 | as |
|
| Orî́ndă [ o-rî́-ndă ] VEZI SINONIME PENTRU orî́ndă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului orinda în mai multe dicționareDefinițiile pentru orinda din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORÎ́NDĂ: ORÎ́NDĂ2, orînzi și orînde, substantiv feminin 1. (Regional) Circiumă rurală (de obicei luată cu arendă de la proprietarul moșiei). Jupîn Avrum, stăpînul orîndei, ieși în prag și întinse spre noi capul, cercetîndu-ne prin întunecime. SADOVEANU, O. III 330. Dar e-atîta veselie La orîndăi-n astă-seară! IOSIF, PATR. 28. Nu cumva a ținut verb reflexiv:eodată tatăl d-tale orîndă în sat, undeva? CREANGĂ, P. 129. Leonaș împinge pe ispravnic în orîndă și-l închide pe dinafară. ALECSANDRI, T. 230. 2. (Învechit) Arendă. • Expresia: A da (sau a lua) în orîndă = a da (sau a lua) în arendă. Dă-mi mie în orîndă, crîșma dumnitale. ALECSANDRI, T. 1543. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORÎ́NDĂ: ORÎ́NDĂ, (rar) orînde, substantiv feminin 1. (Popular, în credințele mistice) Soartă, ursită, destin. Oamenii... îl lăsară să se ducă unde îl va duce orînda lui. ISPIRESCU, E. 138. 2. Datină. Să trăiți, să înfloriți Și pe noi să ne plătiți, C-așa este orînda... De cînd mi s-a fapt lumea. PĂSCULESCU, L. P. 39. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru orîndă: orîndă substantiv verbal ARENDĂ. DATINĂ. DESTIN. FATALITATE. FEL. MENIRE. NOROC. OBICEI. PREDESTINARE. RÎNDUIALĂ. SOARTĂ. TRADIȚIE. URSITĂ. UZ. UZANȚĂ. ZODIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru orî́ndă: 2) orî́ndă forme, plural e și zĭ (rut. orénda, limba rusă arénda. vezi arendă). Nord. Arendă: moșie dată (saŭ luată) în orîndă. Cîrcĭumă la sat. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru orî́ndă: 1) orî́ndă forme, plural e și zĭ (ca și orînd saŭ despre orînduĭesc). Vest. Orînd, soartă. Orînduĭală, obiceĭ, regulă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'ORINDA' ORIGINÁRORÍGINEORIÎNCOTRÓorî́ndORÎ́NDĂorîndárorîndăríeorîndașorîndátor |
GRAMATICA cuvântului orî́ndă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului orî́ndă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul orî́ndă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE orî́ndă? Vezi cuvântul orî́ndă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul orî́ndă?[ o-rî́-ndă ] Se pare că cuvântul orî́ndă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL orî́ndă Inţelegi mai uşor cuvântul orî́ndă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A da sau a lua în orîndă = a da sau a lua în arendă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma tranzit digestiv?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
