 | as |
|
| Original [ o-ri-gi-nal ] VEZI SINONIME PENTRU original PE ESINONIME.COM definiția cuvântului original în mai multe dicționareDefinițiile pentru original din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORIGINAL: ORIGINÁL, -Ă, originali, -e, adjectiv 1. (Despre acte și documente, despre opere artistice și literare) Care constituie întîiul exemplar și a servit sau poate servi pentru copii sau reproduceri; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă. vezi autentic. Manuscris original. ▭ Acest număr corespunde cu același număr al hirtiei originale. GHICA, A. 21. • (Substantivat, n.) Copie conformă cu originalul. ▭ S-a bătut: originalul pe alb și trei copii pe trei foițe de trei culori diferite. BARANGA, I. 204. Păstrez originalele tuturor actelor ce voi publica aici. GHICA, A. 6. • locuțiune adjectiv și adverb În original = în forma primitivă, necopiat; în limba în care a fost scris, netradus. Eminescu citea în original pe clasicii antici, VLAHUȚĂ, O. A. 239. Îți trimit chiar scrisoarea în original. GHICA, A. 155. ♦ Care are o valoare autentică, reală, indiscutabilă, care nu poate fi pus la îndoială în privința autenticității. Eu sînt născut la Iași, la 6 septembrie 1817, după cum rezultă din însemnarea originală scrisă de tatăl meu. KOGĂLNICEANU, S. A. 189. 2. (Despre idei, teorii, concepții, realizări artistice sau științifice) Care e propriu unei persoane sau unui autor; personal, neimitat după altceva; nou. Să cercetăm acum acele vederi critice care sînt individuale, originale. GHEREA, ST. Hristos II 262. Ideea acestui june părîndu-mi originală și nimerită, o împărtășesc d-tale. NEGRUZZI, S. I 199. Alecsandri începu a ne arăta frumoasele lui opuri. «Iorgu de la Sadagura» fu întîia sa piesă originală. id. ib. 344. ♦ (Despre artiști, scriitori, oameni de știință) Care creează ceva nou, personal, fără a imita servil un model. Cînd un poet simte adine dragostea și o poate întrupa în forme desăvîrșite poetice, atunci el va fi original. GHEREA, ST. Hristos I 148. 3. Care iese din comun, neobișnuit; ciudat, bizar, excentric, extravagant. Are un fel al lui original de a fi. SADOVEANU, O. VIII 198. Grierii și broatecii din iarbă făceau o muzică originală. NEGRUZZI, S. I 100. • (Substantivat) Pe cît mi se pare mie, deocamdată, domnul Arsene era un original. HOGAȘ, M. N. 233. Forme diferite ale cuvantului original: original-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORIGINAL: ORIGINÁL, -Ă, originali, -e, adjectiv 1. (Despre acte, documente, opere artistice și literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie întâiul exemplar, care a servit sau poate servi drept bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă. • locuțiune adjectiv și adverb În original = în forma primară, necopiat; în limba în care a fost scris, netradus. ♦ Care are, prin autenticitate, o valoare reală, de necontestat. 2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat după altcineva; personal, nou, inedit. ♦ (Despre artiști, scriitori, oameni de știință) Care creează ceva nou, personal, fără a folosi un model făcut de altul. ♦ (Substantivat, n.) Ființă sau obiect care servește ca model pentru o operă de artă. 3. (Adesea substantivat) Care iese din comun, neobișnuit, ciudat, bizar; excentric, extravagant. – Din latina originalis, limba franceza original. Forme diferite ale cuvantului original: original-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORIGINAL: ORIGINÁL, -Ă, originali, -e, adjectiv 1. (Despre acte, documente, opere artistice și literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie primul exemplar, care a servit sau poate servi drept bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă. • locuțiune adjectiv și adverb În original = în forma primară, necopiat; în limba în care a fost scris, netradus. ♦ Care are, prin autenticitate, o valoare reală, de necontestat. 2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat după altcineva; personal, nou, inedit. ♦ (Despre artiști, scriitori, oameni de știință) Care creează ceva nou, personal, fără a folosi un model făcut de altul. ♦ (Substantivat, n.) Ființă sau obiect care servește ca model pentru o operă de artă. 3. (Adesea substantivat) Care iese din comun, neobișnuit, ciudat, bizar; excentric, extravagant. – Din latina originalis, limba franceza original. Forme diferite ale cuvantului original: original-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORIGINAL: ORIGINAL adjectiv, s. 1. adjectiv autentic. (Document original.) 2. substantiv (învechit) matcă. (original al unui act.) 3. substantiv (filologie) (livresc) arhetip. (original al unei scrieri.) 4. adjectiv adevărat, autentic, curat, nefalsificat, veritabil. (Artă original.) 5. adjectiv nou, (livresc figurat) inedit. (Spectacol, procedeu original.) 6. adjectiv personal. (Manieră original de a scrie.) 7. adjectiv bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, paradoxal, singular, straniu, (livresc) abracadabrant*, (rar) străin, (popular) pidosnic, pocit, poznaș, (Moldova) deșănțat, (Transilvania, Banat și Olt.) șod, (învechit) ciudos, (grecism învechit) paraxin, (familial) sanchiu, (familial figurat) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie original!)[1] Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ORIGINAL: ORIGINÁL, -Ă adjectiv 1. (Despre acte, opere literare și artistice; adesea s.) Care nu este făcut după nici un model, care constituie primul exemplar; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă; primitiv; autentic. ♦ În original = în formă primară; necopiat; netradus. 2. (Despre idei, teorii etc.) Care a fost spus pentru prima dată de cineva, care aparține în întregime cuiva; nou. ♦ (Despre creatori de artă, de poezie etc.) Care scrie, compune, creează ceva cu totul nou, personal. 3. (adesea s.) Neobișnuit; extravagant, bizar; excentric. [conform latina originalis, limba franceza original]. Forme diferite ale cuvantului original: original-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ORIGINAL: ORIGINÁL1 originală (originali, originale) 1) (despre acte, documente, opere de artă, fotografii etc.) Care constituie forma de origine; produs pentru prima oară; servind drept bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări. 2) (despre opere, teorii, idei etc.) Care se impune prin valoare irepetabilă; de valoare autentică. 3) (despre oameni de artă sau de știință) Care realizează o operă de valoare irepetabilă; producător de opere autentice. 4) Care se caracterizează prin trăsături puțin obișnuite; ieșit din comun; neobișnuit; curios. /<lat. originalis, limba franceza original Forme diferite ale cuvantului original: originală Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru original: original a. 1. care are un caracter de origină, primitiv: izvoarele originale ale istoriei; 2. care provine dela origină: păcatul original; 3. particular cuiva, marcat cu un caracter propriu: idei originale; 4. ciudat, bizar: om original. ║ m. om bizar: e un original. ║ n. 1. manuscript primitiv: originalul unui text; 2. se zice de o scriere literară, în opozițiune cu traducerea ei: această traducere reproduce fidel originalul; 3. operă de artă ce nu e o imitațiune; 4. persoană căreia se face portretul, model după care se desenează. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ORIGINAL: ORIGINÁL, -Ă adjectiv 1. (despre acte, opere literare și artistice; și substantiv neutru) primul exemplar; produs pentru prima oară într-o anumită formă; primitiv, autentic. ♦ în original = în formă primară, neimitat, necopiat; netradus. 2. spus pentru prima dată de cineva, care aparține în întregime cuiva; nou, inedit. • (despre artiști, scriitori etc.) care creează ceva cu totul nou, personal. 3. (și substantiv masculin forme) ieșit din comun, neobișnuit; extravagant, bizar; excentric. (< limba franceza original, latina originalis) Forme diferite ale cuvantului original: original-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ORIGINAL: ORIGINÁL2 originale n. 1) (în opoziție cu copie) Exemplar inițial unic care constituie originea unei opere de artă sau a unui act scris. 2) (în opoziție cu traducere) Lucrare în limba de origine (în care a fost scrisă). 3) (în opoziție cu variantă) Manuscris în forma prezentată de autor. /<lat. originalis, limba franceza original Forme diferite ale cuvantului original: originale Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru original: originál (inedit) adjectiv masculin, plural origináli; forme singular originálă, plural or originále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru original: originál1 (inedit) adjectiv masculin, plural origináli; forme originálă, plural originále Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru original: originál substantiv neutru, plural originále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru original: originál2 substantiv neutru, plural originále Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Original: Original ≠ fals, plagiat Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'ORIGINAL' OrigeneORIGENÍSMORIGENÍSTORÍGINĂORIGINÁLORIGINALITÁTEoriginalizáreORIGINÁRORÍGINE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Original Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului original dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Document original. Original al unui act. Original al unei scrieri. Artă original. Spectacol, procedeu original. Manieră original de a scrie. Ce chestie original![1]. ORIGINÁL1 originală originali, originale 1 despre acte, documente, opere de artă, fotografii etc. ORIGINÁL2 originale n. Document original. Original al unui act. Original al unei scrieri. Spectacol, procedeu original. Manieră original de a scrie. |
GRAMATICA cuvântului Original? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului original. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Original poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE original? Vezi cuvântul original desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul original?[ o-ri-gi-nal ] Se pare că cuvântul original are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Original Inţelegi mai uşor cuvântul original dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv și adverb În original = în forma primitivă, necopiat; în limba în care a fost scris, netradus locuțiune adjectiv și adverb În original = în forma primară, necopiat; în limba în care a fost scris, netradus locuțiune adjectiv și adverb În original = în forma primară, necopiat; în limba în care a fost scris, netradus ♦ În original = în formă primară; necopiat; netradus ♦ în original = în formă primară, neimitat, necopiat; netradus |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Original |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: învechit; în sintagma cetate de scaun?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul original are forma: originále
