiv:eun neajuns. CREANGĂ, P. 87. Ce păcate te-au împins Paloșul de ți-ai încins? ALECSANDRI, P. P. 208. A-l paște păcatul (pe cineva) vezi paște2.

3. (În expresie) Al păcatelor = al naibii, grozav. Am venit într-o căruță și mi-a fost frig al păcatelor. STĂNOIU, C.

I. 61. Du-te (sau ducă-se, duceți-vă) la păcatele (sau în păcate) = du-te (ducă-se, duceți-vă) la naiba, la dracu. Pleacă odată!...

– Mă duc... Du-te la păcatele! CARAGIALE, O. I 244. Lasă-mă (sau lasă-l) păcatelor (mele, lui etc.) sau la păcatele! = lasă-mă în pace! Lasă-mă păcatelor mele, Gheorghe, și du-te. CARAGIALE, O. I 189. Ce păcatul? (sau păcatele?) = ce naiba? ce dracu? Ce păcatele să fie? MARIAN, T. 68. Mai știi păcatul? = cine ar putea ști? mai știi! se prea poate. Te văd că ești un băiet isteț și, mai știi păcatul! poate și harnic! CREANGĂ, P. 152. (Exclamativ) Păcat că... sau păcat (de) = (exprimînd regretul față de o situație sau o acțiune neplăcută sau nedorită) îmi pare rău că (sau de... ); e regretabil că... De ce nu încerci să-i semeni? Păcat de dumneata. DEMETRIUS, C. 17. Mai dăunăzi îi abătuse strigoaicei ca să-mi puie coarne de fier, ca pe verb reflexiv:emea veche...

– Păcat, că bine ți-ar fi prins coarnele. ALECSANDRI, T. 939. Cînd a fost astă-primăvară la mine, mi-a lăsat niște cărți foarte frumoase; păcat că nu știu a ceti. NEGRUZZI, S. I 59. Ce păcat! = cît îmi pare de rău! ce pagubă! Mîndruța s-a măritat! Vai de mine, ce păcat! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 99. Păcatele mele (noastre, lor)!= vai de mine (de noi, de ei)! Ce sînt ei de vină, păcate lor, dacă le-a căzut pe sat o așa grozavă nenorocire! VLAHUȚĂ, la TDRG. Lina asta ne minincă, păcatele noastre... mai mult cu șeiacul ne hrănim. CREANGĂ, P. 110. Păcatele mele, cumnățele!... iar am rămas văduvă! ALECSANDRI, T. I 385.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PĂCAT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PĂCAT:
PĂCÁT, păcate, substantiv neutru

1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericești, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; prin generalizare faptă vinovată, greșeală, vină.
       • Păcatul strămoșesc (sau originar) = (în concepția religiei creștine) greșeala de a fi încălcat interdicția divină de a nu gusta din pomul cunoașterii binelui și a răului, fapt care a atras alungarea neamului omenesc din rai și pierderea stării paradiziace. Păcat capital = păcat considerat de biserică fundamental și din care ar izvorî toate celelalte păcate.
       • locuțiune adjectiv și adverb Cu păcat = greșit; nedrept, vinovat, neîngăduit, oprit. Fără (de) păcat = nevinovat, corect, drept, legiuit.
       • Expresia: A-și face păcat(e) cu cineva = a face o faptă rea în dauna cuiva, a oropsi, a nedreptăți pe cineva. A intra (sau a cădea) în păcat(e) = a comite o faptă condamnabilă, a greși. A-și spăla păcatul (sau păcatele) = a ispăși o greșeală, o vină. Lasă-mă păcatelor mele (sau lasă-l păcatelor lui etc.) sau la păcatele! = lasă-mă (sau lasă-l etc.) în pace! Păcatele mele (sau tale etc.)! = vai de mine (sau de tine etc.)! A trage păcatul (sau păcatele) cuiva = a) a suporta consecințele greșelii altuia; b) a fi ispitit, tentat să facă ceva. A vorbi cu păcat = a aduce învinuiri nedrepte, a greși, a se face vinovat spunând lucruri neadevărate. (E) păcat (de Dumnezeu) sau e mai mare păcat(ul) = nu se cuvine, nu e drept, nu e bine.
♦ (învechit și popular) Canon, osândă, primită pentru ispășirea unei vini.

2. Cusur, defect, scădere; slăbiciune, patimă, viciu.

3. Întâmplare rea; nenorocire, năpastă, pacoste, necaz.
       • Locuţiune adverbiala Din păcate = din nenorocire, spre regretul cuiva.
       • Expresia: A-l împinge (sau a-l îndemna, a duce) pe cineva păcatul (sau păcatele) să... (sau de...) = a simți un imbold spre ceva oprit, a fi îndemnat de un cuget rău, de o slăbiciune. (Exclamativ) Mai știi păcatul! = cine ar putea ști? se prea poate. Păcat că... (sau de...) = îmi pare rău că... (sau de...); e regretabil că... Ce păcat! = cât îmi pare de rău!

4. (Eufemistic) Diavol, drac, naiba.
       • Expresia: Al păcatelor = al naibii, teribil, strașnic, cumplit, grozav. Ce păcatul? sau ce păcatele? = ce naiba? ce dracu? Ba pe păcatele! = ba pe naiba! atât mai trebuie!

– latina peccatum.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PĂCAT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PĂCAT:
PĂCÁT, păcate, substantiv neutru

1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericești, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; prin generalizare faptă vinovată, greșeală, vină.
       • Păcatul strămoșesc (sau originar) = (în concepția religiei creștine) greșeala de a fi încălcat interdicția divină de a nu gusta din pomul cunoașterii binelui și a răului, fapt care a atras alungarea neamului omenesc din rai și pierderea stării paradiziace. Păcat capital = păcat considerat de biserică fundamental și din care ar izvorî toate celelalte păcate.
       • locuțiune adjectiv și adverb Cu păcat = greșit; nedrept, vinovat, neîngăduit, oprit. Fără (de) păcat = nevinovat, corect, drept, legiuit.
       • Expresia: A-și face păcat(e) cu cineva = a face o faptă rea în dauna cuiva, a oropsi, a nedreptăți pe cineva. A intra (sau a cădea) în păcat(e) = a comite o faptă condamnabilă, a greși. A-și spăla păcatul (sau păcatele) = a ispăși o greșeală, o vină. Lasă-mă păcatelor mele (sau lasă-l păcatelor lui etc.) sau la păcatele! = lasă-mă (sau lasă-l etc.) în pace! Păcatele mele (sau tale etc.)! = vai de mine (sau de tine etc.)! A trage păcatul (sau păcatele) cuiva = a) a suporta consecințele greșelii altuia; b) a fi ispitit, tentat să facă ceva. A vorbi cu păcat = a aduce învinuiri nedrepte, a greși, a se face vinovat spunând lucruri neadevărate. (E) păcat (de Dumnezeu) sau e mai mare păcat(ul) = nu se cuvine, nu e drept, nu e bine.
♦ (învechit și popular) Canon, osândă, primită pentru ispășirea unei vini.

2. Cusur, defect, scădere; slăbiciune, patimă, viciu.

3. Întâmplare rea; nenorocire, năpastă, pacoste, necaz.
       • Locuţiune adverbiala Din păcate = din nenorocire, spre regretul cuiva.
       • Expresia: A-l împinge (sau a-l îndemna, a duce) pe cineva păcatul (sau păcatele) să... (sau de...) = a simți un imbold spre ceva oprit, a fi îndemnat de un cuget rău, de o slăbiciune. (Exclamativ) Mai știi păcatul! = cine ar putea ști? se prea poate. Păcat că... (sau de...) = îmi pare rău că... (sau de...); e regretabil că... Ce păcat! = cât îmi pare de rău!

4. (Eufemistic) Diavol, drac, naiba.
       • Expresia: Al păcatelor = al naibii, teribil, strașnic, cumplit, grozav. Ce păcatul? sau ce păcatele? = ce naiba? ce dracu? Ba pe păcatele! = ba pe naiba! atât mai trebuie!

– latina peccatum.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PĂCAT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PĂCAT:
PĂCAT s.

1. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greșeală, vină, vinovăție, (livresc) eres, (rar) prihană, (învechit și regional) teahnă, (regional) greș, (Olt., Muntenia și Moldova) ponos, (învechit) cusur, săblaznă, scandal, smintă, sminteală, (figurat) rătăcire, (învechit figurat) rătăceală. (pacatul lui e de gravitate minoră.)

2. greșeală, ispită. (A căzut în pacat.)

3. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, scădere, slăbiciune, viciu, (livresc) carență, racilă, tară, (popular și fam.) beteșug, (regional și fam.) hibă, (regional) madea, teahnă, (Olt., Muntenia și Moldova) ponos, (învechit) greșeală, lichea, nedesăvîrșire, răutate. (E plin de pacate.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PĂCAT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PĂCAT:
PĂCÁT pacate n.

1) Faptă sau vorbă care contrazice principiile moralei religioase.
       • Cu pacat nedrept; vinovat. Fără pacat drept; nevinovat. A intra (sau a cădea) în pacat a săvârși o faptă regretabilă. A-și ispăși (sau a-și spăla) pacatul (sau pacatele) a-și ispăși vina. A face pacate cu cineva a învinovăți pe nedrept pe cineva. A-l împinge la pacat (pe cineva) a fi îndemnat de un gând rău. E pacat (sau e mai mare pacatul) e regretabil; n-ar trebui.

2) Întâmplare nefastă; nenorocire.
       • Din pacate din nefericire; cu regret. Ce pacat îmi pare foarte rău. pacatele mele vai de mine.

3) figurat Imperfecțiune morală caracteristică unei persoane. /<lat. peccatum
Forme diferite ale cuvantului pacat: pacate
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

păcat
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru păcat:
păcát (păcáte), substantiv neutru –

1. Abatere de la norma religioasă sau de la morală. –

2. Nenorocire care pedepsește păcatul. –

3. Slăbiciune, patimă, defect.

– Mr., megl. picat, istr. pecǫt. latina peccatum (Pușcariu 1234; Candrea-Dens., 1296; REW 6323), conform italiana peccato, prov., cat. pecat, limba franceza péché, spaniolă, portugheză pecado.

– derivat păcătos, adjectiv (cu păcate; nenorocit; rău, inutil, bun de nimic); păcătoși, verb reflexiv (a decădea, a se ticăloși); păcătoșie, substantiv feminin (viciu, ticăloșie); păcătui, verb (a face păcate, a greși).
Forme diferite ale cuvantului pacat: păcáte
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

păcat
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru păcat:
păcat n.

1. călcare voluntară a legii divine: ce e drept, nu e păcat;

2. vină mare: a-și plânge păcatele;

3. nenorocire: nu știi ce păcat te paște Hristos;

4. pagubă: ce păcat! păcat de el! [latina PECCATUM].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PĂCAT
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PĂCAT:
PĂCÁT substantiv verbal belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

păcat
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru păcat:
păcat substantiv verbal BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

păcat
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru păcat:
păcát substantiv neutru, plural păcáte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

păcat
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru păcat:
păcát substantiv neutru, plural păcáte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'PACAT'
PĂCĂNÍTPĂCĂNITOÁREPĂCĂNITÚRĂPACARAIMAPĂCÁTPĂCATEPĂCĂTÓSPĂCĂTOȘÉNIEpăcătoșí

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL păcat
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului păcat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Păcatul lui e de gravitate minoră.
A căzut în păcat.
E plin de păcate.
PĂCÁT păcate n.
       • Cu păcat nedrept; vinovat.
Fără păcat drept; nevinovat.
A intra sau a cădea în păcat a săvârși o faptă regretabilă.
A-și ispăși sau a-și spăla păcatul sau păcatele a-și ispăși vina.
A face păcate cu cineva a învinovăți pe nedrept pe cineva.
A-l împinge la păcat pe cineva a fi îndemnat de un gând rău.
E păcat sau e mai mare păcatul e regretabil; n-ar trebui.
       • Din păcate din nefericire; cu regret.
Ce păcat îmi pare foarte rău.
Păcatele mele vai de mine.
A căzut în păcat.
E plin de păcate.

GRAMATICA cuvântului păcat?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului păcat.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul păcat poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul păcat sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul păcat are forma: păcáte
VEZI PLURALUL pentru păcat la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE păcat?
Vezi cuvântul păcat desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul păcat?
[ pă-cat ]
Se pare că cuvântul păcat are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL păcat
Inţelegi mai uşor cuvântul păcat dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A-și face păcat cu cineva = a greși față de cineva, a face o faptă rea în paguba cuiva
A trage păcatul sau păcatele cuiva = a suporta consecințele greșelii altuia
A intra sau a cădea în păcat = a comite o faptă reprobabilă, a face ceva condamnabil, a greși
A-și spăla păcatul sau păcatele, a-și ispăși păcatul sau păcatele = a ispăși o greșeală, o vină
A vorbi cu păcat = a greși, a se face vinovat vorbind lucruri neadevărate
Hoțul cu un păcat și păgubașul cu zece = păgubașul, bănuind pe mai mulți, cade și el în greșeală; cine bănuiește e cu mai multe păcate
Adesea urmat de o propoziție subiectivă E păcat de dumnezeu = nu se cuvine, nu e just, nu e bine
Locuţiune adverbiala Din păcate = din întîmplare; din nenorocire
= a simți un imbold spre ceva oprit, a fi îndemnat de un cuget rău
În expresie Al păcatelor = al naibii, grozav
Du-te sau ducă-se, duceți-vă la păcatele sau în păcate = du-te ducă-se, duceți-vă la naiba, la dracu
sau la păcatele! = lasă-mă în pace! Lasă-mă păcatelor mele, Gheorghe, și du-te
Ce păcatul? sau păcatele? = ce naiba? ce dracu? Ce păcatele să fie? MARIAN, T
Mai știi păcatul? = cine ar putea ști? mai știi! se prea poate
Sau păcat de = exprimînd regretul față de o situație sau o acțiune neplăcută sau nedorită îmi pare rău că sau de
Ce păcat! = cît îmi pare de rău! ce pagubă! Mîndruța s-a măritat! Vai de mine, ce păcat! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 99
Păcatul strămoșesc sau originar = în concepția religiei creștine greșeala de a fi încălcat interdicția divină de a nu gusta din pomul cunoașterii binelui și a răului, fapt care a atras alungarea neamului omenesc din rai și pierderea stării paradiziace
Păcat capital = păcat considerat de biserică fundamental și din care ar izvorî toate celelalte păcate
locuțiune adjectiv și adverb Cu păcat = greșit; nedrept, vinovat, neîngăduit, oprit
Fără de păcat = nevinovat, corect, drept, legiuit
A-și face păcate cu cineva = a face o faptă rea în dauna cuiva, a oropsi, a nedreptăți pe cineva
A intra sau a cădea în păcate = a comite o faptă condamnabilă, a greși
A-și spăla păcatul sau păcatele = a ispăși o greșeală, o vină
sau la păcatele! = lasă-mă sau lasă-l etc
! = vai de mine sau de tine etc
! A trage păcatul sau păcatele cuiva = a a suporta consecințele greșelii altuia; b a fi ispitit, tentat să facă ceva
A vorbi cu păcat = a aduce învinuiri nedrepte, a greși, a se face vinovat spunând lucruri neadevărate
E păcat de Dumnezeu sau e mai mare păcatul = nu se cuvine, nu e drept, nu e bine
Locuţiune adverbiala Din păcate = din nenorocire, spre regretul cuiva
= a simți un imbold spre ceva oprit, a fi îndemnat de un cuget rău, de o slăbiciune
Exclamativ Mai știi păcatul! = cine ar putea ști? se prea poate
= îmi pare rău că
Ce păcat! = cât îmi pare de rău! 4
Al păcatelor = al naibii, teribil, strașnic, cumplit, grozav
Ce păcatul? sau ce păcatele? = ce naiba? ce dracu? Ba pe păcatele! = ba pe naiba! atât mai trebuie! – latina peccatum
Păcatul strămoșesc sau originar = în concepția religiei creștine greșeala de a fi încălcat interdicția divină de a nu gusta din pomul cunoașterii binelui și a răului, fapt care a atras alungarea neamului omenesc din rai și pierderea stării paradiziace
Păcat capital = păcat considerat de biserică fundamental și din care ar izvorî toate celelalte păcate
locuțiune adjectiv și adverb Cu păcat = greșit; nedrept, vinovat, neîngăduit, oprit
Fără de păcat = nevinovat, corect, drept, legiuit
A-și face păcate cu cineva = a face o faptă rea în dauna cuiva, a oropsi, a nedreptăți pe cineva
A intra sau a cădea în păcate = a comite o faptă condamnabilă, a greși
A-și spăla păcatul sau păcatele = a ispăși o greșeală, o vină
sau la păcatele! = lasă-mă sau lasă-l etc
! = vai de mine sau de tine etc
! A trage păcatul sau păcatele cuiva = a a suporta consecințele greșelii altuia; b a fi ispitit, tentat să facă ceva
A vorbi cu păcat = a aduce învinuiri nedrepte, a greși, a se face vinovat spunând lucruri neadevărate
E păcat de Dumnezeu sau e mai mare păcatul = nu se cuvine, nu e drept, nu e bine
Locuţiune adverbiala Din păcate = din nenorocire, spre regretul cuiva
= a simți un imbold spre ceva oprit, a fi îndemnat de un cuget rău, de o slăbiciune
Exclamativ Mai știi păcatul! = cine ar putea ști? se prea poate
= îmi pare rău că
Ce păcat! = cât îmi pare de rău! 4
Al păcatelor = al naibii, teribil, strașnic, cumplit, grozav
Ce păcatul? sau ce păcatele? = ce naiba? ce dracu? Ba pe păcatele! = ba pe naiba! atât mai trebuie! – latina peccatum

© 2024 qDictionar.com