eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție ostentativ


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Ostentativ [ os-ten-ta-tiv ]
VEZI SINONIME PENTRU ostentativ PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului ostentativ în mai multe dicționare

Definițiile pentru ostentativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OSTENTATIV:
OSTENTATÍV, -Ă, ostentativi, -e, adjectiv Făcut cu intenția de a pune ceva în evidență, de a impresiona, de a provoca; demonstrativ, provocator. Un hol-birou aranjat cu îngrijire, fără luxul ostentativ al interioarelor burgheze. BARANGA,

I. 151.
♦ (Adverbial) Slujitorii erau înarmați pînă în dinți și arătau ostentativ străinului obrazuri încruntate. SADOVEANU, Z. C. 277.
Forme diferite ale cuvantului ostentativ: ostentativ-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ostentativ
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ostentativ:
*ostentatív, -ă adjectiv (format despre latina ostentatus, arătat, despre ostentare, a tot arăta, frecŭentativu despre osténdere, a arăta. vezi tind). Făcut cu ostentațiune, demonstrativ: plecare ostentativă. adverb Cu ostentațiune: a pleca ostentativ.
Forme diferite ale cuvantului ostentativ: ostentativ-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

OSTENTATIV
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OSTENTATIV:
OSTENTATÍV, -Ă, ostentativi, -e, adjectiv Făcut cu intenția de a pune ceva în evidență, de a impresiona, de a provoca; demonstrativ, provocator, ostentatoriu.

– Din italiana ostentativo, germana ostentativ.
Forme diferite ale cuvantului ostentativ: ostentativ-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

OSTENTATIV
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OSTENTATIV:
OSTENTATÍV, -Ă, ostentativi, -e, adjectiv Făcut cu intenția de a pune ceva în evidență, de a impresiona, de a provoca; demonstrativ, provocator, ostentatoriu.

– Din italiana ostentativo, germana ostentativ.
Forme diferite ale cuvantului ostentativ: ostentativ-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

OSTENTATIV
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OSTENTATIV:
OSTENTATÍV ostentativă (ostentativi, ostentative) Care manifestă ostentație; realizat cu ostentație; demonstrativ. /<it. ostentativo, germana ostentativ
Forme diferite ale cuvantului ostentativ: ostentativă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

OSTENTATIV
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OSTENTATIV:
OSTENTATÍV, -Ă adjectiv Făcut cu ostentație; provocator; ostentatoriu. [conform germana ostentativ, italiana ostentativo, limba franceza ostentatif].
Forme diferite ale cuvantului ostentativ: ostentativ-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

OSTENTATIV
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OSTENTATIV:
OSTENTATÍV, -Ă adjectiv cu ostentație; provocator; ostentatoriu. (< germana ostentativ, italiana ostentativo)
Forme diferite ale cuvantului ostentativ: ostentativ-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ostentativ
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ostentativ:
ostentatív adjectiv masculin, plural ostentatívi; forme singular ostentatívă, plural ostentatíve
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ostentativ
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ostentativ:
ostentatív adjectiv masculin, plural ostentatívi; forme ostentatívă, plural ostentatíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

OSTENTATIV
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OSTENTATIV:
OSTENTATIV adjectiv demonstrativ, provocator. (O atitudine ostentativ.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'OSTENTATIV'
OSTENSÓRIUostentáOSTENTÁȚIEOSTENTAȚIÚNEOSTENTATÍVOSTENTATÓRIUOSTEO-OSTEOARTRÍTĂOSTEOARTROPATÍE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL OSTENTATIV
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ostentativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
OSTENTATÍV ostentativă ostentativi, ostentative Care manifestă ostentație; realizat cu ostentație; demonstrativ.
O atitudine ostentativ.
O atitudine ostentativ.

GRAMATICA cuvântului OSTENTATIV?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ostentativ.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul OSTENTATIV poate fi: adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul OSTENTATIV sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE ostentativ?
Vezi cuvântul ostentativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ostentativ?
[ os-ten-ta-tiv ]
Se pare că cuvântul ostentativ are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL OSTENTATIV

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Piatră de hotar?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a se împăca cu cineva
vocală al cărei punct de articulație se află în partea de mijloc a cavității bucale
piatră, stâlp prin care se indică un hotar
a i se înțepeni maxilarele; prin extensie a nu mai putea vorbi, a amuți
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app