 | as |
|
| Ospătare [ os-pă-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU ospătare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ospatare în mai multe dicționareDefinițiile pentru ospatare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OSPĂTARE: OSPĂTÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) ospăta; primire ospitalieră, cu mîncare și băutură; mîncare, hrană. Am rămas foarte încintat de ospătarea ce mi-ai făcut așa de îndatoritor. CARAGIALE, O. III 64. De cînd ai fost la curte poftit la ospătare, L-ai fărmecat pe vodă. ALECSANDRI, T. II 96. Oricare sărac află în toată verb reflexiv:emea aici căutare și ospătare. NEGRUZZI, S. I 214. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OSPĂTARE: OSPĂTÁRE, ospătări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) ospăta și rezultatul ei. – vezi ospăta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OSPĂTARE: OSPĂTÁRE, ospătări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) ospăta și rezultatul ei. – vezi ospăta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OSPĂTARE: OSPĂTARE substantiv cinstire, servire, servit, tratare. (ospatare cuiva cu mîncare și băutură.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ospătare: ospătáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat ospătării; plural ospătări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ospătare: ospătáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat ospătắrii; plural ospătắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ospătare: ospătare forme găzduire: mulțumind de buna ospătare CAR. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru OSPĂTARE: OSPĂTÁRE substantiv verbal mâncare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'OSPATARE' OSÓSOSPĂȚOSPĂTÁOSPĂTÁROSPĂTÁREOSPĂTĂREÁSĂOSPĂTĂRÉȚOSPĂTĂRÍEOSPĂTÁRIȚ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL OSPĂTARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ospătare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii OspĂtare cuiva cu mâncare și băutură. OspĂtare cuiva cu mîncare și băutură. |
GRAMATICA cuvântului OSPĂTARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ospătare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul OSPĂTARE poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ospătare? Vezi cuvântul ospătare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ospătare?[ os-pă-ta-re ] Se pare că cuvântul ospătare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL OSPĂTARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea idee?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ospătare are forma: ospătări
