 | as |
|
| Origine [ o-ri-gi-ne ] VEZI SINONIME PENTRU origine PE ESINONIME.COM definiția cuvântului origine în mai multe dicționareDefinițiile pentru origine din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORIGINE: ORÍGINE, origini, substantiv feminin 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru sau a unui fenomen; început, izvor, obîrșie. Originea toponimicelor pur slave din limba noastră variază după regiuni. IORDAN, N. L. 57. Îi spuse apoi despre originea romînilor, cum și de cine au fost ei aduși pe aceste locuri. CREANGĂ, A. 164. E o schiță asupra originii și a limbii țiganilor făcută de despre Kogălniceanu, tînărul. NEGRUZZI, S. I 223. • Locuţiune adverbiala La origine = la început, la obîrșie. La origine, sistemul solar reprezenta o nebuloasă incandescentă, cu materia foarte rarefiată. GEOGRAFIA fizică 37. 2. Apartenența prin naștere la o anumită familie, grup social, națiune. Originea familiei lui [Creangă] e ardelenească, cel puțin după mamă. SADOVEANU, E. 93. Do vezi erau asemănarea cu portretul și multe alte împrejurări care nu ne interesează, legate însă de originea pînă acum obscură a lui Dionis. EMINESCU, N. 77. • Locuţiune adverbiala De origine = de proveniență, în ceea ce privește proveniența, de obîrșie; (determinat printr-un nume etnic) de naționalitate. Produse de origine animală. ▭ Constatăm, așa cum era de așteptat, că majoritatea cuvintelor din fondul nostru principal este de origine latină. GRAUR, forme L. 61. 3. (matematică) Punct pe o linie, pe o suprafață sau în spațiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. ♦ Punct sau reper de pe un sistem tehnic dotat cu un sistem de numerotație sau cu o gradație, de la care începe numerotația sau gradația. – Variantă: orígină (BOGZA, C. O. 89, ALEXANDRESCU, P. 148, HASDEU, I. vezi 257) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORIGINE: ORÍGINE, origini, substantiv feminin 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen; început, proveniență; izvor, obârșie. • locuțiune adjectiv De origine = a) de proveniență, de natură; b) originar. 2. Apartenență prin naștere la o anumită familie, la un anumit grup social, la o anumită națiune. • locuțiune adjectiv De origine = de obârșie, de baștină, de neam, de naționalitate. ♦ Etimologie (a unui cuvânt). 3. Punct pe o linie, pe o suprafață sau în spațiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. ♦ Punct sau reper de pe un aparat tehnic dotat cu un sistem de numerotație sau cu o gradație, de la care începe numerotația sau gradația. [Variante: orígină substantiv feminin] – Din latina origo, -inis, limba franceza orígine. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORIGINE: ORÍGINE, origini, substantiv feminin 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen; început, proveniență; izvor, obârșie. • locuțiune adjectiv De origine = a) de proveniență, de natură; b) originar. 2. Apartenență prin naștere la o anumită familie, la un anumit grup social, la o anumită națiune. • locuțiune adjectiv De origine = de obârșie, de baștină, de neam, de naționalitate. ♦ Etimologie (a unui cuvânt). 3. Punct pe o linie, pe o suprafață sau în spațiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. ♦ Punct sau reper de pe un aparat tehnic dotat cu un sistem de numerotație sau cu o gradație, de la care începe numerotația sau gradația. [Variante: orígină substantiv feminin] – Din latina origo, -inis, limba franceza orígine. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORIGINE: ORIGINE s. 1. geneză, (livresc) matrice. (origine unui fenomen.) 2. început, obîrșie, proveniență, sursă, (livresc) sorginte, (învechit) începătură, (figurat) izvor, sîmbure. (origine daco-latină a limbii române.) 3. (lingvistică) etimologie. (A stabilit origine cuvîntului.) 4. naștere, obîrșie, proveniență, (livresc) extracție, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiță, (astăzi rar) seminție, (învechit și regional) neam, (învechit) purcedere, purces. (Era țăran prin origine.) 5. ascendență, obîrșie. (Are o origine modestă.) 6. obîrșie, (figurat) izvor, matcă. (S-a întors la origine.) 7. obîrșie, sursă, (livresc) sorginte, (învechit) izvod, (figurat) izvor. (Să mergem la origine acestor efecte.) 8. cauză, obîrșie, (figurat) izvor, mamă. (origine tuturor succeselor este...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru origine: *orígine forme (latina orígo, -íginis, despre oriri, a răsări. vezi orient). Început: originea lumiĭ, originea speciilor. Etimologie: originea unuĭ cuvînt. Cauză inițială: beția e originea multor nenorocirĭ. Proveniență: progenitură de origine romană (Em.), modă de origine franceză. La origine, originar, la început. – Și orígină și (după limba franceza origine) origínă. vezi obîrșie și purces. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ORIGINE: ORÍGINE substantiv feminin 1. Obârșie; început; izvor. 2. Faptul de a se trage dintr-o familie, dintr-un popor etc.; apartenența prin naștere la o anumită familie, un grup social, o națiune etc. 3. (matematică) Punct fix de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. ♦ Etimologie (a unui cuvânt). [< latina origo, originis, conform limba franceza , italiana origine]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ORIGINE: ORÍGINE originei forme 1) Moment inițial al unei existențe; punct de plecare; sursă. 2) Apartenență socială sau etnică; obârșie; proveniență; ascendență; matcă. 3) matematică Punct geometric, situat pe o axă, în raport cu care se stabilește poziția oricărui punct al axei. [G.-D. originii] /<lat. origo, origineinis, limba franceza origine Forme diferite ale cuvantului origine: originei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ORIGINE: ORÍGINE substantiv feminin 1. început, proveniență; izvor, obârșie. 2. apartenență prin naștere la o anumită familie, la un grup social, o națiune etc. • etimologie (a unui cuvânt). 3. (matematică) punct fix de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. (< latina origo, -ginis, limba franceza origine) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru origine: orígine substantiv feminin, genitiv dativ articulat oríginii; plural orígini Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru origine: orígine substantiv feminin, genitiv dativ articulat oríginii; plural orígini Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ORIGINE' ORIGINÁLORIGINALITÁTEoriginalizáreORIGINÁRORÍGINEORIÎNCOTRÓorî́ndORÎ́NDĂorîndár |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL origine Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului origine dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Origine unui fenomen. Origine daco-latină a limbii române. A stabilit origine cuvîntului. Era țăran prin origine. Are o origine modestă. S-a întors la origine. Să mergem la origine acestor efecte. Origine tuturor succeselor este. Origine unui fenomen. Origine daco-latină a limbii române. Era țăran prin origine. Are o origine modestă. ORÍGINE originei forme 1 Moment inițial al unei existențe; punct de plecare; sursă. Origo, origineinis, limba franceza origine. |
GRAMATICA cuvântului origine? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului origine. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul origine poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE origine? Vezi cuvântul origine desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul origine?[ o-ri-gi-ne ] Se pare că cuvântul origine are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL origine Inţelegi mai uşor cuvântul origine dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala La origine = la început, la obîrșie Locuţiune adverbiala De origine = de proveniență, în ceea ce privește proveniența, de obîrșie; determinat printr-un nume etnic de naționalitate locuțiune adjectiv De origine = a de proveniență, de natură; b originar locuțiune adjectiv De origine = de obârșie, de baștină, de neam, de naționalitate locuțiune adjectiv De origine = a de proveniență, de natură; b originar locuțiune adjectiv De origine = de obârșie, de baștină, de neam, de naționalitate |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL origine |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Tranzitiv popular; în expresie a bea tutun?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul origine are forma: orígini
