 | as |
|
| Oţărî́ [ o-ţă-rî́ ] VEZI SINONIME PENTRU oţărî́ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului otari în mai multe dicționareDefinițiile pentru otari din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a oțărî (forma la infinitiv) A oțărî conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OȚĂRÎ́: OȚĂRÎ́, oțărăsc, verb IV. reflexiv 1. A se mînia, a se întărită, a se înfuria, a se burzului; a se răsti la cineva. Duca-vodă s-a oțărît și a strigat cu mînie. SADOVEANU, Z. C. 234. Ci lasă-le încolo de terfeloage, măi băiete... se oțăra Ruxanda Duhu, ascunzîndu-le ca pe niște dușmani ai casei. C. PETRESCU, R. DR. 29. • tranzitiv A mîhni, a supăra. Acuma stă și doarme, după ce și-a oțărît inima. C. PETRESCU, î. II 176. 2. A face grimase, a se încrunta, a se strîmba (din cauza unei băuturi sau mîncări acre sau neplăcute). Annie gustă și se oțărî, rîzînd. C. PETRESCU, C. vezi 194. • tranzitiv factitiv Spuma de drojdie, din cale-afară de tare, oțărî pe meseni. Contabilul se scutură ca de friguri. STĂNOIU, C. I. 88. – Variante: oțărí (NEGRUZZI, S. I 120), oțerí (GALACTION, O. I 48, COȘBUC, P. I 226, ALECSANDRI, T. II 9, NEGRUZZI, S. I 292), oțerî (CREANGĂ, P. 204) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OȚĂRÎ́: OȚĂRÎ́, oțărăsc, verb IV. reflexiv (popular) 1. A se mânia, a se înfuria; a se răsti la cineva. ♦ reflexiv și tranzitiv A (se) mâhni, a (se) supăra. ♦ A se înspăimânta, a se îngrozi. 2. A face grimase, a se strâmba (din cauza unei băuturi sau a unei mâncări neplăcute la gust). [Variante: oțărí, oțerí, oțerî́ verb IV] – Din limba bulgară ocerea. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OȚĂRÎ́: OȚĂRÎ́, oțărăsc, verb IV. reflexiv (popular) 1. A se mânia, a se înfuria; a se răsti la cineva. ♦ reflexiv și tranzitiv A (se) mâhni, a (se) supăra. ♦ A se înspăimânta, a se îngrozi. 2. A face grimase, a se strâmba (din cauza unei băuturi sau a unei mâncări neplăcute la gust). [Variante: oțărí, oțerí, oțerî́ verb IV] – Din limba bulgară ocerea. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru oțărî: oțărî verb vezi AMĂRÎ. CUTREMURA. INDISPUNE. ÎNCRÎNCENA. ÎNDURERA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNFURIA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. ÎNTRISTA. MÎHNI. MÎNIA. NECĂJI. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. SUPĂRA. TREMURA. ȚIPA. URLA. ZBIERA. ZGUDUI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oțărî́: !oțărî́ (a se otarí) (popular) verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se oțărắște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se oțărá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea se oțărî́, persoana a treia plural: ei / ele se oțărấră; conjunctiv prezent 3 să se oțăráscă; gerunziu oțărấndu-se; participiu oțărất Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oțărî́: oțărî́ verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele oțărăsc, imperfect persoana a treia singular: el / ea oțărá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural oțăráscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OȚĂRI: OȚĂRÍ verb IV vezi oțărî. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OȚĂRI: OȚĂRÍ verb IV vezi oțărî. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OȚĂRI: OȚĂRÍ verb IV vezi oțărî. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'OTARI' OȚĂRÁLĂOȚĂRẤREOȚĂRẤTOȚĂREÁLĂOȚĂRÎ́OTÁRIEOȚĂRÍMEoțărî́reOȚĂRÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL OȚĂRI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului oţări dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii !oțărî́ a se oȚĂri popular verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se oțărắște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se oțărá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea se oțărî́, persoana a treia plural: ei / ele se oțărấră; conjunctiv prezent 3 să se oțăráscă; gerunziu oțărấndu-se; participiu oțărất. |
GRAMATICA cuvântului OȚĂRI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului oţări. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul OȚĂRI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE oţărî́? Vezi cuvântul oţărî́ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul oţărî́?[ o-ţă-rî́ ] Se pare că cuvântul oţărî́ are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL OȚĂRI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma rudă prin alianță?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
