 | as |
|
| Orientare [ o-ri-en-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU orientare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului orientare în mai multe dicționareDefinițiile pentru orientare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ORIENTARE: ORIENTÁRE (< orienta) substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) orienta; prin extensie direcție, sens. ♦ figurat Tendință, înclinare; convingere, concepție. • Orientare profesională = dirijarea indivizilor în alegerea acelei profesii pe care vor fi capabili s-o exercite și care le va oferi satisfacție, ținând cont, în repartizarea alegerilor, și de nevoile profesionale ale colectivității. Orientare p. se bazează pe teste privind aptitudinile intelectuale, gradul de inteligență și caracterul individului; pornind de la aceste date sunt analizate funcțiile pe care individul le poate îndeplini: de conducere, previziune, coordonare, control sau organizare, și sectorul unde le poate exercita: comercial, administrativ, financiar, tehnic, social etc. Orientare p. este indispensabilă mai ales când are loc o schimbare de profesie la adulți. Primul serviciu de orientare p. a fost creat la Boston, în 1908; în 1909, în Anglia, s-au constituit oficii de selecție. În România a existat o intensă propagandă pentru problemele orientare p. între 1920 și 1925, în 1927 înființându-se o Comisie de orientare și selecție profesională condusă de C. Rădulescu-Motru și dependentă de Ministerul Muncii. • Orientare școlară = intervenția de dirijare a elevilor în alegerea domeniilor și formelor de învățământ potrivite cu aptitudinile și dorințele lor, în scopul de a le dezvolta toate posibilitățile la maximum. 2. (psihologie) Mecanism fundamental al atenției, constând în capacitatea unui individ de a se situa în timp și spațiu. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORIENTARE: ORIENTÁRE, orientări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) orienta. 1. Aflare, recunoaștere a direcției și sensului in care se găsesc punctele cardinale în raport cu locul unde se găsește cineva; găsirea direcției și a sensului de urmat pentru a ajunge la destinație; identificarea elementelor de pe teren cu cele de pe o hartă. Orientarea cu ajutorul busolei. • figurat Conu Dumitrachi ducindu-și degetul la frunte caută în datele marilor evenimente istorice pe care le-a apucat d-sa un punct de orientare cronologică. VLAHUȚĂ, O. A. 473. • figurat Posibilitatea de a găsi calea cea mai bună de urmat într-o împrejurare oarecare, atitudinea cea mai potrivită, soluția cea mai justă. Cunoașterea teoriei dă orientare și siguranță în activitatea practică. 2. Mod de așezare a unui obiect față de punctele cardinale; prin extensie direcție, sens. Petar Dușan schimbă orientarea și barca începu să ție largul. GALACTION, O. I 198. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ORIENTARE: ORIENTÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) orienta; orientație; (prin extensie) direcție, sens. ♦ (matematică) Alegere a unei ordini din două ordini totale, opuse. • Orientare profesională = alegerea carierei pentru un individ, efectuată cu ajutorul testelor. ♦ (figurat) Tendință, înclinare; convingere, concepție. [< orienta]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORIENTARE: ORIENTARE s. 1. călăuzire, conducere, dirijare, ghidare, îndreptare, îndrumare. (orientare cuiva pe drumul cel bun.) 2. direcție, linie, sens. (Ce orientare va urma această dezvoltare?) 3. concepție, convingere, gînd, idee, judecată, opinie, părere, principiu, vedere, viziune, (livresc) convicțiune. (Are o orientare sănătoasă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ORIENTARE: ORIENTÁRE orientareări forme 1) vezi A ORIENTA și A SE ORIENTA. 2) Mod de așezare în raport cu punctele cardinale. • orientare politică (sau ideologică) stare de spirit bazată pe anumite concepții politice (sau ideologice). [silabe -ri-en-] /v. a (se) orienta Forme diferite ale cuvantului orientare: orientareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORIENTARE: ORIENTÁRE, orientări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) orienta și rezultatul ei; prin extensie direcție, sens. ♦ figurat Tendință, înclinare; convingere, concepție. [ pronunție: -ri-en-] – vezi orienta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORIENTARE: ORIENTÁRE, orientări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) orienta și rezultatul ei; prin extensie direcție, sens. ♦ figurat Tendință, înclinare; convingere, concepție. [ pronunție: -ri-en-] – vezi orienta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ORIENTARE: ORIENTÁRE substantiv feminin acțiunea de a (se) orienta; orientație. (prin extensie) tendință, înclinare, convingere, concepție. (< orienta) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru orientare: orientare forme 1. acțiunea de a (se) orienta; 2. dispozițiunea unui edificiu în raport cu punctele cardinale. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru orientare: orientáre substantiv feminin (silabe -ri-en-), genitiv dativ articulat orientării; plural orientări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru orientare: orientáre (-ri-en-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat orientắrii; plural orientắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ORIENTARE' orientalizántorientalizáreORIENTALIZÁTorientalízmORIENTÁREORIENTÁTORIENTÁȚIEorientațiúneORIENTATÍV |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL orientare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului orientare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Orientare cuiva pe drumul cel bun. Ce orientare va urma această dezvoltare? 3. Are o orientare sănătoasă. ORIENTÁRE orientareări forme 1 vezi A ORIENTA și A SE ORIENTA. • orientare politică sau ideologică stare de spirit bazată pe anumite concepții politice sau ideologice. |
GRAMATICA cuvântului orientare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului orientare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul orientare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE orientare? Vezi cuvântul orientare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul orientare?[ o-ri-en-ta-re ] Se pare că cuvântul orientare are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL orientare Inţelegi mai uşor cuvântul orientare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeProfesională = dirijarea indivizilor în alegerea acelei profesii pe care vor fi capabili s-o exercite și care le va oferi satisfacție, ținând cont, în repartizarea alegerilor, și de nevoile profesionale ale colectivității școlară = intervenția de dirijare a elevilor în alegerea domeniilor și formelor de învățământ potrivite cu aptitudinile și dorințele lor, în scopul de a le dezvolta toate posibilitățile la maximum Orientare profesională = alegerea carierei pentru un individ, efectuată cu ajutorul testelor |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL orientare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da de belea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul orientare are forma: orientări
