 | as |
|
| Ornamentare [ or-na-men-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU ornamentare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ornamentare în mai multe dicționareDefinițiile pentru ornamentare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru ornamentare: ornamentare, procedeu de variație (1) a unei melodii vocale sau instrumentale prin adăugarea unor note* sau grupe de note accesorii de durată mică, numite ornamente*. Având la origine tendința spontană spre improvizație*, o. apare în arta interpretativă încă din cele mai vechi timpuri. Gustul pentru o. precum și formele ei au fost însă diferite de la o epocă la alta, oscilând între limitele unei extreme abundențe și libertăți și între cele ale unei maxime sobrietăți și preciziuni. Modalitățile o. pot fi împărțite în categorii, reprezentând totodată etape evolutive ale acestei maniere: 1) o. cu totul improvizată* a melodiei, fără verb reflexiv:eo indicație specială, realizată în exclusivitate potrivit fanteziei, sensibilității și tehnicii interpretului; 2) o. în baza unor semne convenționale, puse deasupra unor note ale melodiei; 3) o. cu notarea exactă, cu caractere mici de durate (1) neproporționale, a tuturor sunetelor ornamentale. În cursul acestei evoluții au luat naștere o serie de figuri ornamentale destinate adăugării sau înlocuirii notelor din melodie. Denumirile lor, semnele prin care erau indicate, precum și modul de execuție, diferă după limbă, epocă și stil. O parte din ele s-au menținut până în zilele noastre ca figuri ornamentale obișnuite ale muzicii tradiționale (apogiatura*, trilul*, mordentul*, grupetul*, arpegiul* etc.; vezi și ornamente). Cunoașterea temeinică a o. în diferite epoci stilistice, este indispensabilă interpretării sau reeditării corecte a unei opere. ♦ Indicații ale unor figuri ornamentale se întâlnesc încă din epoca monodiei* medievale religioase și laice, iar mai târziu se găsesc și în perioda de dezvoltare a polif. în timpul Renașterii*, însă o. devine o adevărată tehnică, sistematizată în lucrările didactice ale epocii, constând din însușirea a numeroase figuri (1) ornamentale numite diminutiones sau passaggi. Având doar un rol decorativ și pe de altă parte nesocotind textul, ele sunt înlocuite, prin alte ornamente numite affetti, cu funcție expresivă în slujba textului. ♦ În secolul 17 și 18, arta o. ia o mare amploare, atât în muzica instr. cât și cea vocală. Virginaliștii limba engleză și apoi claveciniștii limba franceza utilizează numeroase figuri ornamentale, notate prin diferite semne, al căror mod de execuție necesită adevărate tabele explicative. (La în franceză Couperin se întâlnesc 27 asemenea figuri). J.S. Bach întrebuințează cu mai multă moderație aceste figuri, pe care de cele mai multe ori le scrie complet, prin note muzicale. În muzica vocală, interpreții epocii, în căutarea unui cât mai desăvârșit bel canto*, recurg la o o. excesivă, improvizată sau indicată de compozitor. O dată cu sfârșitul secolul 18, interesul pentru o. scade, pentru ca în epocile următoare să nu mai apară decât în cazuri izolate de exacerbare a acestei maniere (Chopin). ♦ Pe lângă funcția sa melodică, o. contribuie la dezvoltarea formei*, prin rolul său în producerea variațiunii* ( vezi și temă). Ea are și repercusiuni verticale, contrapunctice și armonice, prin producerea eterofoniei și a disonanțelor*. ♦ Monodia (1) popular, românească este înzestrată cu o bogată o., constând din numeroase formule, unele cu rol decorativ, altele incluse în melodie. Ele stau la baza improvizației și a producerii variantelor (I, 1) acestor melodii. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORNAMENTARE: ORNAMENTARE s. 1. decorare, decorație, gătire, împodobire, înfrumusețare, ornare, pavoazare. (ornamentare unei clădiri.) 2. garnisire, împodobire, ornare. (ornamentare unei rochii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORNAMENTARE: ORNAMENTÁRE, ornamentări, substantiv feminin Acțiunea de a ornamenta și rezultatul ei; împodobire, înfrumusețare. – vezi ornamenta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORNAMENTARE: ORNAMENTÁRE, ornamentări, substantiv feminin Acțiunea de a ornamenta și rezultatul ei; împodobire, înfrumusețare. – vezi ornamenta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ORNAMENTARE: ORNAMENTÁRE substantiv feminin Acțiunea de a ornamenta și rezultatul ei; înfrumusețare, împodobire, ornamentație. [< ornamenta]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORNAMENTARE: ORNAMENTÁRE substantiv feminin Acțiunea de a ornamenta; împodobire, înfrumusețare. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ornamentare: ornamentáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat ornamentării; plural ornamentări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ornamentare: ornamentáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat ornamentắrii; plural ornamentắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ORNAMENTARE' ornăítORNAMÉNTORNAMENTÁORNAMENTÁLORNAMENTÁREORNAMENTÁTORNAMENTÁȚIEORNAMENTAȚIÚNEornamentéz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ORNAMENTARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ornamentare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ornamentare unei clădiri. Ornamentare unei rochii. |
GRAMATICA cuvântului ORNAMENTARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ornamentare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ORNAMENTARE poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ornamentare? Vezi cuvântul ornamentare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ornamentare?[ or-na-men-ta-re ] Se pare că cuvântul ornamentare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ORNAMENTARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cheltuieli de judecată?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ornamentare are forma: ornamentări
