eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție orinduire


PROPOZIȚIIEXPRESII GRAMATICĂSILABE
Orînduire [ o-rîn-du-i-re ]
VEZI SINONIME PENTRU orînduire PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului orinduire în mai multe dicționare

Definițiile pentru orinduire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORÎNDUIRE:
ORÎNDUÍRE, orânduiri, substantiv feminin

1. (De obicei determinat prin «socială») Formă de organizare a societății într-o perioadă dată a dezvoltării ei, al cărei caracter este determinat de modul de producție a bunurilor materiale, în primul rînd de relațiile de producție dintre oameni. Orînduirea feudală. Orînduirea socialistă. ▭ În orînduirea primitivă principala diviziune a societății o constituie tribul. GRAUR, S. E. 115.

2. Așezare, punere într-o anumită ordine, într-un anumit fel; grupare, repartizare, clasare.
♦ Organizare, întocmire, alcătuire; stabilire. Aceste adunări se convocate de domn pentru facerea legilor, pentru orînduirea dăjdiilor. BĂLCESCU, O. II 13.

3. (Învechit și regional) Hotărîre, ordin, decizie, dispoziție. Vor urma întru toate tuturor orînduirilor lui pînă la răspicarea judecății. ȘEZ. V 50.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ORÎNDUIRE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORÎNDUIRE:
ORÎNDUIRE s.

1. întocmire, organizare, orînduială, rînduială, (învechit) așezămînt. (Noua orinduire a lucrurilor.)

2. aranjare, reglementare, stabilire, (rar) regulare, (învechit) regularisire. (orinduire tuturor problemelor de rezolvat.)

3. formație, sistem. (orinduire social-economică.)

4. orînduire economică = bază economică, structură economică.

5. regim, sistem, societate. (orinduire capitalistă.)

6. (istorie) orînduire feudală = feudalism, feudalitate, societate feudală.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

orînduire
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru orînduire:
orînduire substantiv verbal DISPOZIȚIE. HOTĂRÎRE. ORDIN. PORUNCĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'ORINDUIRE'
orîndașorîndátorORÎNDUÍORÎNDUIÁLĂORÎNDUÍREorînduitorORINOCOOriónORIPILÁ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL orînduire
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului orînduire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Noua orînduire a lucrurilor.
Orînduire tuturor problemelor de rezolvat.
Orînduire social-economică.
Orînduire capitalistă.

GRAMATICA cuvântului orînduire?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului orînduire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul orînduire poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul orînduire sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE orînduire?
Vezi cuvântul orînduire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul orînduire?
[ o-rîn-du-i-re ]
Se pare că cuvântul orînduire are cinci silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL orînduire
Inţelegi mai uşor cuvântul orînduire dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Orînduire economică = bază economică, structură economică
Istorie orînduire feudală = feudalism, feudalitate, societate feudală

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în sintagma buclă digitală?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
hidrogen sulfurat
a locuțiune adjectiv și adverb moral; b locuțiune adjectiv în textele bisericești; despre păcate, greșeli care atrage osânda veșnică; c locuțiune adjectiv și adverb figurat grozav, cumplit, teribil
aparat electronic folosit pentru redarea infinită a unei secvențe sonore înregistrate
regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni asupra purtătorilor de sarcină electrică sau asupra magneților, având două componente interdependente, și anume câmpul electric și câmpul magnetic
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app